SECURITATEA PRECURSORILOR DE EXPLOZIVI -UN PAS IMPORTANT IN LIMITAREA TERORISMULUI !

Acest articol il postez venind in ajutorul tuturor celor care se zbat sa stopeze contrabanda si tot ceea ce deriva din urma acestui fapt.
Este vital sa constientizam ca oprind aceste focare de infractionalitate vom diminua si existenta amenintarilor teroriste intr-o anumita regiune geografica.


Cum spuneam anterior: "cat de sanatos e strugurele asa va fi si via !"



"Uniunea Europeană este un spaţiu din ce în ce mai deschis, în care aspectele interne şi externe
ale securităţii sunt strâns legate. Este un spaţiu cu o interdependenţă în creştere, care permite
circulaţia liberă a persoanelor, ideilor, tehnologiilor şi resurselor. Prin urmare, este şi un
spaţiu de care teroriştii pot profita pentru a-şi îndeplini obiectivele şi care a fost deja folosit în
acest scop. Atentatele dejucate din Londra şi Glasgow, de la 29 şi 30 iunie, precum şi
arestările pentru terorism din Germania, Danemarca şi Austria au reamintit această
ameninţare. În acest context, este indispensabilă o acţiune concertată şi colectivă la nivel
european, într-un spirit de solidaritate, pentru a combate terorismul.
Dispozitivele explozive sunt armele cele mai utilizate în atentatele teroriste şi sunt
responsabile pentru marea majoritate a victimelor atentatelor teroriste din ultimii 50 de ani.
Prin urmare, îmbunătăţirea securităţii explozivilor şi îngreunarea producţiei de dispozitive
explozive pentru terorişti au fost şi continuă să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană.
La 25 martie 2004, imediat după atentatele de la Madrid, Consiliul European, în declaraţia sa
privind combaterea terorismului, a stabilit ca prioritate necesitatea de „a se asigura că
organizaţiile şi grupurile teroriste nu au acces la instrumentele de care au nevoie pentru
activităţile lor” Consiliul European a subliniat, în special, că „trebuie să se asigure o mai
mare securitate în domeniul armelor de foc, explozivilor, echipamentelor pentru fabricarea
bombelor şi tehnologiilor care sunt folosite pentru a săvârşi acte teroriste".
Ca răspuns la declaraţia Consiliului European, Comisia a adoptat o Comunicare, la 18 iulie
2005, privind „măsurile pentru a asigura o securitate sporită în domeniul explozivilor,
detonatoarelor, echipamentelor pentru fabricarea de bombe şi armelor de foc”1. Una dintre
principalele măsuri anunţate în această comunicare viza intenţia Comisiei de elabora un plan
de acţiune UE pentru îmbunătăţirea securităţii explozivilor, pe baza recomandărilor unui grup
de experţi.
Un dialog multipartit, cu participarea sectorului publicşi privat, a fost realizat prin
intermediul unui grup operativ de experţi în domeniul securităţii explozivilor, format din
reprezentanţi ai părţilor interesate, printre care industria şi autorităţile publice. Activitatea
grupului operativ de experţi, care s-a concentrat, prin intermediul a patru grupuri de lucru
distincte, asupra aspectelor privind precursorii, lanţul de aprovizionare, detectarea şi
securitatea publică, a culminat, în iunie 2007, cu prezentarea unui raport care identifică 50 de
recomandări de măsuri vizând creşterea securităţii explozivilor în UE.

PRECURSORI
În general, precursorii de explozivi includ orice compuşi sau elemente chimice care pot fi
transformate într-un compus exploziv printr-o reacţie chimică sau o serie de reacţii. Au fost
identificaţi mai mulţi precursori care trebuie să fie trataţi în mod prioritar. În prezent, aceştia
includ:acetonă acid citric peroxid de hidrogen clorat de potasiu & perclorat azotat de amoniu
(îngrăşământ)
hexamină
acid azotic
azotat de potasiu
azotat de amoniu
(tehnic)
acid clorhidric
nitrometan clorat de sodiu
acid sulfuric.
Securitatea UE, a cetăţenilor şi a rezidenţilor săi depinde de cooperarea şi coordonarea
eficientă dintre statele membre, instituţiile UE şi toate celelalte părţi interesate.
Au fost deja realizate progrese importante în domeniul securităţii explozivilor în statele
membre şi la nivelul UE. Cu toate acestea, se poate face mai mult în domenii precum
îmbunătăţirea schimbului de informaţii, difuzarea bunelor practici, constituirea mecanismelor
de coordonare şi luarea de măsuri comune privind anumite aspecte. Acestea sunt domenii în
care UE poate oferi un sprijin important statelor membre în ceea ce priveşte aspectele
referitoare la securitate.
Cele două priorităţi orizontale în domeniul securităţii explozivilor sunt:
• îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici în timp util;
• intensificarea cercetării referitoare la explozivii.
Îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici în timp util
Transmiterea de informaţii şi a bune practici între statele membre trebuie să fie o piatră de
temelie a eforturilor UE de creştere a securităţii explozivilor.
În primul rând, ar trebui să se înfiinţeze un sistem de avertizare rapidă pentru explozivi, care
să furnizeze autorităţilor competente din statele membre informaţii privind: ameninţările
iminente, furtul de explozivi, detonatoare sau anumiţi precursori, tranzacţiile suspecte şi Securitatea UE, a cetăţenilor şi a rezidenţilor săi depinde de cooperarea şi coordonarea
eficientă dintre statele membre, instituţiile UE şi toate celelalte părţi interesate.
Au fost deja realizate progrese importante în domeniul securităţii explozivilor în statele
membre şi la nivelul UE. Cu toate acestea, se poate face mai mult în domenii precum
îmbunătăţirea schimbului de informaţii, difuzarea bunelor practici, constituirea mecanismelor
de coordonare şi luarea de măsuri comune privind anumite aspecte. Acestea sunt domenii în
care UE poate oferi un sprijin important statelor membre în ceea ce priveşte aspectele
referitoare la securitate.
Cele două priorităţi orizontale în domeniul securităţii explozivilor sunt:
• îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi de bune practici în timp util;
• intensificarea cercetării referitoare la explozivii.

Transmiterea de informaţii şi a bune practici între statele membre trebuie să fie o piatră de
temelie a eforturilor UE de creştere a securităţii explozivilor.
În primul rând, ar trebui să se înfiinţeze un sistem de avertizare rapidă pentru explozivi, care
să furnizeze autorităţilor competente din statele membre informaţii privind: ameninţările
iminente, furtul de explozivi, detonatoare sau anumiţi precursori, tranzacţiile suspecte şi descoperirea unor noi moduri de operare.

Măsurile de prevenire joacă un rol crucial în îmbunătăţirea securităţii explozivilor. O gamă
largă de măsuri pot fi luate, atât la nivel UE, cât şi la nivel naţional, în domeniul prevenirii.
În ceea ce priveşte precursorii, printre priorităţile de acţiune se numără: îmbunătăţirea
controlului asupra anumitor produse chimice, sensibilizarea personalului şi identificarea
tranzacţiilor suspecte.
În sens larg, în domeniul explozivilor, trebuie se fie îmbunătăţită securitatea pe parcursul
întregului lanţ de aprovizionare. Fabricarea, depozitarea, transportul şi trasabilitatea
explozivilor ar trebui să fie tratate în ansamblu, de urgenţă, pentru a reduce probabilitatea sau
consecinţele unei deturnări, însuşirii ilegale şi furtului de materiale şi dispozitive explozive.
Mai multe măsuri există deja în acest domeniu. Este necesar ca aceste măsuri să fie
consolidate prin acţiuni specifice vizând securitatea.
În consecinţă, priorităţile cheie în ceea ce priveşte prevenirea includ:
• sensibilizarea personalului cu privire la precursori;
• îmbunătăţirea reglementării precursorilor de explozivi disponibili pe piaţă;
• întărirea controlului asupra tranzacţiilor care implică precursori;
• întărirea controlului asupra explozivilor şi articolelor pirotehnice disponibile pe
piaţă;
• îmbunătăţirea securităţii instalaţiilor de produse explozive;
• intensificarea verificării personalului din prisma securităţii;
• îmbunătăţirea securităţii transportului de explozivi;
• reducerea ofertei şi calităţii informaţiilor despre metodele ilegale de fabricare a explozivilor.
În prezent, toate statele membre au un sistem de autorizare pentru întreprinderile care
manipulează explozivi. Cu toate acestea, lipseşte adesea un sistem de autorizare pentru
manipularea explozivilor în afara cadrului comercial. În consecinţă, este necesar ca fiecare
stat membru să aibă un sistem oficial de autorizare, reglementare şi acordare de licenţe pentru
fabricarea, depozitarea, vânzarea, utilizarea şi deţinerea de explozivi, inclusiv de către
persoane fizice. Sistemul ar trebui să se aplice atât întreprinderilor, precum şi activităţilor
necomerciale.
În cazurile în care se descoperă explozivi neautorizaţi, este absolut necesar să se identifice, cât
mai repede posibil, ultimul proprietar oficial al acestora. Din acest motiv, un sistem unic
european de marcare a tuturor explozivilor ar fi foarte util pentru instituţiile de aplicare a legiidin statele membre. Un astfel de sistem unic de marcare este în curs de elaborare de către
Comisie şi este probabil să se finalizeze printr-o propunere de directivă privind identificarea şi
trasabilitatea explozivilor pentru uz civil. Conform propunerii de directivă toţi explozivii ar fi
marcaţi cu un semn unic, atât sub formă lizibilă în mod direct, precum şi sub formă de cod de
bare sau cod matricial. Punerea în aplicare a acestui sistem ar trebui să fie realizată cât mai
curând posibil.
Ar trebui să fie examinată şi ameninţarea reprezentată de articolele pirotehnice. Controlul
acestora ar trebui îmbunătăţit, deoarece aceste articole ar putea fi utilizate la confecţionarea de
dispozitive explozive improvizate. Deşi articolele pirotehnice nu au fost utilizate pentru a
comite acte teroriste, ele au fost folosite în activităţi cu caracter infracţional (de exemplu ca
părţi ale bombelor ţevi improvizate). O nouă directivă UE privind articolele pirotehnice a fost
adoptată de către Consiliu la 16 aprilie 20072. Acest instrument abordează, în principal,
aspecte privind siguranţa, deşi are şi anumite implicaţii în domeniul securităţii.
Dat fiind că, în prezent, nu există o abordare armonizată în ceea ce priveşte sistemele de
acordare a licenţelor pentru manipularea de articole pirotehnice în cantităţi mari, în anumite
state membre este posibil să se manipuleze mari cantităţi de substanţe pirotehnice fără ca
acestea să fie supuse unei supravegheri reglementare, atâta timp cât sunt îndeplinite condiţiile
aplicabile de depozitare şi transport. Această lacună ar trebui remediată prin instituirea unor
condiţii UE armonizate pentru acordarea de licenţe şi manipularea cantităţilor mari de articole
pirotehnice.
Statele membre au experienţe şi abordări diferite în ceea ce priveşte securitatea instalaţiilor de
produse explozive. Cu toate acestea, faptul că, în Europa, în ultimii zece ani, s-au înregistrat
furturi importante de explozivi, sugerează că sunt necesare eforturi suplimentare. Este nevoie
să se lucreze în continuare pentru a apropia nivelurile de securitate a instalaţiilor de produse
explozive în UE şi a elabora, eventual, standarde minime comune în acest domeniu.
În primul rând, planuri de securitate / sisteme eficace de gestionare a securităţii ar trebui să fie
operaţionale la nivelul tuturor instalaţiilor de produse explozive (fabricare, depozitare,
distribuţie şi utilizare). Aceste planuri de securitate / sisteme de gestionare a securităţii trebuie
să ia în considerare factorul risc şi să se finalizeze prin măsuri operaţionale în domeniul
securităţii. Numele „persoanelor responsabile” şi al „responsabilul cu securitatea” ar trebui să
fie comunicate în planul de securitate / sistemul de gestionare a securităţii. Autorităţile
naţionale ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda derogări pentru micii utilizatori. În ceea ce
priveşte instalaţiile fixe de depozitare, dispoziţiile necesare privind prevenirea şi detectarea
accesului ar trebui să fie proporţionale cu riscul şi să facă obiectul unei clasificări standard.
În al doilea rând, ar trebui să devină obligatoriu ca autorităţile naţionale competente să
informeze, în orice moment, fabricanţii şi distribuitorii de explozivi în legătură cu
ameninţarea la nivel regional. Planurile de reacţie ar trebui dezvoltate şi ajustate în funcţie de
nivelurile de alertă existente.
Atunci când activităţile de prevenire au eşuat sau au fost zădărnicite, este rolul instrumentelor
şi practicilor de detectare să minimizeze riscul ca teroriştii sau alţi infractori să utilizeze
explozivi în scopuri răuvoitoare. În consecinţă, trebuie să fie puse la punct instrumente
eficiente şi precise pentru detectarea explozivilor.
Este necesară o abordare globală a problematicii detectării. Există deja mai multe tehnici care
pot fi utilizate pentru detectarea explozivilor. Acestea includ: sisteme de detectare a
explozivilor, sisteme de raze X, câini dresaţi pentru a detecta explozivi şi sisteme de detectare
a urmelor şi vaporilor. Cu toate acestea, experienţa a demonstrat că este posibil ca utilizarea
unei singure tehnici de detectare să nu ducă la rezultate satisfăcătoare. Prin urmare, o
combinaţie de metode ar putea fi necesară.
Priorităţile cheie includ:
• stabilirea unui abordări pe bază de scenarii pentru a identifica priorităţile în
activitatea de detectare;
• elaborarea unor standarde minime privind detectarea;
• îmbunătăţirea schimbului de informaţii;
• instituirea de programe de certificare, control şi testare;
• utilizarea mai eficientă a tehnologiilor de detectare în locuri specifice.
Comisia a luat deja măsuri importante în domeniul securităţii aeriene. Acestea includ
stabilirea unor standarde obligatorii pentru nivelurile de performanţă ale echipamentelor de
detectare a explozivilor şi pentru utilizarea acestora.
Elaborarea unor soluţii îmbunătăţite de detectare presupune o cooperare strânsă între sectorul
privat şi cel public. Schimburile de informaţii trebuie îmbunătăţite între părţile implicate în
activitatea de detectare, inclusiv între serviciile de aplicare a legii şi personalul de securitate
competent, însărcinat cu detectarea propriu-zisă a explozivilor în diverse locuri, precum şi
între serviciile de aplicare a legii şi personalul de securitate, pe de o parte, şi fabricanţii de
echipamente de detectare, pe de altă parte.
Pentru o detectare eficientă, este nevoie ca personalului de securitate însărcinat cu detectarea
propriu-zisă a explozivilor să i se ofere informaţii actualizate şi pertinente referitoare la
ameninţări. Dat fiind că teroriştii pot utiliza multe tipuri şi forme de explozivi, personalul de
securitate ar trebui să fie ţinut la curent în legătură cu ameninţările existente şi cu posibilele
scenarii. Această informare este importantă, în mod special, pentru personalul din aeroporturi.
Personalului de securitate din aeroporturi ar trebui să i se ofere în mod continuu informaţii la
zi privind modurile de operare ale teroriştilor, precum şi alte informaţii privind ameninţările.
Niveluri corespunzătoare de verificare a securităţii vor fi necesare în acest scop.
Tehnologiile de detectare în locuri specifice trebuie utilizate într-un mod mai eficient. În mod
prioritar, ar trebui examinată cu mai multă atenţie situaţia din aeroporturi şi alte infrastructuri
publice şi de transport care ar putea, eventual, fi considerate ca fiind infrastructuri critice. Au
fost deja înregistrate progrese importante în domeniul detectării explozivilor în locuri
specifice, inclusiv stabilirea de reguli UE privind performanţa şi utilizarea echipamentelor de
detectare în aeroporturi. Această activitate ar trebui sprijinită, evaluată şi îmbunătăţită în mod
continuu, precum şi actualizată, atunci când este necesar. Ar trebui avută în vedere şi
necesitatea de a minimiza impactul noilor tehnologii de detectare asupra călătorilor,
menţinând, în acelaşi timp, un nivel corespunzător de securitate. O activitate similară ar putea
fi avută în vedere pentru alte domenii de interes, inclusiv alte moduri de transport, pe baza
unor scenarii pertinente şi a evaluării ameninţării.
Telefoanele mobile pot fi folosite de către terorişti pentru a detona un dispozitiv exploziv. În
consecinţă, statele membre ar trebui să se asigure că autorităţile de aplicare a legii au
posibilitatea de a cere operatorilor să întrerupă funcţionarea serviciilor de telefonie mobilă în
zonele relevante.
Monitorizarea ar trebui să reprezinte o componentă cheie a evaluării progreselor realizate în
vederea aplicării Planului de acţiune UE privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor. Fiecare
stat membru ar trebui să furnizeze Comisiei, în fiecare an, informaţii privind progresele
înregistrate în aplicarea planului de acţiune. Bazându-se pe rapoartele statelor membre,
Comisia va evalua, în mod periodic, progresele obţinute în aplicarea planului de acţiune,
vizând să identifice măsurile suplimentare necesare şi să selecteze noile priorităţi.
Acţiuni de evaluare reciprocă ar trebui să fie organizate pentru a evalua punerea în aplicare a
planului de acţiune şi a îmbunătăţi schimbul de bune practici.
Combaterea folosirii dispozitivelor explozive de către terorişti va continua să reprezinte o
prioritate a Comisiei în domeniul securităţii. Planul de acţiune privind îmbunătăţirea
securităţii explozivilor va avea o contribuţie substanţială la îndeplinirea acestui obiectiv.
Toate măsurile identificate în planul de acţiune vor fi întreprinse în anii următori. Mai multe
dintre aceste măsuri vor trebui realizate în mod prioritar, inclusiv constituirea:
• reţelei europene de eliminare a dispozitivelor explozive;
• sistemului de avertizare rapidă privind explozivii;
• sistemului european de date privind bombele;
• comitetului permanent de experţi în domeniul precursorilor;
• grupului de lucru în domeniul detectării Crearea reţelei europene de eliminare a dispozitivelor explozive, a sistemului de avertizare
rapidă privind explozivii şi a sistemului european de date privind bombele va fi realizată cu
sprijinul financiar al UE în încercarea de a îmbunătăţi, cât mai rapid posibil, schimbul de
informaţii între statele membre privind explozivii.
Înfiinţarea unui comitet permanent de experţi în domeniul precursorilor şi a unui grup de
lucru în domeniul detectării trebuie realizată, de asemenea, în mod prioritar, astfel încât
experţii competenţi în materie să poată începe discuţiile privind măsurile precise care trebuie
luate în legătură cu precursorii de explozivi şi cu sistemele de detectare.



