Noile ameninţări – se precizează în documentul intitulat Strategia europeană de securitate – sunt dinamice. În epoca mondializării, ameninţările cele mai îndepărtate din punct de vedere teritorial produc tot atâta îngrijorare ca şi cele apropiate. De aceea, zonele de interes pentru NATO şi pentru Uniunea Europeană, ca şi pentru oricare altă ţară din cadrul acestor organizaţii, inclusiv pentru România, se extind, practic, la suprafaţa întregii planete. Teoria haosului atrage atenţia că variaţia condiţiilor iniţiale, care se regăseşte totdeauna în evoluţia sistemelor şi proceselor, nu cunoaşte nici reguli, nici limite teritoriale, spaţiale sau acţionale. În această epocă a globalizării, totul capătă dimensiuni şi implicaţii planetare. Totuşi, în ceea ce priveşte stabilitatea şi gestionarea situaţiilor de criză, prioritare sunt
zonele de pe primul cerc, adică cele de la contactul frontalier nemijlocit.
Este unul dintre motivele pentru care UE doreşte să se înconjoare de un cerc de securitate, fapt pentru care a realizat sau este în curs de a realiza, cu toţi vecinii, acorduri de bună vecinătate sau parteneriate strategice. Unul dintre obiectivele acestor acorduri şi parteneriate îl reprezintă protecţia împotriva atacurilor teroriste şi, respectiv, combaterea terorismului. În ceea ce priveşte însă lupta împotriva terorismului, nu există priorităţi şi nu există graniţe.
Ţările UE participă, alături de Statele Unite, de ţările NATO şi de alte ţări, la coaliţia antiteroristă. Deşi nu s-au elaborat încă pe deplin strategiile cele mai eficiente de combatere a terorismului, acţiunile coaliţiei împotriva acestui flagel nu rămân fără rezultate. Una dintre prevederile strategiei europene de securitate este acea că prima linie de apărare se va situa, adesea, în străinătate, departe de frontierele proprii. Cât de mult seamănă acest precept cu doctrina apărării înaintate din vremea războiului rece!
Pentru România, în afară de zona de interes care se contopeşte cu întreaga planetă, de zona din imediata vecinătate a UE şi NATO (România fiind ţară frontalieră pentru NATO şi, în viitorul apropiat, pentru UE), este profund interesată de vecinătatea apropiată şi mai ales de zona conflictuală din Transnistria, de problemele de frontieră de la graniţa cu Ucraina, de
zona Mării Negre şi de impactul posibil asupra mediului de securitate din această zonă, de terorismul caucazian şi de cel care se manifestă şi se dezvoltă în Turcia şi în Orientul Apropiat.
General şi specific în dinamica terorismului contemporan .
Fără a avea structuri şi infrastructuri de mare anvergură şi baze de susţinere complexe şi ultramoderne, teroriştii au dovedit, totuşi, că sunt în măsură să opereze în lumea întreagă. Ei acţionează în Asia Centrală, în Asia de Sud-Est, în Japonia, în China, în Rusia, în Caucaz, în Balcani, în Turcia,în Irak, în Orientul Apropiat, în Africa, în Europa Occidentală, dar, de la
atacurile din 11 septembrie 2001, mai puţin pe teritoriul Statelor Unite.
Datorită măsurilor extrem de riguroase luate de autorităţile americane, deşi rămâne încă vulnerabil la terorism, teritoriul american nu a mai fost supus,din 2001 încoace, la atacuri teroriste de anvergură. Teroriştii n-au încetat însă să-i atace pe americani şi pe prietenii şi aliaţii lor, oriunde au reuşit să o facă. Chiar dacă Al-Qaeda şi multe alte organizaţii declară că ţintele lor predilecte sunt americanii şi tot ce ţine de americani, realitatea este cu totul
alta. Ofensiva americană împotriva terorismului a dat roade. Teroriştii nu mai reuşesc să pătrundă atât de uşor pe teritoriul american. Seria de atacuri de amploare de după 2001 s-a derulat pe alte meridiane, dar „performanţa“ din 2001 nu a mai fost atinsă. Superputerea americană a fost stârnită, aproape în acelaşi mod în care a fost stârnită după atacul japonez de
la Pearl Harbor, şi, probabil, nu se va opri din acţiune decât atunci când terorismul (un anumit tip de terorism) va fi distrus sau pus sub control.