pe data viitoare,

sursa:COMUNICARE A COMISIEI
privind îmbunătăţirea securităţii explozivilor.
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:0651:FIN:RO:PDF.
www.sri.ro.

AMENINTAREA ASIMETRICA SI ROLUL FACTORULUI MILITAR

Motto :
”Există multe motive pentru a muri,
dar nici unul pentru a ucide”

"Noul mileniu, început sub semnul globalizării, a schimbat lumea radical şi a făcut ca mediul în care trăim să fie extrem de diferit, nou şi imprevizibil. Odată cu căderea Zidului Berlinului, posibilitatea identificării şi definirii facile a inamicului a dispărut. Lumea globalizată, mişcarea liberă a persoanelor, bunurilor şi capitalurilor au determinat noi provocări, ca un apanaj al progresului exploziv pe care-l trăim şi ni-l însuşim.
Ameninţările la adresa ordinii internaţionale de drept nu mai sunt clare şi unidimensionale, ci multipolare şi difuze. Ele se exprimă la diferite niveluri şi prezintă grade diferite de intensitate. Vorbim acum de ameninţări multiple şi ameninţări de joasă intensitate, iar aliaţilor Occidentului (noile democraţii din Europa de Est) le este mult mai dificil să facă faţă acestui nou tip de provocări.
11 septembrie 2001, atentatele la Madrid şi Londra, teatrul din Moscova şi şcoala din Beslan au demonstrat că terorismul internaţional se extinde în toate regiunile geografice şi devine o ameninţare majoră, evidenţiind faptul că nici un stat, nici o naţiune nu se mai poate considera în afara ameninţării.
De-a lungul timpului, combatanţii au căutat permanent să neutralizeze sau să evite puterea celuilalt, în timp ce îşi testau puterea pe slăbiciunile inamicului. Datorită faptului că nici un grup sau stat nu poate înfrunta aliaţii NATO într-un război convenţional, adversarii democraţiei occidentale îşi îndreaptă atenţia spre strategiile asimetrice. De aceea, trebuie să înţelegem războiul asimetric şi să îi putem riposta pe măsură, mai mult chiar, dacă este posibil să putem acţiona preventiv .
Experţii militari au subliniat că acum insurgenţii duc un alt tip de război, în care dreptul umanitar nu se aplică, şi căruia i s-a dat denumirea de război asimetric, un termen folosit de la începutul anilor 1990. Într-o astfelde confruntare, o forţă relativ redusă numeric şi uşor echipată atacă punctele slabe ale unui inamic - mult mai puternic decât el - prin mijloace neconvenţionale, netradiţionale sau chiar scoase în afara legii.
Războiul asimetric este un termen militar care descrie războiul în care beligeranţii sunt inegali din punctul de vedere al capabilităţilor militare sau al metodelor de angajare. Puterea dezavantajată militar trebuie să îşi scoată în evidenţă avantajele speciale sau să exploateze eficient punctele slabe ale inamicului, dacă doreşte să obţină victoria.
Se poate afirmă că războiul asimetric înseamnă a acţiona, gândi, a te organiza diferit faţă de oponent pentru a-ţi creşte avantajele sau a exploata slăbiciunile inamicului, a avea iniţiativă sau o mai mare libertate de acţiune.
Astăzi suntem martorii unei lumi complexe, în care actorii statali şi non-statali, grupurile de interese urmăresc scopuri nu întotdeauna uşor de descifrat. S-au estompat graniţele dintre guverne şi oameni, armată şi populaţie, public şi privat. Noii luptători de generaţia a patra, grupuri non-naţionale şi transnaţionale, bazate pe ideologie, religie, trib, cultură, fanatism şi activităţi economice ilegale, au împins unele regiuni ale lumii către anarhie.
Spaţiul ex-sovietic se confruntă cu lupte care se dau în statele musulmane din regiunea bogată în petrol a Mării Caspice. Balcanii, deşi stabilizaţi într-o oarecare măsură, au uriaşe probleme legate de corupţie şi şomaj, fără să se întrevadă, pe termen scurt, o pace reală. S-a intensificat războiul împotriva drogurilor în Columbia şi Mexic. Israelul, Orientul Mijlociu, Coreea de Nord şi Taiwanul sunt în continuare „butoaie cu pulbere”. Lumea islamică se confruntă cu mişcări şi curente “radicale”, fundamentaliste gen: Al-Qaida, mişcarea wahhabită şi salafistă, ai căror membri se consideră “puri”, adevăraţi credincioşi islamişti care îşi permit să ucidă chiar şi “fraţi” în numele jihadului.
Culturile democratice separă războiul şi pacea; majoritatea inamicilor democraţiei n-o fac.
Osama bin Laden şi Al-Qaida în Afghanistan şi Irak, Armata lui Mohammed în Yemen, mişcarea Wahhabi în Cecenia, Hamas în Orientul Mijlociu, diferite regimuri dictatoriale nu sunt decât câţiva factori reali care ameninţă lumea civilizată şi stabilitatea globală. Majoritatea sunt actori non-statali (organizaţii teroriste, internaţionale, transnaţionale sau insurgenţi), care au o gândire diferită de a noastră, considerând că se află într-un război continuu şi violenţa este un mod de viaţă. Ei ştiu că violenţa este un instrument excelent împotriva unui popor democratic care se teme de orice ameninţare la adresa propriului stil de viaţă. Profitând de avantajele erei informaţionale, adversarii noştri pot să ne arate zilnic, pe micile ecrane, atrocităţi, abuzuri şi distrugeri, folosind cu abilitate mijloacele războiului psihologic.
Aceşti inamici de generaţia a patra sunt adepţii tacticilor asimetrice în războiul informaţional - de diseminare şi promovare a intereselor lor. Ei manipulează media, distorsionează imagini pe care le difuzează pe posturile de televiziune globale şi blochează accesul la Internet. Infosfera a devenit un nou câmp de luptă, adecvat atacurilor asimetrice de oriunde de pe glob.
Potrivit unei definiţii formulate de cercetătorii americani, „Abordările asimetrice sunt încercări de a înşela, dejuca sau submina puterea/forţa unor state şi de a le exploata punctele slabe, folosind metode care diferă semnificativ faţă de metodele de ducere a operaţiilor la care acel stat se aşteaptă. Acţiunile asimetrice urmăresc, în general, un impact psihologic major, ca de exemplu, şoc ori confuzie, care-i afectează adversarului iniţiativa, libertatea de acţiune şi voinţă.
Metodele asimetrice solicită o apreciere/evaluare a vulnerabilităţilor adversarului. Abordările asimetrice folosesc tactici noi, netradiţionale, arme sau tehnologii diferite şi pot fi aplicate la toate nivelurile războiului - strategic, operativ şi tactic - precum şi în întreg spectrul operaţiilor militare”.
În concordanţă cu definirea şi cu formele de manifestare ale asimetriei în domeniul militar, s-au propus şi principiile de urmat de către SUA în cadrul „Viziunii Strategice Întrunite 2010-2020”, prin dominarea întregului spectru de misiuni internaţionale, prin conducerea operaţiunilor armate, angajarea cu precizie a forţelor şi mijloacelor, susţinerea logistică adecvată a structurilor şi forţelor operaţionale participante la conflict şi protecţia multidimensională a societăţii civile. Conceptul american poate fi generalizat la nivel global, ţinând cont de aspectele şi deosebirile existente în fiecare stat în parte.
Ameninţarea asimetrică reprezintă situaţia în care un risc a evoluat de la faza prezumtivă la cea latentă şi în final la un grad mare de pericol pentru securitatea şi siguranţa naţională a statului aflat în conflictul de joasă intensitate.
„Field Manual 100-20 Military Operations in LIC” din 1990, defineşte conflictul de joasă intensitate astfel; „Conflictul de joasă intensitate este o confruntare politico-militară, între state sau grupuri rivale, inferioară unui război convenţional şi superioară competiţiei pacifiste rutiniere între state. El implică în mod frecvent lupte prelungite între principii şi ideologii rivale. Conflictul de joasă intensitate se întinde de la subversiune până la întrebuinţarea forţelor armate.
El este dus printr-o combinaţie de mijloace, utilizându-se instrumente politice, economice, informaţionale şi militare.
Conflictele de joasă intensitate sunt, adesea, locale, în general în lumea a treia, dar, în ceea ce priveşte securitatea, au implicaţii de securitate regionale şi globale.
Participarea armatei române la acţiunile de combatere a terorismului internaţional se întemeiază pe următoarele acte normative, documente metodologice şi instrumente internaţionale: Constituţiei României; Hotărârile Parlamentului şi ale Guvernului României; Strategia Militară a României; Strategia de Securitate Naţională a României; Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului, aprobată de CSAT; Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului; Decizia Consiliului Uniunii Europene cu privire la combaterea terorismului; prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte: Convenţia internaţională pentru reprimarea finanţării terorismului, semnată la New York la 9 decembrie 1999; Convenţia internaţională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu bombe, semnată la New York la 15 decembrie 1997; Concepţia Militară a NATO privind Apărarea Împotriva Terorismului; regulamentele specifice referitoare la misiunile Ministerului Apărării Naţionale privind prevenirea şi combaterea acţiunilor îndreptate împotriva obiectivelor militare), care permit contribuţia ţării noastre la campania internaţională contra terorismului, materializată în participarea, fără rezerve, de facto, în teatrele de operaţii.
Pentru ţara noastră soluţia optimă de a răspunde provocărilor asimetrice este adoptarea şi dezvoltarea continuă a conceptelor enunţate în Strategia Militară a României şi Strategia de Securitate Naţională şi aplicarea eficientă a acestora la realităţile momentului.
Se poate aprecia că este foate puţin probabil ca, cel puţin pe termen scurt şi mediu, România să fie angrenată într-un conflict clasic. Afirmaţia rămâne valabilă chiar în contextul în care atacurile neconvenţionale asupra ţării noastre sunt în prezent mai numeroase şi se desfăşoară în tot spectrul de confruntări, de la cele informaţionale, la cele psihologice, de la agresiunea criminalităţii şi degradării condiţiei umane, la discreditarea valorilor naţionale.
În acest context, factorii de decizie au adoptat un complex de măsuri care să urmărească îmbinarea acţiunilor diplomatice cu cele de coalizare a forţelor în vederea realizării unui mediu de stabilitate şi de securitate reală în spaţiul nostru de interes strategic. Participarea României la acţiunile de menţinere a păcii, la lupta împotriva terorismului şi criminalităţii şi integrarea ţării în structurile euroatlantice, reprezintă cu siguranţă o prioritate în demersul actual.
Evoluţia evenimentelor politico-militare recente, în special conflictul din Irak, au scos în evidenţă diferenţieri de opinii în cadrul Alianţei, cu privire la modalitatea de rezolvare a unor situaţii deosebit de complexe şi grave ale securităţii contemporane.
Prin promovarea dialogului politic şi diplomaţiei preventive, se vor găsi acele elemente comune şi puncte de convergenţă care să ducă la o gestionare mai eficientă şi la un management mai adecvat a acestor situaţii, astfel încât solidaritatea aliată să nu fie deformată.
Participantă activă la gestionarea şi rezolvarea situaţiilor de criză, România dovedeşte că este un real factor de stabilitate, manifestându-se ca un „furnizor de securitate”. Direcţiile şi obiectivele stabilite de conducerea politică vin să demonstreze opţiunea spre democraţie şi economia de piaţă şi participarea în mod direct şi efectiv la circuitul de valori materiale şi spirituale universale. Continuarea procesului de reformă a societăţii româneşti, consolidarea economiei de piaţă, întărirea instituţiilor democratice concomitent cu asigurarea siguranţei şi bunăstării cetăţenilor, reprezintă repere definitorii ale procesului de integrare deplină în structurile politice, economice şi de securitate euroatlantice.
În acest context, factorul militar are un rol important de jucat, dintr-o multitudine de motive: în primul rând, deoarece grupurile teroriste, cum ar fi Al-Qaida, operează la cel mai înalt nivel al spectrului violenţei, estompând distincţia între terorism şi lupta armată; în al doilea rând, datorită faptului că diferenţa dintre securitatea internă şi cea externă manifestă o tendinţă de estompare. Este posibil şi necesar ca factorul militar să se ocupe şi de provocările şi situaţiile la care forţele de poliţie sunt depăşite de evenimente; în al treilea rând, datorită faptului că uneori va fi imposibil ca factorul militar să se ocupe de ameninţările teroriste folosind doar mijloacele clasice militare de apărare. Dacă factorul militar trebuie să joace un anumit rol în lupta împotriva acestui nou tip de terorism, acesta trebuie să se manifeste sub comanda NATO, ea reprezentând cea mai eficace alianţă de securitate internaţională.
În plan intern Ministerul Apărării Naţionale, ca parte componentă importantă a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, a luat o serie de măsuri în scopul îndeplinirii sarcinilor care îi revin pe această linie, astfel: a fost înfiinţată o structură specializată în cadrul Statului Major General; au fost încheiate protocoale de cooperare cu SRI şi SPP; s-au realizat conexiuni cu Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA) şi există un permanent flux informaţional cu acesta; s-au elaborat actele normative care legiferează activitatea structurii şi care direcţionează procesul de planificare şi conducere, necesare pregătirii forţelor destinate activităţilor de prevenire şi combatere a terorismului, s-au elaborat planurile operative de acţiune în situaţii de criză teroristă.
În cadrul strategiei globale de luptă împotriva terorismului, prevenirea se realizează de către Ministerul Apărării Naţionale prin următoarele acţiuni specifice:
 Activităţi informativ-operative, în special de monitorizare şi control a elementelor teroriste care afectează obiectivele proprii;
 Activităţi de pază, protecţie şi alte forme speciale de descurajare, îndrumate şi monitorizate de structurile specializate din cadrul Statului Major General, pentru asigurarea securităţii personalului şi a obiectivelor autohtone şi străine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor obiective militare române din străinătate, potenţial vizate de terorişti;
 Activităţi de pregătire a intervenţiei pentru crize/urgenţe generate de acţiuni teroriste, în vederea limitării/combaterii efectelor acestora;
 Activităţi de informare şi relaţii publice;
 Activităţi de cooperare internaţională;
 Activităţi de instruire şi perfecţionare profesională;
 Activităţi destinate optimizării continue a cadrului legislativ, aplicabil categoriilor de misiuni ce revin Ministerului Apărării Naţionale.
Există trei forme distincte de prevenire, ce sunt avute in vedere de către factorul militar, forme care se continuă şi se completează reciproc într-un singur plan integrator:
Prevenirea pe termen lung, care este destinată să împiedice apariţia unei ameninţări majore şi este, în principal, apanajul domeniului politic şi diplomatic. Rolul armatei este de a conferi consistenţă acţiunilor politice prin punerea lor în practică şi a contribui la acţiunea de ansamblu, cu misiuni particulare, concrete. Deschiderea armatei spre valorile occidentale, întâlnirile responsabililor militari la nivel zonal sau internaţional, efectuarea de stagii de pregătire în străinătate, schimburile de experienţă cu ocazia exerciţiilor comune, precum şi participarea armatei la diferite operaţiuni externe, în cadrul războiului global împotriva terorismului, reprezintă acţiuni care se înscriu în această formă de prevenire.
Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de interes a domeniului strategic, se exercită în scopul prevenirii actului terorist şi se referă la punerea în practică a programelor de reformă: înfiinţarea şi operaţionalizarea Forţelor pentru Operaţii Speciale; achiziţionarea de mijloace de intervenţie, acţiune şi culegere de informaţii; achiziţionarea unor sisteme de detecţie pentru securitatea fizică a obiectivelor militare; crearea cadrului instituţionalizat de acţiune al Forţelor pentru Operaţii Speciale; adaptarea strategiilor şi tacticilor de acţiune, în funcţie de tipul ameninţărilor. În cadrul aceloraşi măsuri se înscrie şi crearea, la nivelul Statului Major General, a unor structuri de specialitate, organe de conducere şi coordonare a capacităţii operaţionale specializate, destinate prevenirii şi combaterii acţiunilor teroriste.
Prevenirea pe termen scurt se referă la punerea în practică a măsurilor necesare în cazul unei situaţii de criză. Acestea permit să se acţioneze în regim de urgenţă, şi presupun: activarea progresivă a forţelor şi mijloacelor abilitate să acţioneze pentru asistenţă operaţională; punerea în practică a unor acţiuni de descurajare, prezenţa demonstrativă a unor mijloace aeriene, navale sau terestre; desfăşurarea de acţiuni punctuale de culegere de informaţii; acţiuni de luptă preventive duse de elemente ale forţelor pentru operaţii speciale, ca ultimă posibilitate de prevenire înainte de angajarea efectivă a forţelor.
Combaterea acţiunilor teroriste, în cele mai multe cazuri, se desfăşoară sub forma acţiunilor de intervenţie antiteroristă şi/sau a celor de intervenţie contrateroristă.
Intervenţia antiteroristă reprezintă ansamblul măsurilor defensive, realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilităţii factorilor umani, specifici şi nespecifice, şi factorilor materiali. Acestea se execută de către structurile specializate care acţionează, de regulă, independent, în sprijinul protecţiei obiectivelor Ministerului Apărării Naţionale la care există posibilitatea materializării unor potenţiali factori de risc, în scopul prevenirii, blocării şi respingerii acţiunilor elementelor/grupărilor teroriste sau ostile, interzicerii pătrunderii acestora şi ocupării obiectivelor şi menţinerii ordinii interioare.
Intervenţia contrateroristă reprezintă ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii, în cazul desfăşurării ori producerii unui atac terorist. Aceasta se execută de structuri specializate, în cooperare cu alte forţe specializate ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, la obiectivele militare ale Ministerului Apărării Naţionale, care sunt efectiv atacate sau ocupate de elemente/grupări teroriste, în scopul capturării sau anihilării acestora, eliberării eventualilor ostatici şi restabilirii ordinii legale.
Aceasta este acţiunea cea mai dinamică. Modul de acţiune al teroriştilor sau grupărilor teroriste este de cele mai multe ori necunoscut sau dacă este vorba de o grupare al cărui mod de operare este cunoscut, nu se poate prevedea modul de reacţie al acesteia la anumite forme de intervenţie.
Pregătirea forţelor care acţionează în cazul intervenţiei contrateroriste trebuie să fie complexă, cu o înaltă specializare şi o disponibilitate permanentă. Pentru succesul misiunii, forţele militare trebuie să deţină: informaţii; armament performant, adaptat misiunilor; echipament uşor, rezistent, adaptabil la timp, anotimp şi tip de operaţiune; tehnică militară şi de comunicaţii de ultimă generaţie. Subordonarea trebuie să fie strictă, iar conducerea flexibilă.
Ministerul Apărării Naţionale asigură intervenţia antiteroristă la obiectivele proprii, în mod independent, precum şi, la cerere, intervenţia contrateroristă pentru protecţia altor obiective, independent sau în cooperare cu structuri militarizate.
Obiectivele militare sunt, după caz, personalul Ministerului Apărării Naţionale, suprafeţele de teren aflate în administraţia instituţiilor militare, în interiorul cărora se află instalaţii şi/sau mijloace fixe/mobile, ori îşi desfăşoară activitatea efective militare, precum şi mijloacele mobile aparţinând armatei, indiferent dacă se găsesc în interiorul acestor suprafeţe sau pe drumurile publice, spaţiul aerian sau maritim.
Obiectivele militare sunt permanente sau temporare, fixe sau mobile şi sunt reprezentate, în general, de: unităţi militare; cămine militare de garnizoană; depozite militare de orice fel; aeroporturile aviaţiei militare precum şi pasagerii care le tranzitează; porturile militare şi persoanele care le tranzitează; mijloacele de transport aparţinând Ministerului Apărării Naţionale sau care sunt în responsabilitatea acestuia; instalaţii şi tehnică militară; personalul armatei; personalităţi militare sau civile din cadrul Ministerului Apărării Naţionale; personalul militar NATO sau al delegaţiilor militare străine aflate în misiuni sau vizite oficiale în România; obiective stabilite în cadrul Alianţei şi pentru care organele abilitate ale României şi-au dat acordul.
Politica de apărare a României este adaptată la tipologia ameninţărilor, provocărilor şi crizelor specifice începutului de mileniu, încorporând alături de diplomaţia preventivă, noile misiuni ale armatei în contextul definirii parametrilor de adaptare a organismului militar la acestea.
Statutul României de membru NATO şi aliat fidel al SUA în cadrul coaliţiei antiteroriste impune o abordare pragmatică a fenomenului terorist, prin adecvarea strategiilor pe termen mediu şi lung la evoluţiile acestei ameninţări.
Existenţa pe teritoriul naţional a unor simpatizanţi ai organizaţiilor teroriste acţionează ca multiplicator al factorilor de risc, pericolul unui atac terorist în România fiind apreciat la nivelul NATO şi al serviciilor naţionale de informaţii ca mediu.
Pornind de la aceste premize, la nivel naţional a fost reanalizată strategia de luptă împotriva terorismului, stabilindu-se noi obiective. Evoluţia fenomenului terorist în ţara noastră este caracterizată de manifestarea unor tendinţe şi iniţiative aparţinând grupurilor sau organizaţiilor fundamentaliste ce urmăresc stabilirea unor puncte de sprijin în plan local sau atragerea de noi membri sau simpatizanţi.
La întâlnirea la nivel înalt de la Praga, din noiembrie 2002, NATO a recunoscut că terorismul, armele de distrugere în masă şi “ţările care au eşuat” constituie provocări la adresa securităţii în acest secol şi a decis să trimită forţele oriunde este nevoie de ele pentru a răspunde acestor ameninţări.
În anul 2003 Alianţa a acţionat conform acelei decizii şi a luat în primire Forţa Internaţională de Asistenţă de Securitate (ISAF) din Afganistan. Astăzi este pe deplin angajată în extinderea securităţii şi a stabilităţii în acea ţară răvăşită de terorism religios şi ajută guvernul local să-şi extindă şi să-şi consolideze autoritatea.
A urmat apoi operaţiunea maritimă de succes Operation Active Endeavour, care s-a desfăşurat luna martie 2004, în Marea Mediterană, extinsă pentru a acoperi întreaga suprafaţă a mării. Tot la Praga, NATO a iniţiat un program complex de transformare militară pentru a putea răspunde eficace noilor ameninţări asimetrice.
Alianţa implementează o structură de sprijin, în care Comandamentul Aliat pentru Transformare, cu sediul la Norfolk, ocupă un rol central. Forţa de răspuns NATO şi-a propus să atingă capacitatea maximă operaţională până în luna octombrie 2006. Au fost făcuţi paşi importanţi în protejarea Alianţei împotriva traficului şi utilizării armelor de distrugere în masă, inclusiv prin înfiinţarea unui batalion special de apărare CBRN. Atât membrii alianţei, cât şi câteva grupuri de aliaţi dezvoltă acel tip de capabilităţi moderne de care este nevoie pentru a face faţă împreună acestor provocări. Recent, miniştrii afacerilor externe au căzut de acord asupra necesităţii de a merge chiar mai departe în vederea dezvoltării unui pachet mai bogat de măsuri în lupta împotriva terorismului.
Noul NATO înfruntă ameninţările actuale în mod hotărât, departe de zona sa tradiţională de acţiune. Este hotărârea alianţei de a-şi moderniza structurile şi capabilităţile în scopul de a fi în măsură să-şi aducă o contribuţie susţinută şi semnificativă la ceea ce este considerată a fi o luptă lungă şi dificilă. "