Terorismul contemporan este, totuşi, preponderent, antiamerican şi antioccidental şi are câteva caracteristici specifice, printre care cele mai importante considerăm că ar putea fi şi următoarele:
- spaţiile de generare şi de regenerare a reţelelor, organizaţiilor şi grupurilor teroriste sunt tentaculare, cu filiale flexibile şi dinamice peste tot, dar cu preponderenţă în ţările occidentale şi în zonele de falii strategice;
- baza de recrutare a teroriştilor se află îndeosebi în populaţia tânără, instruită şi chiar domiciliată în Occident, inclusiv în România, care se simte frustrată, înstrăinată, discriminată şi nemulţumită şi împărtăşeşte preceptele fundamentaliste şi extremiste, nu preţuieşte viaţa şi acceptă martiriatul şi spiritul de sacrificiu în numele unor dogme care, pentru o parte din lumea
lor, sunt indiscutabile;
- ţintele predilecte ale teroriştilor contemporani le reprezintă locurile publice, infrastructurile, diferitele instituţii (occidentale sau care-i sprijină pe occidentali), de regulă, cele vulnerabile la astfel de atacuri sau făcute să devină vulnerabile;
- sporeşte caracterul punitiv şi răzbunător, în numele unor cauze care vin din frustrări şi percepţii deformate, dar şi din realităţi dramatice.
Terorismul nu poate fi pus sub autoritatea unor principii, teorii şi metode unitare. El rămâne, în continuare, un război specific, în mozaic,caracterizat de acţiuni hoţeşti, precise, adică punctuale şi extrem de violente,
care vizează îndeosebi zonele cele mai vulnerabile şi urmăreşte umilirea,înspăimântarea şi agresarea continuă şi surprinzătoare a oamenilor şi anumitor comunităţi, precum şi distrugerea unora dintre instituţiile care sunt percepute ca satanice sau care impun reguli şi realităţi considerate ca inacceptabile pentru spaţiul ce generează terorism.
2.2. Terorismul de sistem şi terorismul de reţea .Distincţia dintre aceste două forme de terorism este necesară pentru procesul de elaborare a strategiilor de gestionare a acestui fenomen.
Terorismul de sistem este, în esenţa lui, politic, etnic, economic, informaţional sau religios. El provine din incompatibilităţile şi disfuncţionalităţile existente între sisteme şi nu se va ameliora decât în măsura în care se vor ameliora relaţiile între aceste sisteme. Terorismul basc, spre exemplu nu are nici o perspectivă de atenuare sau de încetare, atâta vreme cât pretenţiile
extremiştilor basci vizează interesele Spaniei. Soluţiile în acest caz sunt greu de găsit, întrucât este dificil de presupus că Spania va accepta vreodată separarea de teritoriul său a Ţării Bascilor.
Terorismul de reţea este transnaţional. El este, în esenţă, un terorism politic, punitiv şi răzbunător, chiar dacă păstrează rezonanţe religioase,etnice sau frontaliere. La ora actuală, suportul lui îl constituie falia strategică islamică, dar nu neapărat sub aspectul ei pur religios.
Filosoful iranian Darius Sayegan subliniază, în France culture, influenţa revoluţiei iraniene asupra terorismului contemporan15. El subliniază că religia nu mai este atât de importantă pentru tineri. S-a creat chiar o expresie care ilustrează sugestiv această realitate: cei care au alungat religia. Ei nu-şi pot exprima însă public convingerile, întrucât riscă pedeapsa capitală.
Iranul, afirmă filosoful Sayegan, este o societate complet schizofrenică. Pe de o parte, 75 % din populaţia de până la 25 de ani, fascinată de America, de simbolurile Occidentului şi de modernitate, exprimă nevoia de schimbare, de reforme. Pe de altă parte, se află un regim ce nu poate fi în nici un fel reformat.
Reţeaua Al-Qaeda este din zi în zi măcinată, lovită şi distrusă printr-un război de atriţie (de uzură) care nu le dă teroriştilor nici o posibilitate de a se regrupa, reconstitui, revitaliza. Este, poate, unul dintre puţinele domenii unde americanii folosesc sau acceptă să fie folosită o
strategie indirectă.