SURSA:ROLUL FACTORULUI MILITAR ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA TERORISMULUI INTERNAŢIONAL – AMENINŢARE ASIMETRICĂ CONTEMPORANĂ.
Colonel magistrat
dr. Nicolae LUPULESCU.

CAMELEONUL SANGEROS

Definitia Terorismului:
O strategie persistentă şi sistematică de utilizare a violenţei de către un stat sau un grup politic împotriva altui stat sau grup politic, cu scopul de a realiza obiective politice, prin constrângerea determinată de declanşarea unei stări de teroare şi intimidare colectivă.
Caracteristici: a) violenţa şi ameninţarea cu violenţa; b) folosirea sistematică şi persistentă a violenţei; c) existenţa obiectivelor politice; d) terorismul, alternativă la războiul convenţional.

Pe lângă suferinţele fizice şi daunele materiale pe care le cauzează direct, consecinţele actelor de terorism sunt multiple: pot determina o anumită neîncredere între state, o stare de nesiguranţă cu consecinţe negative pentru continuarea şi dezvoltarea normală a relaţiilor politice, economice, turistice etc., precum şi pentru climatul intern din orice stat în care actele de teroare se repetă şi nu pot fi frânate de stat.
Actul terorist are însă şi ample consecinţe în planul vieţii politice interne: paralizarea funcţionării normale a vieţii sociale, instituirea stării de panică şi nesiguranţă publică, neîncrederea populaţiei în partidele de guvernământ şi autorităţi, introducerea unor măsuri .
publice represive şi autoritare, odată cu pierderea unor drepturi democratice şi constituţio-nale, şantajarea autorităţilor etc. Exemplul cel mai elocvent în acest sens îl reprezintă răpirea şi asasinarea preşedintelui italian Aldo Moro.

În sfârşit, pe lângă efectele şi consecinţele amintite, teroriştii urmăresc şi obţinerea de avantaje morale, publicitare, asupra mişcării pe care o reprezintă. Actul terorist în sine şi pentru sine este egal cu zero: publicitatea sa este totul, spun specialiştii luptei aniteroriste. Tendinţa de a face publicitate în jurul acţiunilor lor este o altă caracteristică a terorismului şi se concretizează prin revendicarea atentatelor de către gruparea autoare, de regulă la redacţiile unor mari cotidiene de presă sau prin solicitarea directă autorităţilor (în acţiunile cu ostateci), de difuzare la radio a unui comunicat sau a unui program politico-ideologic al mişcării respective.
În cazul ocupării ambasadei RFG din Suedia (1975), teroriştii au solicitat autorităţilor ca posturile de televiziune din cele două ţări să transmită direct la televiziune plecarea lor.
Deseori, în goana după noutăţi şi senzaţional, ziariştii fac, fără voia lor, cel mai de preţ serviciu grupărilor teroriste: reclama. Tot un element publicitar îl constituie şi denumirea grupării, menită să sugereze, cel mai adesea, mişcări revoluţionare, democratice, progresiste sau naţionaliste: Armata roşie japoneză; Brigăzile roşii; Armata de eliberare populară (Turcia);
Libertatea (Spania); Armata Republicană Irlandeză etc.

Un prim aspect al procesului de recrutare a indivizilor pentru activitatea teroristă îl constituie alegerea şi studierea îndelungată (luni, ani) a candidatului. Cel mai adesea el este propus pentru recrutare de unul din membrii grupului care îl cunoaşte mai demult şi consideră că el corespunde sub aspect motivaţional, atitudinal, ideologic, religios (terorismul arab, irlandez), naţional-extremist (terorismul spaniol) sau prezintă suficiente înclinaţii aventuriste. Iniţial se încearcă o apropiere şi o tatonare discretă a atitudinilor, dorinţelor şi intenţiilor sale referitoare la activitatea ilegală, teroristă, cât şi la adeziunea sa la valorile grupului.
Urmează un alt moment al recrutării, acela al testării capacităţilor volitive ale individului: curajul, îndrăzneala, stăpânirea de sine, cruzimea, tenacitatea, perseverenţa etc. Pentru testarea acestor însuşiri, grupurile teroriste imaginează sau improvizează diverse probe, unele incluse în însăşi activitatea generală de pregătire şi instruire, altele prealabile, dar eliminatorii. Din această ultimă categorie face parte, spre exemplu, proba câinelui mort, utilizată de gruparea teroristă arabă “Septembrie negru”.
Individului i se cere să poarte pe braţele dezvelite, pe distanţa câtorva zeci de metri, cadavrul în putrefacţie al unui câine mare, stăpânindu-şi perfect orice grimasă de scârbă sau semn de slăbiciune, apoi să-l depună într-o ladă. Cei care nu reuşesc acest lucru sunt respinşi sau, în cazuri limitate, sunt acceptaţi în grupare sub alte calităţi decât cele de combatanţi (curieri spre exemplu).
Alteori, individului i se cere să comită o anumită infracţiune, să omoare o anumită persoană, de regulă din categoria celor care se arată împotriva grupării.
Dincolo de rezolvarea acestor probe, însuşirile amintite au şi semnificaţia adeziunii individului la valorile grupării, şi oferă suficiente temeiuri de siguranţă că individul ales nu va trăda sau părăsi gruparea.
Vârsta teroriştilor se situează în general, între 22-25 de ani. În America Latină şi Spania, media de vârstă a teroriştilor este apreciată între 23-24 ani, în Germania şi Palestina 30-31 ani. Se observă însă tendinţa de scădere a vârstei membrilor terorişti arabi mergând chiar până la 12-14 ani. Vârsta liderilor tinde să crească în măsura în care aceştia se menţin în fruntea mişcării.
Sexul. Predomină bărbaţii. Totuşi, într-o serie de grupări teroriste, ca spre exemplu “Baader Meinhoff”, femeile reprezentau peste 60%, multe dintre ele ocupând aici posturile de conducere (Ulrike Meinhoff în fruntea grupării), ca de altfel şi în alte organizaţii teroriste (Brigăzile Roşii, Armata Roşie Japoneză).
Se observă tendinţa de sporire continuă a ponderii femeilor în grupările teroriste (cu excepţia grupărilor islamiste), cât şi utilizarea lor tot mai frecventă în acţiunile violente. Ele sunt preferate şi pe considerentul că, în general, sunt mai puţin suspectate de violenţă de către populaţie şi chiar de poliţie, au mai mari posibilităţi de mascare, deghizare şi de scăpare din supraveghere, pot pătrunde mai uşor în obiective şi pot fi folosite cu bune rezultate şi în unele activităţi sociale (surori medicale, curiere, gazde).
Originea socială. Covârşitoarea majoritate a teroriştilor sunt născuţi şi trăiţi în marile oraşe şi provin din clasa mijlocie şi din păturile înstărite ale societăţii. Surprinde de asemenea ponderea ridicată a celor proveniţi din familii de intelectuali şi funcţionari guvernamentali.
Studii şi profesii – majoritatea membrilor grupurilor teroriste au studii superioare sau urmează (urmau) cursurile unor universităţi. Astfel, spre exemplu, organizaţia extremist-teroristă italiană “Brigăzile Roşii” a fost înfiinţată de către studenţii extremişti catolici de la facultatea de sociologie a Universităţii din Trento. Tot la umbra unor universităţi s-a format “Armata Roşie Japoneză” (formată din studenţi şi profesori), cât şi gruparea libiană “Gamal Abdel Nasser”. Profesiile extremiştilor sunt şi ele extrem de diverse.
Andreas Baader – fără ocupaţie, fiul unui reputat istoric împuşcat în război; Ulrike Meinhoff – fostă ziaristă, redactor şef al unei reviste contestatare, se bucura de o bună reputaţie în înalta societate hamburgheză. La incendierea a două supermagazine (1968), constituind prima lovitură a grupului, iau parte 4 terorişti: Andreas Baader, logodnica sa, fiică de preot, un student în istoria artei şi un actor de teatru.
Cât priveşte organizarea şi funcţionarea grupului terorist, vom lua ca exemplu gruparea teroristă “Brigăzile Roşii”, înfiinţată în anul 1969 de studenţi şi profesori extremişti, în climatul de dezordine şi frământări sociale al societăţii italiene. Manifestările grupării au îmbrăcat iniţial forme relativ uşoare (proteste, manifeste, ameninţări), ulterior, odată cu conturarea unei
ideologii proprii, ele se concretizează în atacuri cu bombe, răpiri şi asasinate politice (perioada “radicală” a organizaţiei).
Membrii grupării sunt organizaţi într-un sistem piramidal, pe baza principiului compartimentării acţiunilor, cu structuri etanşe, conduse de un responsabil, singurul care are acces la compartimentul superior. Unitatea de bază o constituie celula compusă din 3-5 membrii împărţiţi în câte două grupe. Responsabilii celulelor formează conducerea unei brigăzi, iar două sau mai multe brigăzi formează o coloană a cărei conducere este formată din două perechi de coordonatori centrali care nu trăiesc în clandestinitate. Coloanele sunt constituite după criteriul reuniunii geografice a membrilor grupării: Genova, Torino, Milano, Roma.
Fiecare membru primeşte lunar o soldă anume, iar fiecare celulă şi brigadă trebuie să-şi asigure următoarele: un apartament-dormitor, un apartament de rezervă şi un apartament ascunzătoare, depozit, arhivă şi loc de pornire într-o operaţie.
Pentru procurarea de fonduri, “Brigăzile Roşii” planifică anual cel puţin trei răpiri de persoane în vederea răscumpărării, în afara altor lovituri (hold-upuri, spre exemplu).
Prin regulamentul de ordine interioară se stipulează obligaţia brigandiştilor de a-şi întreţine o locuinţă curată, ordonată şi complet înzestrată, inclusiv cu dispozitive antifurt.
Din exterior ea va trebui să apară ca locuinţa unui om bine situat, în afara oricăror bănuieli şi să nu fie aşezată în imediata apropiere a unor instituţii publice sau locuri aglomerate care ar uşura supravegherea imobilului.
Membrii organizaţiei dispun de un autoturism pe care sunt obligaţi să-l întreţină în permanenţă în stare de funcţionare şi să evite încălcarea regulilor de circulaţie şi a altor contravenţii (fiscale, spre exemplu). Aspectul exterior al brigandiştilor trebuie să fie ireproşabil.
Ca principale elemente care determină coeziunea grupului terorist se pot enumera:
Antrenamentul teroriştilor urmăreşte ca obiective atât cunoaşterea, fabricarea şi utilizarea explozivilor clasici şi artizanali, a armamentului, a luptei corp la corp, dar mai ales îndoctrinarea membrilor şi pregătirea lor psihologică şi morală.
Locul de antrenament este găsit de regulă în pădurile şi suburbiile oraşelor, iar activitatea propriu-zisă de antrenament se desfăşoară sub acoperirea unor grupuri sportive ale tineretului.
Grupările arabe, de exemplu, dispun de tabere oficiale de pre-gătire militară, antrenamentul fiind dur, pe intervalul a câteva luni, cu program continuu între orele 5 – 22 şi în condiţii climatice aspre. Alte grupări teroriste (Baader-Meinhoff, Armata Roşie Japoneză) şi-au petrecut câteva luni de antrenament în condiţii asemănătoare în tabere specializate, închiriate în Orientul Mijlociu.
Îndoctrinarea teroriştilor se face cu valorile ideologice sau religioase pe care grupul îşi propune să le apere sau să le impună şi sunt menite să-i determine pe terorişti să acţioneze cu hotărâre şi fanatism, să fie rezistenţi oricăror presiuni morale şi afective mergând, fără nici o ezitare, până la sacrificiul vieţii. Ideea de moarte ajunge astfel să reprezinte, în mintea teroriştilor, ideea de martir pentru cauza şi valorile grupului sau pentru eliberarea naţională (teroriştii palestinieni, gruparea Al Kaida etc.).
Pregătirea psihologică şi morală urmăreşte, de asemenea, dezvoltarea trăsăturilor de curaj, îndrăzneală, cinism, stăpânire de sine, dar şi a sentimentelor de solidaritate şi colaborare pentru acţiunea în echipă. În ciuda acestui fapt, regula antrenamentului este de a-şi ucide colegul rănit sau căzut în mâinile poliţiei.