Pentru a ieşi din acest impas, este posibil ca Al-Qaeda să recurgă la:
- lărgirea bazei de recrutare;
- folosirea unor alianţe cu alte grupări şi reţele teroriste;
- sprijinirea pe grupările, organizaţiile şi reţelele locale;
- elaborarea unei politici şi, corespunzător, a unei strategii pe termen mediu şi lung, prin care să se folosească toate oportunităţile şi toate predispoziţiile celor care aderă la astfel de acţiuni;
- crearea unor mijloace de luptă performante sau, în orice caz, surprinzătoare;
- încercarea de a realiza sau obţine arme de distrugere în masă sau unele componente ale acestora;
- căutarea unor locaţii în zone în care nu se permite lovirea lor,îndeosebi în ţări care au un puternic terorism interior sau în zone de falii strategice, dar şi în zone care nu pot fi bănuite, cum ar fi, spre exemplu, şi România;
- crearea unui sistem de „locaţii itinerante“, folosindu-se mijloacele de comunicaţii moderne;
- trecerea la atacuri în cyberspaţiu.
Dacă îşi defineşte cu claritate şi precizie obiectivele politice (dacă elaborează o politică), Al Qaeda poate folosi, în viitorul apropiat, probabil, următoarele tipuri de strategii asociate acestora: strategii de diseminare şi disimulare (strategii de stratageme); strategii de alianţe; strategii de banditism. Toate acestea sunt strategii asimetrice, care se află, deci în strânsă legătură cu vulnerabilităţile societăţii şi civilizaţiei pe care teroriştii o urăsc şi vor să o atace pentru a o distruge sau pentru a o controla. Este însă posibil ca Al-Qaeda să dispară (ca realitate), rămânând doar un simbol. În
acest caz, terorismul va cunoaşte fie o recrudescenţă prin super-activarea reţelelor şi organizaţiilor locale, fie o cădere semnificativă, pe timp îndelungat. Este, de asemenea, posibil să apară noi forme, noi reţele şi noi organizaţii teroriste, de cu totul alt tip, cum ar fi, spre exemplu, terorismul genetic, cel biologic şi cyberterorismul. În acelaşi timp, neofundamentaliştii
(care nu sunt adepţi ai jihadului), cum ar fi tabligii sau Jamaat al tabligh (societate de propagare a islamismului, prezentă în Arabia Saudită, în Maroc şi în ţările Oceanului Indian) şi chiar Hib-ut-Tahrir vor trece, probabil, la acţiuni individuale. Dinamica organizaţiilor, reţelelor şi grupurilor teroriste este foarte mare şi foarte ciudată. Atentatele de la Taşkent, din iulie 2004 ar putea aparţine Mişcării Islamice a Uzbekistanului, care a luptat împreună cu
Al-Qaeda, în Afghanistan, împotriva americanilor, dar şi dizidenţilor din
Hizb-ut-Tahrir.
Veteranii Al-Qaeda (cei care au mai rămas în viaţă) pot constitui, la rândul lor, reţele şi organizaţii care să renască spiritul Al-Qaeda şi să-şi fixeze modalităţi de acţiune proprii, care să necesite noi investigaţii din partea societăţii occidentale şi noi situaţii conflictuale. Ceea ce se întâmplă acum în Irak reprezintă, pe de o parte, o lovitură foarte puternică primită de
terorişti şi, pe de altă parte, un exerciţiu al acestora pentru campaniile viitoare. Oricum, teatrul de operaţii din Irak nu este şi nu poate fi pe placul teroriştilor. Terorismul nu este atât de puternic încât să poată declanşa şi întreţine un război de gherilă pe termen lung. Comunitatea internaţională controlează din ce în ce mai mult spaţiile în care ar putea revigora
organizaţiile şi reţelele teroriste şi, de aceea, va fi foarte greu, pentru terorişti, să continue şi să întreţină acest război. Este momentul în care lumea se coalizează împotriva terorismului şi, probabil, acestuia nu-i vor mai rămâne prea multe şanse, în forma actuală de manifestare, dar nici nu va dispărea uşor. Încă mulţi ani de acum înainte, el va constitui o ameninţare dintre cele mai primejdioase la adresa securităţii cetăţeanului şi instituţiilor democratice.