sursa:Grupările teroriste şi escaladarea violenţei în lumea contemporană
Dr. ALEXANDRU PINTEA


Iata deci ca impotriva acestor modalitati de abordare a existentei umane ,ramanem cu totii impietriti.Ne sufla parca in nari un vant rau pulbere de granit.Nu de mult in lume alte suflete au pierit sfartecate in explozii .Incerci sa intelegi motivul si parca nu reusesti!Stii doar ca uitandu-te la acele imagini iti spui tie in minte un nu hotarat!Un nu violentei,un nu tolerantei ,un DA pentru a face tot ce iti sta in putinta sa tii cat mai departe de tara ta aceasta moarte,acest demon care cutreiera lumea,lovind cu sange si trupuri sfartecate uneori fara o motivatie !
Sa te revolti,sa iti ceri drepturile ,sa ai un cuvant de spus,sa ceri dreptate de toate se poate pe lumea asta si chiar pe cai pasnice.Dar ,sa ucizi pentru ca esti nemultumit,sa cresti copii pentru sacrifiul unui crez care nu isi gaseste de cele mai multe ori o motivatie justa,sa fii calaul a sute de oameni doar pentru ca asa consideri tu ca este bine,sa revendici atentatele cu o mandrie iesita din comun ,nu se poate incadra in normalitate.Revolta si suferinta tuturor celor care au pierit in astfel de razbunari si de incercari esuate la adresa democratiei,a echilibrului unei tari sau a unei regiuni nu poate fi rezolvata decat cu opunere,cu coercitie si cu legi drastice.
Uneori insa cu toate aceste masuri luate imptriva acestui flagel el parca invata si mai tare sa se eschiveze,sa pareze loviturile,s-a transformat intr-un cameleon care nu stii cand va lovi,nu stii unde si mai ales nu vei afla niciodata de ce!

pe data viitoare,

AL-QAEDA O VIATA IN SLUJBA MORTII.NATO SI ROMANIA IN LUPTA IMPOTRIVA TERORISMULUI!

Noile ameninţări – se precizează în documentul intitulat Strategia europeană de securitate – sunt dinamice. În epoca mondializării, ameninţările cele mai îndepărtate din punct de vedere teritorial produc tot atâta îngrijorare ca şi cele apropiate. De aceea, zonele de interes pentru NATO şi pentru Uniunea Europeană, ca şi pentru oricare altă ţară din cadrul acestor organizaţii, inclusiv pentru România, se extind, practic, la suprafaţa întregii planete. Teoria haosului atrage atenţia că variaţia condiţiilor iniţiale, care se regăseşte totdeauna în evoluţia sistemelor şi proceselor, nu cunoaşte nici reguli, nici limite teritoriale, spaţiale sau acţionale. În această epocă a globalizării, totul capătă dimensiuni şi implicaţii planetare. Totuşi, în ceea ce priveşte stabilitatea şi gestionarea situaţiilor de criză, prioritare sunt
zonele de pe primul cerc, adică cele de la contactul frontalier nemijlocit.
Este unul dintre motivele pentru care UE doreşte să se înconjoare de un cerc de securitate, fapt pentru care a realizat sau este în curs de a realiza, cu toţi vecinii, acorduri de bună vecinătate sau parteneriate strategice. Unul dintre obiectivele acestor acorduri şi parteneriate îl reprezintă protecţia împotriva atacurilor teroriste şi, respectiv, combaterea terorismului. În ceea ce priveşte însă lupta împotriva terorismului, nu există priorităţi şi nu există graniţe.
Ţările UE participă, alături de Statele Unite, de ţările NATO şi de alte ţări, la coaliţia antiteroristă. Deşi nu s-au elaborat încă pe deplin strategiile cele mai eficiente de combatere a terorismului, acţiunile coaliţiei împotriva acestui flagel nu rămân fără rezultate. Una dintre prevederile strategiei europene de securitate este acea că prima linie de apărare se va situa, adesea, în străinătate, departe de frontierele proprii. Cât de mult seamănă acest precept cu doctrina apărării înaintate din vremea războiului rece!
Pentru România, în afară de zona de interes care se contopeşte cu întreaga planetă, de zona din imediata vecinătate a UE şi NATO (România fiind ţară frontalieră pentru NATO şi, în viitorul apropiat, pentru UE), este profund interesată de vecinătatea apropiată şi mai ales de zona conflictuală din Transnistria, de problemele de frontieră de la graniţa cu Ucraina, de
zona Mării Negre şi de impactul posibil asupra mediului de securitate din această zonă, de terorismul caucazian şi de cel care se manifestă şi se dezvoltă în Turcia şi în Orientul Apropiat.

General şi specific în dinamica terorismului contemporan .

Fără a avea structuri şi infrastructuri de mare anvergură şi baze de susţinere complexe şi ultramoderne, teroriştii au dovedit, totuşi, că sunt în măsură să opereze în lumea întreagă. Ei acţionează în Asia Centrală, în Asia de Sud-Est, în Japonia, în China, în Rusia, în Caucaz, în Balcani, în Turcia,în Irak, în Orientul Apropiat, în Africa, în Europa Occidentală, dar, de la
atacurile din 11 septembrie 2001, mai puţin pe teritoriul Statelor Unite.
Datorită măsurilor extrem de riguroase luate de autorităţile americane, deşi rămâne încă vulnerabil la terorism, teritoriul american nu a mai fost supus,din 2001 încoace, la atacuri teroriste de anvergură. Teroriştii n-au încetat însă să-i atace pe americani şi pe prietenii şi aliaţii lor, oriunde au reuşit să o facă. Chiar dacă Al-Qaeda şi multe alte organizaţii declară că ţintele lor predilecte sunt americanii şi tot ce ţine de americani, realitatea este cu totul
alta. Ofensiva americană împotriva terorismului a dat roade. Teroriştii nu mai reuşesc să pătrundă atât de uşor pe teritoriul american. Seria de atacuri de amploare de după 2001 s-a derulat pe alte meridiane, dar „performanţa“ din 2001 nu a mai fost atinsă. Superputerea americană a fost stârnită, aproape în acelaşi mod în care a fost stârnită după atacul japonez de
la Pearl Harbor, şi, probabil, nu se va opri din acţiune decât atunci când terorismul (un anumit tip de terorism) va fi distrus sau pus sub control.
Terorismul contemporan este, totuşi, preponderent, antiamerican şi antioccidental şi are câteva caracteristici specifice, printre care cele mai importante considerăm că ar putea fi şi următoarele:
- spaţiile de generare şi de regenerare a reţelelor, organizaţiilor şi grupurilor teroriste sunt tentaculare, cu filiale flexibile şi dinamice peste tot, dar cu preponderenţă în ţările occidentale şi în zonele de falii strategice;
- baza de recrutare a teroriştilor se află îndeosebi în populaţia tânără, instruită şi chiar domiciliată în Occident, inclusiv în România, care se simte frustrată, înstrăinată, discriminată şi nemulţumită şi împărtăşeşte preceptele fundamentaliste şi extremiste, nu preţuieşte viaţa şi acceptă martiriatul şi spiritul de sacrificiu în numele unor dogme care, pentru o parte din lumea
lor, sunt indiscutabile;
- ţintele predilecte ale teroriştilor contemporani le reprezintă locurile publice, infrastructurile, diferitele instituţii (occidentale sau care-i sprijină pe occidentali), de regulă, cele vulnerabile la astfel de atacuri sau făcute să devină vulnerabile;
- sporeşte caracterul punitiv şi răzbunător, în numele unor cauze care vin din frustrări şi percepţii deformate, dar şi din realităţi dramatice.
Terorismul nu poate fi pus sub autoritatea unor principii, teorii şi metode unitare. El rămâne, în continuare, un război specific, în mozaic,caracterizat de acţiuni hoţeşti, precise, adică punctuale şi extrem de violente,
care vizează îndeosebi zonele cele mai vulnerabile şi urmăreşte umilirea,înspăimântarea şi agresarea continuă şi surprinzătoare a oamenilor şi anumitor comunităţi, precum şi distrugerea unora dintre instituţiile care sunt percepute ca satanice sau care impun reguli şi realităţi considerate ca inacceptabile pentru spaţiul ce generează terorism.
2.2. Terorismul de sistem şi terorismul de reţea .Distincţia dintre aceste două forme de terorism este necesară pentru procesul de elaborare a strategiilor de gestionare a acestui fenomen.
Terorismul de sistem este, în esenţa lui, politic, etnic, economic, informaţional sau religios. El provine din incompatibilităţile şi disfuncţionalităţile existente între sisteme şi nu se va ameliora decât în măsura în care se vor ameliora relaţiile între aceste sisteme. Terorismul basc, spre exemplu nu are nici o perspectivă de atenuare sau de încetare, atâta vreme cât pretenţiile
extremiştilor basci vizează interesele Spaniei. Soluţiile în acest caz sunt greu de găsit, întrucât este dificil de presupus că Spania va accepta vreodată separarea de teritoriul său a Ţării Bascilor.
Terorismul de reţea este transnaţional. El este, în esenţă, un terorism politic, punitiv şi răzbunător, chiar dacă păstrează rezonanţe religioase,etnice sau frontaliere. La ora actuală, suportul lui îl constituie falia strategică islamică, dar nu neapărat sub aspectul ei pur religios.
Filosoful iranian Darius Sayegan subliniază, în France culture, influenţa revoluţiei iraniene asupra terorismului contemporan15. El subliniază că religia nu mai este atât de importantă pentru tineri. S-a creat chiar o expresie care ilustrează sugestiv această realitate: cei care au alungat religia. Ei nu-şi pot exprima însă public convingerile, întrucât riscă pedeapsa capitală.
Iranul, afirmă filosoful Sayegan, este o societate complet schizofrenică. Pe de o parte, 75 % din populaţia de până la 25 de ani, fascinată de America, de simbolurile Occidentului şi de modernitate, exprimă nevoia de schimbare, de reforme. Pe de altă parte, se află un regim ce nu poate fi în nici un fel reformat.

Reţeaua Al-Qaeda este din zi în zi măcinată, lovită şi distrusă printr-un război de atriţie (de uzură) care nu le dă teroriştilor nici o posibilitate de a se regrupa, reconstitui, revitaliza. Este, poate, unul dintre puţinele domenii unde americanii folosesc sau acceptă să fie folosită o
strategie indirectă.
Pentru a ieşi din acest impas, este posibil ca Al-Qaeda să recurgă la:
- lărgirea bazei de recrutare;
- folosirea unor alianţe cu alte grupări şi reţele teroriste;
- sprijinirea pe grupările, organizaţiile şi reţelele locale;
- elaborarea unei politici şi, corespunzător, a unei strategii pe termen mediu şi lung, prin care să se folosească toate oportunităţile şi toate predispoziţiile celor care aderă la astfel de acţiuni;
- crearea unor mijloace de luptă performante sau, în orice caz, surprinzătoare;
- încercarea de a realiza sau obţine arme de distrugere în masă sau unele componente ale acestora;
- căutarea unor locaţii în zone în care nu se permite lovirea lor,îndeosebi în ţări care au un puternic terorism interior sau în zone de falii strategice, dar şi în zone care nu pot fi bănuite, cum ar fi, spre exemplu, şi România;
- crearea unui sistem de „locaţii itinerante“, folosindu-se mijloacele de comunicaţii moderne;
- trecerea la atacuri în cyberspaţiu.
Dacă îşi defineşte cu claritate şi precizie obiectivele politice (dacă elaborează o politică), Al Qaeda poate folosi, în viitorul apropiat, probabil, următoarele tipuri de strategii asociate acestora: strategii de diseminare şi disimulare (strategii de stratageme); strategii de alianţe; strategii de banditism. Toate acestea sunt strategii asimetrice, care se află, deci în strânsă legătură cu vulnerabilităţile societăţii şi civilizaţiei pe care teroriştii o urăsc şi vor să o atace pentru a o distruge sau pentru a o controla. Este însă posibil ca Al-Qaeda să dispară (ca realitate), rămânând doar un simbol. În
acest caz, terorismul va cunoaşte fie o recrudescenţă prin super-activarea reţelelor şi organizaţiilor locale, fie o cădere semnificativă, pe timp îndelungat. Este, de asemenea, posibil să apară noi forme, noi reţele şi noi organizaţii teroriste, de cu totul alt tip, cum ar fi, spre exemplu, terorismul genetic, cel biologic şi cyberterorismul. În acelaşi timp, neofundamentaliştii
(care nu sunt adepţi ai jihadului), cum ar fi tabligii sau Jamaat al tabligh (societate de propagare a islamismului, prezentă în Arabia Saudită, în Maroc şi în ţările Oceanului Indian) şi chiar Hib-ut-Tahrir vor trece, probabil, la acţiuni individuale. Dinamica organizaţiilor, reţelelor şi grupurilor teroriste este foarte mare şi foarte ciudată. Atentatele de la Taşkent, din iulie 2004 ar putea aparţine Mişcării Islamice a Uzbekistanului, care a luptat împreună cu
Al-Qaeda, în Afghanistan, împotriva americanilor, dar şi dizidenţilor din
Hizb-ut-Tahrir.
Veteranii Al-Qaeda (cei care au mai rămas în viaţă) pot constitui, la rândul lor, reţele şi organizaţii care să renască spiritul Al-Qaeda şi să-şi fixeze modalităţi de acţiune proprii, care să necesite noi investigaţii din partea societăţii occidentale şi noi situaţii conflictuale. Ceea ce se întâmplă acum în Irak reprezintă, pe de o parte, o lovitură foarte puternică primită de
terorişti şi, pe de altă parte, un exerciţiu al acestora pentru campaniile viitoare. Oricum, teatrul de operaţii din Irak nu este şi nu poate fi pe placul teroriştilor. Terorismul nu este atât de puternic încât să poată declanşa şi întreţine un război de gherilă pe termen lung. Comunitatea internaţională controlează din ce în ce mai mult spaţiile în care ar putea revigora
organizaţiile şi reţelele teroriste şi, de aceea, va fi foarte greu, pentru terorişti, să continue şi să întreţină acest război. Este momentul în care lumea se coalizează împotriva terorismului şi, probabil, acestuia nu-i vor mai rămâne prea multe şanse, în forma actuală de manifestare, dar nici nu va dispărea uşor. Încă mulţi ani de acum înainte, el va constitui o ameninţare dintre cele mai primejdioase la adresa securităţii cetăţeanului şi instituţiilor democratice.

În zonele de interes ale NATO şi, implicit, ale României, terorismul se prezintă ca o ameninţare asimetrică neclară şi continuă. Zonele generatoare de terorism sunt considerate, în general, cele influenţate de fundamentalismul islamic, separatişti şi traficanţi. Acestea se află nu numai
pe coridorul islamic, ci şi pe teritoriile care fac parte din arealul NATO sau în imediata vecinătate a acestora.
Între principalele caracteristici ale acestor acţiuni (atacuri,contraatacuri şi reacţii) se situează şi următoarele:
- acţiunile teroriste din zona de interes a NATO şi a României nu vizează, în mod nemijlocit, Alianţa sau România, ci acele nuclee sau locuri în care se manifestă atitudini defavorabile fundamentalismului islamic şi anumitor interese ale grupărilor agresive;
- reprezintă atacuri în sprijinul terorismului palestinian, kurd sau antiamerican;
- vizează, direct sau indirect, ţările coaliţiei antiteroriste şi pe cele care au forţe militare în Irak, în Afghanistan sau în Bosnia;
- sunt orientate împotriva acelor ţări sau zone de interes ale ţărilor care au, pe teritoriul lor, baze militare americane sau alte structuri de luptă împotriva terorismului;
- reţelele, organizaţiile şi grupurile teroriste nu doresc să provoace acţiuni NATO împotriva lor;
- sunt acţiuni punctiforme, cu obiective precise, desfăşurate în spaţiile şi zonele vulnerabile.
Este posibil ca implicarea României în materializarea strategiei europene de construire a unui coridor de securitate european şi de securizare a frontierelor est-europene să fie vizată de unele atacuri teroriste din zona nistreană, din cea a traficanţilor sau chiar din falia trategică islamică.
3.1. Acţiuni teroriste în sistem şi în reţea .Atât acţiunile teroriste de sistem, cât şi cele de reţea sunt posibile şi în zonele de interes pentru NATO, pentru Uniunea Europeană şi, în consecinţă,şi pentru România. Acţiunile (reacţiile) teroriste de sistem îşi au ca suporturi
reconfigurarea şi reidentificarea sistemelor politice, ideologice, economice,sociale, informaţionale şi militare, în spaţiul eurasiatic, după spargerea bipolarităţii. Din competiţia pentru putere, pentru influenţă, pentru resurse şi, evident, pentru o cât mai bună siguranţă, declanşată atunci, s-a instalat o stare de haos din care încă nu s-a ieşit. În aceste condiţii, s-au dezvoltat, îndeosebi în Asia Centrală, în Caucaz, în zona transnistreană, în cea balcanică şi în cea a coridorului islamic, relaţiile mafiote, economia subterană, crima şi traficul de droguri, de fiinţe umane, migraţia şi bătălia pentru noi frontiere, care sunt generatoare de terorism criminal şi identitar.
În aceste condiţii, specificul principalelor acţiuni şi reacţii teroriste în sistem sau în reţea care pot afecta Alianţa Nord-Atlanică şi România s-ar putea referi la:
- intensificarea acţiunilor teroriste cu profil identitar împotriva autorităţii ruse în Caucazul de Nord şi în Asia Centrală;
- recrudescenţa terorismului etnic şi identitar şi chiar a ostilităţilor tip gherilă în Nagorno-Karabah, în Cecenia, în Osetia de Nord, în Inguşeţia şi în alte spaţii caucaziene;
- acţiuni ale mafiei internaţionale (îndeosebi ruseşti) în zona Caucazului, pentru crearea unei stări de haos în exploatarea şi transportul petrolului caspian;
- acţiuni teroriste ale separatiştilor de la Tiraspol pentru menţinerea unei stări de tensiune în zonă, care să asigure un minim de condiţii de exercitare şi menţinere a influenţei ruseşti în acest spaţiu;
- acţiuni de destabilizare (şi prin terorism) încurajate sau întreţinute de diferite cercuri de interese politice şi economice care urmăresc realizarea unor obiective punctuale care ţin de câştiguri imense;
- acţiuni teroriste ale reţelelor de traficanţi sau în sprijinul acestor reţele;
- acţiuni teroriste care pot avea ca obiectiv descurajarea procesului de extindere a NATO şi UE;
- acţiuni ale unor cercuri care au tot interesul să provoace situaţii ce pot să influenţeze parteneriatele NATO-Rusia şi NATO-Ucraina şi să diminueze rolul României, ca factor de stabilitate;
- acţiuni teroriste subversive sau în cyberspaţiu prin care să menţină şi să se întreţină, în acest spaţiu, o zonă de ruptură, de falie strategică între Est şi Vest, între Nord şi Sud.
Asemenea acţiuni există şi pe teritoriul României, îndeosebi sub forma unor operaţiuni comerciale ilegale, a unor contrabande cu diverse.
produse şi unor evaziuni fiscale. Poliţia Română a identificat membrii ai unor organizaţii teroriste palestiniene, ai unor organizaţii fundamentaliste islamice şi ai unor organizaţii etnice separatiste. Sunt, de asemenea, prezente pe teritoriul României sisteme şi reţele ale traficului de droguri, de armament şi muniţie, de explozivi, de monede false, de persoane etc.
Acţiuni de acest fel au derulat organizaţiile kurde, Hezbollahul, dar şi alte organizaţii şi reţele. Unele din fondurile obţinute sunt scoase din ţară, altele sunt folosite pentru întreţinerea şi crearea unor structuri care să faciliteze şi să susţină terorismul din această zonă, îndeosebi în spaţiul CSI, dar şi în falia balcanică şi în cea a Mării Negre.

ROLUL ROMÂNIEI, CA MEMBRU NATO, ÎN COMBATEREA TERORISMULUI.
Principalele pericole şi chiar ameninţări la adresa României se înscriu în sistemul general de pericole şi ameninţări la adresa NATO şi Uniunii Europene. Specificul acestora, pentru România, constă în modalităţile concrete de concepere şi desfăşurare a unor activităţi şi acţiuni
teroriste sau în sprijinul unor reţele, organizaţii şi grupuri teroriste. În acest sens, printre cele mai probabile activităţi şi acţiuni de acest gen ar putea fi şi următoarele:
a) În sprijinul acţiunilor teroriste:
- realizarea unor surse şi reţele de finanţare a terorismului;
- constituirea unor baze sau a unor elemente de infrastructură
(depozite, ascunzători, locuri conspirative etc.);
- realizarea unor centre de instruire limitată (specifică) a unor terorişti sau echipe (grupuri) teroriste, îndeosebi în domeniul folosirii mijloacelor chimice şi biologice;
- constituirea unor noduri de reţea, sisteme de tranzit sau puncte de plecare în pregătirea unor acţiuni teroriste în zonă sau în unele ţări din Occident;
- pregătirea unor locuri de regrupare a teroriştilor după desfăşurarea unor acţiuni în zonă;
- realizarea unor centre sau locuri de recrutare a unor terorişti din rândul arabilor şi musulmanilor aflaţi la studii sau la alte activităţi în România, dar şi din rândul românilor;
- folosirea în aceste scopuri a personalului român calificat şi, dintr-un motiv sau altul, disponibilizat;
- activităţi de spionaj în favoarea reţelelor şi organizaţiilor teroriste.
b) Împotriva unor personalităţi din afara teritoriului României:
- atacuri împotriva unor personalităţi îndeosebi americane şi britanice aflate pe teritoriul României;
- atacuri asupra ambasadelor străine;
- atacuri asupra turiştilor americani, britanici, evrei, ruşi şi a altor grupuri de turişti aflaţi în România sau în tranzit pe teritoriul românesc;
- atacuri asupra unor obiective economice străine construite pe teritoriul românesc.
În virtutea unor bune relaţii cu lumea arabă, este posibil ca, în perioada următoare, să nu avem de-a face cu atacuri special îndreptate împotriva românilor. Sunt totuşi posibile şi astfel de atacuri, datorită participării României la coaliţia antiteroristă, parteneriatului strategic cu
americanii şi relaţiilor foarte bune cu ţări pe care fundamentaliştii le consideră inamice.