În zonele de interes ale NATO şi, implicit, ale României, terorismul se prezintă ca o ameninţare asimetrică neclară şi continuă. Zonele generatoare de terorism sunt considerate, în general, cele influenţate de fundamentalismul islamic, separatişti şi traficanţi. Acestea se află nu numai
pe coridorul islamic, ci şi pe teritoriile care fac parte din arealul NATO sau în imediata vecinătate a acestora.
Între principalele caracteristici ale acestor acţiuni (atacuri,contraatacuri şi reacţii) se situează şi următoarele:
- acţiunile teroriste din zona de interes a NATO şi a României nu vizează, în mod nemijlocit, Alianţa sau România, ci acele nuclee sau locuri în care se manifestă atitudini defavorabile fundamentalismului islamic şi anumitor interese ale grupărilor agresive;
- reprezintă atacuri în sprijinul terorismului palestinian, kurd sau antiamerican;
- vizează, direct sau indirect, ţările coaliţiei antiteroriste şi pe cele care au forţe militare în Irak, în Afghanistan sau în Bosnia;
- sunt orientate împotriva acelor ţări sau zone de interes ale ţărilor care au, pe teritoriul lor, baze militare americane sau alte structuri de luptă împotriva terorismului;
- reţelele, organizaţiile şi grupurile teroriste nu doresc să provoace acţiuni NATO împotriva lor;
- sunt acţiuni punctiforme, cu obiective precise, desfăşurate în spaţiile şi zonele vulnerabile.
Este posibil ca implicarea României în materializarea strategiei europene de construire a unui coridor de securitate european şi de securizare a frontierelor est-europene să fie vizată de unele atacuri teroriste din zona nistreană, din cea a traficanţilor sau chiar din falia trategică islamică.
3.1. Acţiuni teroriste în sistem şi în reţea .Atât acţiunile teroriste de sistem, cât şi cele de reţea sunt posibile şi în zonele de interes pentru NATO, pentru Uniunea Europeană şi, în consecinţă,şi pentru România. Acţiunile (reacţiile) teroriste de sistem îşi au ca suporturi
reconfigurarea şi reidentificarea sistemelor politice, ideologice, economice,sociale, informaţionale şi militare, în spaţiul eurasiatic, după spargerea bipolarităţii. Din competiţia pentru putere, pentru influenţă, pentru resurse şi, evident, pentru o cât mai bună siguranţă, declanşată atunci, s-a instalat o stare de haos din care încă nu s-a ieşit. În aceste condiţii, s-au dezvoltat, îndeosebi în Asia Centrală, în Caucaz, în zona transnistreană, în cea balcanică şi în cea a coridorului islamic, relaţiile mafiote, economia subterană, crima şi traficul de droguri, de fiinţe umane, migraţia şi bătălia pentru noi frontiere, care sunt generatoare de terorism criminal şi identitar.
În aceste condiţii, specificul principalelor acţiuni şi reacţii teroriste în sistem sau în reţea care pot afecta Alianţa Nord-Atlanică şi România s-ar putea referi la:
- intensificarea acţiunilor teroriste cu profil identitar împotriva autorităţii ruse în Caucazul de Nord şi în Asia Centrală;
- recrudescenţa terorismului etnic şi identitar şi chiar a ostilităţilor tip gherilă în Nagorno-Karabah, în Cecenia, în Osetia de Nord, în Inguşeţia şi în alte spaţii caucaziene;
- acţiuni ale mafiei internaţionale (îndeosebi ruseşti) în zona Caucazului, pentru crearea unei stări de haos în exploatarea şi transportul petrolului caspian;
- acţiuni teroriste ale separatiştilor de la Tiraspol pentru menţinerea unei stări de tensiune în zonă, care să asigure un minim de condiţii de exercitare şi menţinere a influenţei ruseşti în acest spaţiu;
- acţiuni de destabilizare (şi prin terorism) încurajate sau întreţinute de diferite cercuri de interese politice şi economice care urmăresc realizarea unor obiective punctuale care ţin de câştiguri imense;
- acţiuni teroriste ale reţelelor de traficanţi sau în sprijinul acestor reţele;
- acţiuni teroriste care pot avea ca obiectiv descurajarea procesului de extindere a NATO şi UE;
- acţiuni ale unor cercuri care au tot interesul să provoace situaţii ce pot să influenţeze parteneriatele NATO-Rusia şi NATO-Ucraina şi să diminueze rolul României, ca factor de stabilitate;
- acţiuni teroriste subversive sau în cyberspaţiu prin care să menţină şi să se întreţină, în acest spaţiu, o zonă de ruptură, de falie strategică între Est şi Vest, între Nord şi Sud.