Noua strategie de combatere a terorismului adoptată de NATO şi cea a Uniunii Europene implică, şi pentru România, responsabilităţi deosebite. Acestea vizează atât protecţia ţării şi a intereselor în România ale NATO şi Uniunii Europene, cât şi acţiunea efectivă a ţării noastre în cadrul
coaliţiei antiteroriste. Ţara noastră poate participa la acţiunile pentru combaterea terorismului pe toate palierele strategice, operative şi tactice şi prin toate mijloacele adecvate. Combaterea criminalităţii economice şi sociale, lichidarea corupţiei, reducerea infracţionalităţii, crearea unui mediu de afaceri sigur şi bine protejat (prin lege, dar şi prin acţiuni specifice), distrugerea reţelelor de traficanţi şi securizarea frontierelor sunt doar câteva dintre măsurile absolut necesare pentru dezactivarea unui mediu favorabil terorismului. La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Sistemul naţional de alertă teroristă, propus de Serviciul Român de Informaţii, ca mijloc adecvat de prevenire, descurajare şi combatere a
acţiunilor de pregătire şi desfăşurare a unor eventuale atentate pe teritoriul României.

El cuprinde, în ordinea crescătoare, 5 grade de alertă (1 – verde; 2 – albastru; 3 – galben; 4 – portocaliu; 5 – roşu) şi se referă la pericolele unor atentate, în funcţie de informaţiile deţinute.
SISTEMUL NAŢIONAL DE ALERTĂ TERORISTĂ
CRITIC (roşu) - Informaţiile disponibile şi evenimentele
recente evidenţiază că există un risc iminent de
producere a unor atentate.
RIDICAT (portocaliu) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc
semnificativ de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este probabil.
MODERAT (galben) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc
general de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este posibil.
PRECAUT (albastru) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează existenţa unui risc scăzut de producere a unui atentat terorist.
SCĂZUT (verde) - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează că un atentat este puţin probabil.
Sursa: S.R.I. -Autoritatea Naţională în materie antiteroristă.

Pentru combaterea terorismului, SRI, care reprezintă Autoritatea Naţională în materie antiteroristă, a pus în funcţiune Departamentul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, care răspunde de planificarea,organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi anihilare a acţiunilor teroriste pe
teritoriul României. Strategia acestui departament urmăreşte completarea şi reaşezarea direcţiilor tactice, necesare protejării eficiente a teritoriului naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist prin promovarea,potrivit competenţelor asumate, a unei concepţii integrate la nivel naţional,pe de o parte, şi pe linia cooperării externe, pe de altă parte, pentru combaterea oricărei forme de terorism, cu precădere a terorismului fundamentalist-
islamic, a celui religios şi separatist, a bioterorismului, urmărind prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste, a constituirii bazelor logistice şi a filialelor unor organizaţii extremist-teroriste cu reprezentare internaţională.


sursa:TERORISMUL CONTEMPORAN – FACTOR DE RISC LA
ADRESA SECURITĂŢII ŞI APĂRĂRII NAŢIONALE, ÎN
CONDIŢIILE STATUTULUI ROMÂNIEI DE MEMBRU NATO.
General de brigadă (r) dr. Gheorghe VĂDUVA.
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE
Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate.




Ne crestem copii in libertate,in pace si echilibru.Indiferent de situatia financiara sau de dezamagirile spirituale ale unui popor,grupare,etc nu ii poate da dreptul sa isi creasca copii in spiritul mortii. Sa ii procreezi,sa ii cresti si sa ii educi pentru moarte!
Iata deci ca in timp ce organizatiile internationale depun eforturi uriase pentru strangerea de fonduri,ajuta la salvarea atator copii necajiti din lumea intreaga ,altii ii concep,ii poarta in pantec ii cresc si ii educa pentru sacrificiu.

Revendicarile pe care le pot ridica sau nemultumirile pe care le pot avea nu le motiveaza samanta demonica care zace in ei. Sa gasesti scuze unui monstru, sa incerci sa intelegi un demon este ca si cum deja ti se usuca inima!

LUPTA IMPOTRIVA RAULUI, IMPOTRIVA MORTII NU TREBUIE NICIODATA ABANDONATA!

Asta e primul lucru pe care trebuie sa il constientizam cu totii,sunt multe cadre militare care se antreneaza zi de zi, ceas de ceas ca sa ne poata salva viata in cazul unui atac terorist.Sunt si mai multi aceia care in "umbra" sustin tara si securitatea ei.Siguranta tarii este viata lor,uitand parca ca exista ca si indivizi.
Au jurat sa fie mereu treji in linia 1 ,pentru pacea si echilibrul intern cat si transfrontalier!

Fiti informati dar nu va pierdeti in detalii.

Prostia celui nestiutor este de preferat decat rautatea celui informat!
Nestiutorul poate fi indreptat dar rautatea nu poate fi imbunata!

Si nu uitati :"omul este singura jivina care omoara din placere..!"

pe data viitoare...

SPUNE NU, FINANTARII TERORISMULUI !

Dupa evenimentele din 11 09 2001 prevenirea si combaterea terorismului a devenit una dintre prioritatile politice ale statelor democratice si nu numai.
Avand in vedere ca spalarea banilor este una dintre principalele metode de finantare a actelor teroriste, se impunea cu necesitate armonizarea legislatiei nationale cu prevederile internationale in domeniu si intarirea rolului ONPCSB ca o componenta activa a SNPCT, sistem definit de legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului.

Modificarea legii 656/2002 prin legea 230/2005.

Principalele elemente de noutate au fost:
Includerea in cadrul obiectului de activitate al Oficiului a atributiei de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism
Abilitarea Oficiului de a dispune masura de suspendare a operatiunilor suspecte de finantare a actelor de terorism
Informarea de indata a SRI cu privire la operatiunile suspecte de finantare a actelor de terorism
Completarea categoriilor de entităţi cu obligaţii de raportare, în acord cu recomandările FATF-GAFI;
Modificarea duratei de suspendare a efectuării operaţiunilor suspecte de spălare a banilor de la 48 ore la 72 ore, dispusă de ONPCSB şi a perioadei de prelungire a suspendării efectuării operaţiunilor suspecte de spălare a banilor de la 3 la 4 zile lucrătoare, dispusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
Stabilirea obligaţiilor ofiţerilor de conformitate pentru aplicarea prevederilor legii speciale;
Majorarea pragului sancţiunilor contravenţionale în funcţie de rata inflaţiei;
Configurarea sistemului procedural de confiscare specială şi a metodelor de investigaţie ce se pot folosi de către unităţile de parchet, cu tehnici relative la interceptare a sistemelor de comunicaţii, supraveghere a conturilor bancare şi utilizare a agenţilor sub acoperire.
Legea nr. 36/01.03.2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă aGuvernului nr. 135/2005 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.
Decizia nr. 496/2006 a Plenului ONPCSB pentru aprobareaNormelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, standardele de cunoaştere a clientelei şi control intern pentru entităţile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudenţiale a unor autorităţi.
Emiterea acestei decizii reprezintă practic acoperirea cu legislaţie secundară pentru entităţile raportoare a căror autoritate de supraveghere prudenţială şi control reprezintă ONPCSB asigurând astfel un cadru general pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţarea actelor de terorism cu privire la :
elaborarea de către acestea a politicilor şi procedurilor proprii de cunoaştere a clientelei, ca parte esenţială a unei gestiuni prudente a riscului şi a unor sisteme eficiente de control;
organizarea controlului intern şi a auditului intern;
administrarea riscurilor semnificative.
această decizie a determinat implementarea unor analize de risc privind
spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism pentru entităţile raportoare supravegheate direct de către ONPCSB, asigurând astfel o eficientizare a activităţii de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.
Decizia nr. 493/2006 a Plenului Oficiului privind aprobarea Metodologiei Interne de Analiză şi Prelucrare a Informaţiilor .
Aprobarea metodologiei a permis realizarea cadrului organizatoric necesar efectuării de analize de calitate privind spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism.

De asemenea, metodologia stabileşte ca sesizările primite referitoare la suspiciuni de finanţare a actelor de terorism să fie luate în analiză de îndată şi finalizate cu prioritate.

Cadru legal

ONPCSB îşi desfăşoară activitatea în temeiul Legii nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere că spălarea banilor reprezintă una dintre principalele metode de finanţare a actelor de terorism, modificarea legii speciale a pornit atât de la necesitatea armonizării cu cerinţele internaţionale în domeniu (recomandările FATF), cât şi de la rolul de factor activ pe care Oficiul îl are în cadrul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT) sistem definit de prevederile art. 6 ale Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
Organizarea şi funcţionarea SNPCSBFAT.

- efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele,
- transferuri externe în şi din conturi pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro,
- rapoarte de tranzactii suspecte;
b. serviciile secrete naţionale şi departamentale, în calitate de furnizori de date şi informaţii necesare funcţionării sistemului;
c. autorităţi de control şi supraveghere prudenţială (Banca Naţionala a României, Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private);
d. alte instituţii publice cu atribuţii de informare a Oficiului pe linia activităţilor în domeniu (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Garda Financiară, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Poliţia de Frontieră, Direcţia Generală a Vămilor);
e. FIU-uri partenere, membre ale Grupului EGMONT şi nu numai.
2.2. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în calitate de autoritate naţională în domeniu, primeşte, prelucrează, stochează şi analizează datele şi informaţiile transmise de entităţile nominalizate la punctul 2.1.

2.3. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi/sau, după caz, Directia Naţionala Anticorupţie, în calitate de beneficiari exclusivi ai sesizărilor transmise de Oficiu, în ipoteza când acesta constată existenţa unor indicii temenice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 alin (1) din legea specială.

2.4. Instanţele de judecată, unde, prin hotărâri definitive şi irevocabile, se cuantifică eficienţa sistemului pe linia combaterii fenomenului.

Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor si a Finanţării Actelor de Terorism

Entităţi raportoare Organul competent
Servicii secrete naţionale şi departamentale SRI
Autorităţi de control şi supraveghere prudenţială
ONPCSB PICCJ Instanţe

Alte instituţii cu atribuţii de informare
DNA
FIU-uri partenere.

Nota:

Feed-back-ul unităţilor de parchet către Oficiu se realizează în temeiul art. 6 alin (6) din legea specială;
Feed-back-ul între Oficiu şi entităţile raportoare se realizează în temeiul art. 6 alin (7) (doar informaţii generale şi tipologii);
Informarea de către Oficiu a SRI se face în temeiul art. 6 alin (1) din legea specială, doar cu privire la operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism;
Informarea organului competent se face în temeiul art. 6 alin (8) pentru indicii temeinice a altor infracţiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.

În cursul Plenarei, FATF a convenit asupra unui set de Recomandări Speciale privind Finanţarea Terorismului, care angajează membrii săi.
Luarea unor masuri urgente pentru ratificări şi implementarea instrumentelor legale relevante emise de ONU.
Incriminarea finantarii terorismului, actelor teroriste şi organizaţiilor teroriste.
Sechestrarea şi confiscarea activelor teroriştilor.
Raportarea tranzacţiilor suspecte legate de terorism.
Acordarea de asistenta, pe o scara cat mai larga posibil, pentru autoritatile de aplicare a legii şi de reglementare din alte tari, în cadrul investigaţiilor privind finanţarea terorismului.
Impunerea de cerinţe privind combaterea spălării banilor asupra sistemelor alternative de transmitere/transfer a fondurilor.
Întărirea masurilor de identificare a clienţilor în cazul transferurilor electronice internaţionale şi interne.
Asigurarea condiţiilor pentru a evita utilizarea unor entitati, în special organizaţiile non-profit, în scopul finantarii terorismului.
În scopul asigurării unei implementări rapide şi efective a noilor standarde, FATF a convenit asupra următorului Plan de Acţiune .
Pana la 31 decembrie 2001, membrii FATF vor realiza o auto-evaluare fata de Recomandările Speciale. Pana în iunie 2002 şi elaborarea unor planuri de acţiune privind Recomandările Speciale care nu sunt deja aplicate. Toate statele lumii vor fi invitate sa participe la acest exerciţiu, în aceleaşi condiţii ca şi membrii FATF.
Pana în februarie 2002, elaborarea unor îndrumări suplimentare pentru instituţiile financiare privind tehnicile şi mecanismele utilizate pentru finanţarea terorismului.
În iunie 2002, iniţierea unui proces de identificare a jurisdicţiilor care nu deţin masuri adecvate de combatere a finantarii terorismului şi discuţii privind paşii următori, inclusiv posibilitatea aplicării unor contra-masuri pentru jurisdicţiile care nu actioneaza împotriva finantarii terorismului.
Publicarea, în mod regulat, a valorii activelor suspectate de terorism blocate de către membrii FATF, în conformitate cu Rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU.
Acordarea de asistenta tehnica de către membrii FATF pentru ne-membri, pentru respectarea Recomandărilor Speciale.
Acţiune împotriva finantarii terorismului.