Asemenea acţiuni există şi pe teritoriul României, îndeosebi sub forma unor operaţiuni comerciale ilegale, a unor contrabande cu diverse.
produse şi unor evaziuni fiscale. Poliţia Română a identificat membrii ai unor organizaţii teroriste palestiniene, ai unor organizaţii fundamentaliste islamice şi ai unor organizaţii etnice separatiste. Sunt, de asemenea, prezente pe teritoriul României sisteme şi reţele ale traficului de droguri, de armament şi muniţie, de explozivi, de monede false, de persoane etc.
Acţiuni de acest fel au derulat organizaţiile kurde, Hezbollahul, dar şi alte organizaţii şi reţele. Unele din fondurile obţinute sunt scoase din ţară, altele sunt folosite pentru întreţinerea şi crearea unor structuri care să faciliteze şi să susţină terorismul din această zonă, îndeosebi în spaţiul CSI, dar şi în falia balcanică şi în cea a Mării Negre.
ROLUL ROMÂNIEI, CA MEMBRU NATO, ÎN COMBATEREA TERORISMULUI.
Principalele pericole şi chiar ameninţări la adresa României se înscriu în sistemul general de pericole şi ameninţări la adresa NATO şi Uniunii Europene. Specificul acestora, pentru România, constă în modalităţile concrete de concepere şi desfăşurare a unor activităţi şi acţiuni
teroriste sau în sprijinul unor reţele, organizaţii şi grupuri teroriste. În acest sens, printre cele mai probabile activităţi şi acţiuni de acest gen ar putea fi şi următoarele:
a) În sprijinul acţiunilor teroriste:
- realizarea unor surse şi reţele de finanţare a terorismului;
- constituirea unor baze sau a unor elemente de infrastructură
(depozite, ascunzători, locuri conspirative etc.);
- realizarea unor centre de instruire limitată (specifică) a unor terorişti sau echipe (grupuri) teroriste, îndeosebi în domeniul folosirii mijloacelor chimice şi biologice;
- constituirea unor noduri de reţea, sisteme de tranzit sau puncte de plecare în pregătirea unor acţiuni teroriste în zonă sau în unele ţări din Occident;
- pregătirea unor locuri de regrupare a teroriştilor după desfăşurarea unor acţiuni în zonă;
- realizarea unor centre sau locuri de recrutare a unor terorişti din rândul arabilor şi musulmanilor aflaţi la studii sau la alte activităţi în România, dar şi din rândul românilor;
- folosirea în aceste scopuri a personalului român calificat şi, dintr-un motiv sau altul, disponibilizat;
- activităţi de spionaj în favoarea reţelelor şi organizaţiilor teroriste.
b) Împotriva unor personalităţi din afara teritoriului României:
- atacuri împotriva unor personalităţi îndeosebi americane şi britanice aflate pe teritoriul României;
- atacuri asupra ambasadelor străine;
- atacuri asupra turiştilor americani, britanici, evrei, ruşi şi a altor grupuri de turişti aflaţi în România sau în tranzit pe teritoriul românesc;
- atacuri asupra unor obiective economice străine construite pe teritoriul românesc.
În virtutea unor bune relaţii cu lumea arabă, este posibil ca, în perioada următoare, să nu avem de-a face cu atacuri special îndreptate împotriva românilor. Sunt totuşi posibile şi astfel de atacuri, datorită participării României la coaliţia antiteroristă, parteneriatului strategic cu
americanii şi relaţiilor foarte bune cu ţări pe care fundamentaliştii le consideră inamice.
Noua strategie de combatere a terorismului adoptată de NATO şi cea a Uniunii Europene implică, şi pentru România, responsabilităţi deosebite. Acestea vizează atât protecţia ţării şi a intereselor în România ale NATO şi Uniunii Europene, cât şi acţiunea efectivă a ţării noastre în cadrul
coaliţiei antiteroriste. Ţara noastră poate participa la acţiunile pentru combaterea terorismului pe toate palierele strategice, operative şi tactice şi prin toate mijloacele adecvate. Combaterea criminalităţii economice şi sociale, lichidarea corupţiei, reducerea infracţionalităţii, crearea unui mediu de afaceri sigur şi bine protejat (prin lege, dar şi prin acţiuni specifice), distrugerea reţelelor de traficanţi şi securizarea frontierelor sunt doar câteva dintre măsurile absolut necesare pentru dezactivarea unui mediu favorabil terorismului. La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Sistemul naţional de alertă teroristă, propus de Serviciul Român de Informaţii, ca mijloc adecvat de prevenire, descurajare şi combatere a
acţiunilor de pregătire şi desfăşurare a unor eventuale atentate pe teritoriul României.