În continuarea Planului de Acţiune împotriva finantarii terorismului, FATF isi va intensifica cooperarea cu organismele regionale de tipul FATF, precum şi cu organizaţiile internaţionale, cum sunt ONU, Grupul Egmont, G-20 şi instituţiile financiare internaţionale, care sprijină şi contribuie la eforturile internaţionale împotriva spălării banilor şi a finantarii terorismului.

FATF a convenit, de asemenea, sa ia în considerare Recomandările Speciale în cadrul procesului de revizuire a celor 40 de Recomandări privind Spălarea Banilor şi sa intensifice activitatea sa privind instrumentele corporative, băncile corespondente, identificarea titularilor reali ai conturilor şi reglementarilor privind instituţiile financiare non-bancare.

FATF este un organism internaţional independent, al cărui Secretariat este găzduit de OCDE. Cele 31 de tari şi guverne membre ale FATF sunt: Argentina, Australia, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, China, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Hong Kong, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Japonia, Marea Britanie, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Olanda, Portugalia, Singapore, Spania, Suedia, Turcia şi SUA. De asemenea, doua organizaţii internaţionale sunt membre FATF: Comisia Europeana şi Consiliul de Cooperare al Golfului.
Recomandările Speciale ale FATF privind Finanţarea Terorismului

Recunoscând importanta vitala a acţiunilor de combatere a terorismului, FATF a convenit asupra acestor Recomandări, care, coroborate cu cele 40 de Recomandări privind spălarea banilor, stabilesc cadrul de baza pentru detectarea, prevenirea şi reprimarea finantarii terorismului şi a actelor de terorism.
Ratificarea şi implementarea instrumentelor ONU.

Fiecare tara trebuie sa ia masuri urgente pentru ratificarea şi implementarea Convenţiei Internaţionale a ONU privind Reprimarea Finantarii Terorismului, din 1999.
Statele trebuie sa implementeze imediat rezoluţiile ONU privind prevenirea şi reprimarea finantarii actelor de terorism, în special Rezoluţia 1373 a Consiliului de Securitate a ONU.
In data de 10.05.2006 Guvernul Romaniei a aprobat proiectul de lege privind ratificarea Conventiei Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii si finantarea terorismului, adoptata la Varsovia la 16 mai 2005.
Proiectul de lege, care a fost aprobat de Parlamentul Romaniei devenind legea nr. 420 din 22.11.2006, lege promulgata prin decretul nr. 1293/2006 publicat in Monitorul Oficial nr. 968/04.12.2006, desemneaza ONPCSB ca una dintre principalele autoritati de implementare a Conventiei, fapt care va spori rolul Oficiului de factor activ in cadrul Sistemului National de Prevenire si Combatere a Finantarii Actelor de Terorism.
Incriminarea finantarii terorismului si a spălării banilor în legătura cu acesta.
Fiecare tara trebuie sa incrimineze finanţarea terorismului, a actelor de terorism şi a organizaţiilor teroriste. Tarile trebuie sa se asigure ca aceste infracţiuni sunt prevăzute ca infracţiuni predicat pentru spălarea banilor.

Fiecare tara trebuie sa instituie masuri de blocare fara întârziere a fondurilor sau a altor active ale teroriştilor, ale celor care finanteaza terorismul şi ale organizaţiilor teroriste, în conformitate cu rezoluţiile ONU privind prevenirea şi reprimarea finantarii actelor de terorism.
Fiecare tara trebuie sa adopte şi aplice masuri, inclusiv legislative, care sa permită confişte proprietăţi care provin din, sunt utilizate pentru, sau se intenţionează alocarea lor pentru a finanţa terorismul, actele de terorism sau organizaţiile teroriste.
Raportarea tranzacţiilor suspecte legate de terorism.
Dacă instituţiile financiare, sau alte entităţi care fac obiectul obligaţiilor privind combaterea spălării banilor, suspectează sau au indicii temeinice pentru a suspecta că anumite fonduri au legătură, sau sunt utilizate pentru terorism, acte de terorism, sau de organizaţii teroriste, acestea trebuie să aibă obligaţia de a raporta prompt suspiciunile lor, către autorităţile competente.
Cooperarea internaţională.

Fiecare ţară trebuie să acorde altor ţări, pe baza de tratat, acord sau alt mecanism de asistenţă juridică mutuală sau privind schimbul de informaţii, cea mai largă asistenţă posibila privind investigaţiile penale, civile şi administrative, cercetările şi procedurile judiciare legate de finanţarea terorismului, a actelor de terorism şi a organizaţiilor teroriste.

De asemenea, tarile trebuie sa ia toate masurile posibile pentru a se asigura ca nu adăpostesc indivizi acuzaţi de finanţare a terorismului, de acte de terorism sau apartenenţa la organizaţiile teroriste şi trebuie sa detina proceduri de extrădare, daca este posibil, a unor astfel de indivizi.
Sistemele alternative de transmitere a fondurilor .
Fiecare tara trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca persoanele fizice sau juridice, inclusiv agenţii, care oferă servicii de transmitere a banilor sau valorilor, inclusiv transmiterea banilor sau valorilor prin sisteme sau reţele neoficiale, sunt autorizate sau înregistrate şi se supun Recomandărilor FATF, care se aplica băncilor şi instituţiilor financiare non – bancare.
Fiecare tara trebuie sa se asigure ca persoanele fizice sau juridice care prestează astfel de servicii în mod ilegal, pot fi sancţionate administrativ, civil sau penal.

Transferurile electronice .

Tarile trebuie sa ia masuri pentru a impune instituţiilor financiare, inclusiv serviciilor de transmitere a banilor, sa detina informaţii corecte şi semnificative privind ordonatorul transferului de fonduri (numele, adresa şi numărul contului) şi mesajele conexe transmise. Informaţiile privind transferul sau mesajul aferent, trebuie sa ramana stocate în sistemul (lanţul) de plaţi.
Tarile trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca instituţiile financiare, inclusiv serviciile de transmitere a banilor, realizează o monitorizare atenta a transferurilor de fonduri suspecte, care nu conţin informaţii complete privind originea / ordonatorul (nume, adresa, nr. cont).
Organizaţiile non – profit.
Tarile ar trebui sa analizeze legile şi reglementările privind entitatile care pot fi utilizate în mod abuziv, pentru finanţarea terorismului. Organizaţiile non-profit sunt în mod special vulnerabile, iar tarile ar trebui sa se asigure ca acestea nu sunt utilizate:

de organizaţiile teroriste care pozează drept entitati legitime;
pentru a exploata entitatile legale pentru finanţarea terorismului, inclusiv în scopul de a se sustrage masurilor asigurătorii;
pentru a ascunde sau disimula deturnarea unor fonduri cu destinaţii licite către organizaţiile teroriste.

Curierii de numerar.
Tarile ar trebui sa dispuna de masuri pentru a detecta transporturile externe de valuta si de instrumente financiare, constand in sisteme de declarare sau alte obligatii privind declaratiile.

Tarile ar trebui sa se asigure ca autoritatile competente au autoritatea legala de a stopa sau restrange transferul de valuta sau de alte instumente financiare care sunt suspectate a avea legatura cu spalarea banilor sau cu finantarea terorismului sau care nu sunt declarate.

Tarile ar trebui sa se asigure ca exista sanctiuni in vigoare, efective, proportionale si nediscriminatorii, care sa poata fi aplicate persoanelor care dau declaratii false. In cazul in care valuta sau instrumentele financiare au legatura cu finantarea terorismului sau cu spalarea banilor, tarile ar trebui, de asemenea, sa adopte masuri, inclusiv de ordin legislativ care sa fie conforme cu Recomandarea 3 si Recomandarea Speciala III, care ar putea permite aplicarea procedurilor de confiscare a unor asemenea instrumente si a sumelor de bani respective.

sursa:
Prevenirea si combaterea finantarii terorismului.
Florin Ion
Consilier al Presedintelui pe probleme de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism
2007
http://romaniancasinoassociation.com/prevenire.ppt - -1k



Ca si aportul meu personal voi raspunde la intrebare unui cititor care ma intreba intr-un comentariu la un articol anterior,urmatoarele:
"Apai mai SURRY problema asta cu terorismul este foarte complicata.....depinde din ce unghuri o privesti ...noi ii catalogam pe unii teroristi avand la baza asa
numitele ,,legi,, , ,,democratie,, bla,bla,bla etc dar sa ne punem si in pielea lor ca sa putem intelege fenomenul .Ce zici? Cum crezi ca ne catalogheaza ei pe noi (vorbim la modul general)?Ce vor ei de fapt?,si ar mai fi cateva intrebari dar aici fiind un spatiu public nu mai vreau sa le pun .Chiar vreu un raspuns concret de la tine dar asa transant!Eu cred ca in alta parte trebuie umblat dar asta este o alta discutie "
18 iunie 2010, 23:29.

Raspunsul meu este urmatorul:
Indiferent din ce unghi vei privi situatia ce implica terorismul nu pot justifica actiunile lor marsave! "Legi,democratie,bla,bla,bla " despre care se vorbeste..hmm si daca nu le-am avea ce ar mai fi? Nimic decat haos.Cum ne catalogheaza ei pe noi? Cred ca aici atingem un subiect delicat care tine direct de mecanismele diplomatice ce sustin in echilibru stabilitatea unei tari,a unei regiuni! Cum ne catalogheaza ei pe noi ? Cand un copil da cu pietre i se spune frumos ca nu e bine ca poate lovi pe cineva! Asta se numeste necunostinta de cauza a efectului ! Dar cand un copil da cu o piatra tocmai pentru ca stie ca a facut rau,si fiind certat ia un bolovan ca sa dea mai tare sfidand, este deja cunoastere si analizare detaliata a efectului rezultat.
Coercitia a fost gandita tocmai pentru indreptare si realizarea de echilibru atunci cand ceva tinde spre dezordine.
Terorismul nu pooate fi scuzat indiferent de motivele laice,spirituale,teritoriale sau de nu stiu ce mai apare ca notiune motivanta!
Nu poti gasi o scuza demna de iertare unui atac terorist care se transforma in masacru,oricare ar fi motivatia gruparii revendicatoare!
Extremismul violent care a luat nastere in zilele noastre conduce la deflagratii ingrozitoare in care oameni nevinovati isi gasesc moartea.
Discutam candva cu cineva despre faptul ca noi suntem considerati un fel de intrusi ,civilizatia si normele de convietuiere occidentala si europeana pot fi considerate metode de atacare a integritatii laice sau religioase si nu numai.

De la tara la tara,de la continent la continent terorismul isi poate gasi sute de motivatii in care societatea civilizata este "babaul cel rau". Divagatii si ideologii care pot deraia catre ineptii ne putem apuca sa realizam in orice moment,trist insa ca ne e mai greu sa ne instruim pentru a putea intelege realitatile lumii in care traim.

E usor se pare sa cautam intelesuri pentru altii insa e aproape imposibil din pacate sa realizam ca cel care a plecat sa detoneze o incarcatura explozibila la metrou ,in parc,la gara, in cinema nu are nimic de pierdut. E modul lui de existenta!
Cel care finanteaza terorismul plateste astazi poate pentru moartea ta,a iubitei,a unui prieten bun ,a copilului tau.
Esti in stare sa ii mai gasesti scuze? Mai poti sa te pui in locul lui?
Lui nu ii pasa moartea e razbunare,tel atins,renastere..pentru tine ce este?
Vedeti, cum dintr-o data ne schimbam radical si ne trec prin fata toate fiintele dragi,ei da domnilor pentru ei -pentru cei dragi trebuie sa stopam acest flagel !

Aici este problema, suntem iertatori cu criminalii si aprigi cu sfintii!

pe data viitoare...