El cuprinde, în ordinea crescătoare, 5 grade de alertă (1 – verde; 2 – albastru; 3 – galben; 4 – portocaliu; 5 – roşu) şi se referă la pericolele unor atentate, în funcţie de informaţiile deţinute.
SISTEMUL NAŢIONAL DE ALERTĂ TERORISTĂ
CRITIC (roşu) - Informaţiile disponibile şi evenimentele
recente evidenţiază că există un risc iminent de
producere a unor atentate.
RIDICAT (portocaliu) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc
semnificativ de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este probabil.
MODERAT (galben) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc
general de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este posibil.
PRECAUT (albastru) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează existenţa unui risc scăzut de producere a unui atentat terorist.
SCĂZUT (verde) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează că un atentat este puţin probabil.
Sursa: S.R.I. -Autoritatea Naţională în materie antiteroristă.
Pentru combaterea terorismului, SRI, care reprezintă Autoritatea Naţională în materie antiteroristă, a pus în funcţiune Departamentul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, care răspunde de planificarea,organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi anihilare a acţiunilor teroriste pe
teritoriul României. Strategia acestui departament urmăreşte completarea şi reaşezarea direcţiilor tactice, necesare protejării eficiente a teritoriului naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist prin promovarea,potrivit competenţelor asumate, a unei concepţii integrate la nivel naţional,pe de o parte, şi pe linia cooperării externe, pe de altă parte, pentru combaterea oricărei forme de terorism, cu precădere a terorismului fundamentalist-
islamic, a celui religios şi separatist, a bioterorismului, urmărind prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste, a constituirii bazelor logistice şi a filialelor unor organizaţii extremist-teroriste cu reprezentare internaţională.
sursa:TERORISMUL CONTEMPORAN – FACTOR DE RISC LA
ADRESA SECURITĂŢII ŞI APĂRĂRII NAŢIONALE, ÎN
CONDIŢIILE STATUTULUI ROMÂNIEI DE MEMBRU NATO.
General de brigadă (r) dr. Gheorghe VĂDUVA.
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE
Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate.
Ne crestem copii in libertate,in pace si echilibru.Indiferent de situatia financiara sau de dezamagirile spirituale ale unui popor,grupare,etc nu ii poate da dreptul sa isi creasca copii in spiritul mortii. Sa ii procreezi,sa ii cresti si sa ii educi pentru moarte!
Iata deci ca in timp ce organizatiile internationale depun eforturi uriase pentru strangerea de fonduri,ajuta la salvarea atator copii necajiti din lumea intreaga ,altii ii concep,ii poarta in pantec ii cresc si ii educa pentru sacrificiu.
Revendicarile pe care le pot ridica sau nemultumirile pe care le pot avea nu le motiveaza samanta demonica care zace in ei. Sa gasesti scuze unui monstru, sa incerci sa intelegi un demon este ca si cum deja ti se usuca inima!
LUPTA IMPOTRIVA RAULUI, IMPOTRIVA MORTII NU TREBUIE NICIODATA ABANDONATA!
Asta e primul lucru pe care trebuie sa il constientizam cu totii,sunt multe cadre militare care se antreneaza zi de zi, ceas de ceas ca sa ne poata salva viata in cazul unui atac terorist.Sunt si mai multi aceia care in "umbra" sustin tara si securitatea ei.Siguranta tarii este viata lor,uitand parca ca exista ca si indivizi.
Au jurat sa fie mereu treji in linia 1 ,pentru pacea si echilibrul intern cat si transfrontalier!
Fiti informati dar nu va pierdeti in detalii.
Prostia celui nestiutor este de preferat decat rautatea celui informat!
Nestiutorul poate fi indreptat dar rautatea nu poate fi imbunata!
Si nu uitati :"omul este singura jivina care omoara din placere..!"
pe data viitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu