Imagini cutremuratoare vin din Somalia, unde femei imbracate in stil traditional, dar tinand in mana un AK-47 au participat la o parada extremista.
Ascunse in spatele traditionalei burka, femeile si-au aratat talentul la a manui armele pe strazile din Mogadishu, unde au cerut ca fortele de pace straine sa se retraga din statul african.
Femeile au fost repartizate uneia dintre cele mai dure grupari teroriste, al-Shabaab sau "Tineretul Mujahedinilor", grupare legata de atentate cu bomba.Noua amenintare terorista vine cu voalul pe fata ."
sursa: ziare.com
Aport personal.
Guvernele lumii au fost si sunt nevoite sa duca o lupta sustinuta cu acest dusman imprevizibil care este terorismul.
Asa cum pe vremuri tamaduitorii dadeau leacuri si realizau antidoturi asa guvernele tarilor vizate de acest flagel sunt nevoite sa invete " tainele alchimiei ".O alchimie in care "piatra filosofala" isi schimba si mai des coloristica,in cazul nostru coloristica = nivelul de teroare si numarul de morti.
Un astfel de antidot modern poate fi considerata legea 535/2004,privind combaterea si prevenirea terorismului.
"Consideratii generale asupra Legii nr.535/2004. Razboiul global împotriva terorismului initiat la începutul anilor 2000 a focalizat atentia asupra pericolului terorismului organizat international si a necesitatii cooperarii preventive si decisive a tuturor statelor pentru asigurarea securitatii colective împotriva acestui flagel. Importanta si complexitatea actiunii universale contra terorismului a pus însa în umbra doua probleme majore. Prima este aceea ca orice masura globala îsi gaseste aplicarea în ultima instanta în cadrul statelor nationale; reactiile organizatiilor internationale internationale universale ori regionale nu pot avea eficacitate fara aportul direct si hotarât al statelor care aplica pe teritoriul lor, în beneficiul propriilor cetateni, legile si deciziile internationale. Cea de-a doua se refera la faptul ca, fara a diminua în vreun fel necesitatea recurgerii la forta armata împotriva terorismului, societatile organizate în stat au datoria de a initia si implementa mai întâi legile care sa previna si sa combata terorismul; în acest sens, nici razboiul global împotriva terorismului nu se poate sustrage principiilor legitimitatii si legalitatii, altfel riscând sa produca teroare la rândul sau, în loc sa protejeze comunitatile umane. Într-adevar, functia statala de aparare prin lege a cetatenilor de faptele antisociale asigura cadrul juridic de organizare a luptei împotriva terorismului. La început s-au elaborat doar legi nationale de incriminare a atentatelor teroriste în cadrul dreptului penal comun si când acestea s-au globalizat au aparut si conventiile internationale de prevenire si combatere a terorismului; scos în afara legii datorita încalcarii celor mai elementare drepturi ale omului si cetateanului, terorismul a ripostat prin organizarea crimei, prin globalizarea pregatirii si efectelor asupra tintelor si prin diversificarea mijloacelor si resurselor umane, materiale si financiare. La rândul lor, statele au fost obligate sa adopte legi speciale împotriva teroristilor în paralel cu masurile strategice de depistare si rezolvare a cauzelor si justificarilor fenomenului antisocial respectiv. Un astfel de act normativ este si Legea nr.535 adoptata la 25 noiembrie 2004 de catre Parlamentul României[1]. Cu antecedente în Codul penal[2] dar si în Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.141/2001 pentru sanctionarea unor acte de terorism si a unor fapte de încalcare a ordinii publice[3], legea româneasca speciala a terorismului stabileste principiile luptei contrateroriste, organizeaza sistemul institutional si informational în acest scop si indica modalitatile operationale de combatere a acestei amenintari la adresa securitatii nationale. În continuare nu va fi vorba despre legea terorismului în sensul propriu al cuvântului (caci terorismul nu numai ca nu are lege dar este împotriva legii) ci despre cadrul juridic instituit în România în conformitate cu aceasta specie de crima organizata care este terorismul.
Principiile directoare ale cadrului juridic de combatere a terorismului. Chiar daca n-au o definire expresa în cadrul legii, principiile directoare ale Legii privind prevenirea si combaterea terorismului pot fi deduse din redactarea diverselor capitole, sectiuni si articole prin interpretarea modalitatilor de organizare si actiune stabilite în acest sens de catre legiuitorul român. Un prim principiu degajat în acest fel este acela al delimitarii si definirii actelor de terorism în ansamblul fenomenului infractional si al teroristilor printre celelalte specii de criminali organizati; astfel, legea româna defineste în art.1 terorismul, stabileste în art.2 conditiile în care actele teroriste sunt sanctionate, precizeaza în art.3 criteriile actelor de terorism transnational si arata în art.4 întelesul principalelor expresii si termeni utilizate în actul normativ. Un al doilea principiu este acela rezultat din art.5 al legii potrivit caruia prevenirea si combaterea terorismului se realizeaza în conformitate cu prevederile conventiilor internationale privind reprimarea terorismului precum si cu respectarea reglementarilor internationale si ale legislatiei interne referitoare la drepturile omului; în sensul mai larg al cuvântului este vorba de principiul suprematiei constitutiei si a legii, valabil în orice stat democratic bazat pe domnia legii. Tot din art.5 dar si din urmatoarele (art.6-10) rezulta principiul organizarii si desfasurarii unitare a sistemului antiterorist, prin conferirea de atributiuni comune si specifice diferitelor autoritati si institutii implicate dar si prin asigurarea cooperarii dintre acestea. În sfârsit, un ultim principiu degajat din lege este acela al echilibrului actional dintre prevenirea, combaterea si reprimarea terorismului prin care accentul se pune pe modalitatile proactive, fara a fi neglijate însa masurile de interventie si reprimare decisiva.
Sistemul institutional asambleaza într-un tot unitar 21 de ministere si alte autoritati si institutii publice cu atributii în aplicarea Legii nr. 535/2004 care au obligatia de a sesiza SRI cu privire la persoanele fizice si juridice suspectate de terorism (art.8); în cadrul Sistemului national de prevenire si combatere a terorismului (SNPCT), SRI are rol de coordonare tehnica, fiind autoritatea nationala în domeniu în cadrul caruia functioneaza în acest scop Centrul de Coordonare operativa antiterorista (art.6) si Centrul National de Actiune Antiterorista în caz de criza terorista (art.17); pentru ca CCOA sa aiba o functiune continua si coerenta, celelalte autoritati si institutii din componenta SNPCT îsi desemneaza reprezentantii permanenti în vederea asigurarii schimbului de informatii (art.14) care se întrunesc în sedinta plenara, cel putin o data pe an si includ în structura lor organizatorica în mod permanent compartimente speciale pentru asigurarea cooperarii în realizarea atributiilor lor specifice[4], din cadrul carora se recruteaza si expertii care formeaza grupurile de lucru permanente (art.13) care se întrunesc o data la 6 luni sau ori de câte ori este nevoie. Asupra întregului sistem institutional se exercita controlul CSAT care aproba atât Protocolul general de organizare si functionare a SNPCT (art.7) cât si Regulamentul de organizare si functionare a CCOA (art.14). În privinta fondurilor necesare sistemului institutional, art.45 precizeaza ca acestea se asigura de la bugetul de stat prin bugetul autoritatilor si institutiilor publice componente ale SNPCT. Trebuie mentionat si faptul ca sistemul institutional românesc este racordat la sistemul international de prevenire si combatere a terorismului, în special cu ONU si UE, pentru a asigura participarea la operatiile de combatere a terorismului prin cooperare internationala.
Sistemul legal al prevenirii terorismului se bazeaza pe desfasurarea de catre autoritatile competente a unor activitati specifice, individual si în cooperare, în conformitate competentele lor legale si ale Protocolului general de organizare si functionare a SNPCT (art.7); aceste atributii specifice sunt detaliate în art.10 si se refera la activitati informativ-operative, de interzicere a fluxurilor de alimentare cu resurse umane, materiale si financiare, de paza, protectie si securitate a tintelor nationale vizate de terorism, de pregatire a interventiei în urgente civile, de informare si relatii publice, de cooperare internationala, de instruire si perfectionare profesionala si, nu în ultimul rând ca importanta, de optimizare continua a cadrului legislativ aplicabil misiunilor antiteroriste, inclusiv sub aspect penal si procesual penal. Sub acest ultim aspect, legea româneasca a terorismului prevede un mecanism juridic si operational deosebit pentru desfasurarea activitatilor de culegere de informatii prin interceptare si înregistrarea comunicatiilor sau obtinerea de documente si înscrisuri din anumite locuri (art.20); pentru a nu încalca drepturile si libertatile cetatenesti înscrise în Constitutie, asemenea activitati se desfasoara la autorizarea Presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie care este sesizat de procurorul general al Parchetului de pe lânga aceasta instanta, la propunerea organelor de stat cu atributii în domeniul securitatii nationale, temeiul legal al acestei proceduri fiind art. 3 din Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala, care contine amenintarile la adresa securitatii nationale (art.21). În situatii deosebite care impun înlaturarea unor pericole iminente pentru securitatea nationala, asemenea activitatii informative se pot desfasura si fara mandat, ceea ce reprezinta un drept exorbitant al autoritatilor respective, care au însa obligatia de a înainta solicitarea de autorizare de îndata ce este posibil dar nu mai târziu de 48 de ore (art.22). Tot sub aspectul prevenirii, capitolul al treilea al legii prevede o serie întreaga de masuri de interzicere a unor operatiuni financiar-bancare a unor persoane fizice si juridice suspectate de terorism aflate pe liste întocmite de ONU ori UE[5], actualizate de catre autoritatile nationale competente în domeniu[6] (art.23-27); orice operatiuni financiar bancare ale entitatilor suspectate de terorism sunt supuse autorizarii prealabile a Bancii Nationale a României, Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, dupa caz (art.28-31). Sa amintim în acest context si prevederea din art. 41, conform careia operatorii sau furnizorii de servicii postale si ai retelelor de comunicatii electronice au obligatia de a transmite de îndata procurorului informatiile necesare identificarii persoanelor suspecte de pregatirea sau savârsirea actelor teroriste.
Sistemul operational de combatere a terorismului consta în identificarea persoanelor care initiaza, pregatesc, comit ori favorizeaza actele de terorism, în interventia antiterorista (în cazul iminentei producerii actelor teroriste) sau interventia contraterorista (când actele teroriste s-au produs si sunt în curs de desfasurare) precum si în participarea la operatiuni de combatere a terorismului prin cooperare internationala (art.11). Interventia antiterorista si contraterorista se desfasoara pe baza metodologiilor aprobate de catre conducerea SRI, prin unitatile specializate ale SRI, independent sau în cooperare cu alte forte abilitate, pe întregul teritoriu al tarii, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de teroristi, în scopul capturarii sau anihilarii acestora, eliberarii ostaticilor si al restabilirii ordinii legale (art.12). Se mentioneaza ca interventia contraterorista trebuie aprobata de catre CSAT si ca, la solicitarea SRI, în functie de amploarea si de natura actiunii teroriste, pot fi angrenate, în conditiile legii, forte cu misiuni specifice din cadrul MAI, MAN si SPP precum si din alte structuri din sisteme securitatii si apararii nationale. Organul specializat al sistemului operational de combatere a terorismului este în cadrul SRI Centrul National de Actiune Antiterorista integrat functional în mecanismul general de gestiune a crizelor si organizat conform legii si caruia CCOA îi asigura în cazuri de criza terorista sprijinul logistic si operational pentru o functionare eficace si operativa.
Sistemul de reprimare juridica a terorismului este prezentat în capitolul al patrulea al Legii nr.535/2004 referitor la infractiuni si contraventii si se bazeaza pe incriminarea si pedepsirea unor acte de terorism preluate din Codul penal, Codul aerian, OUG nr.141/2001 si OUG nr.159/2001, savârsite în conditiile legii terorismului, adica prin violenta si teroare; putem aprecia ca în linii generale legea româneasca asigura si aplicarea conventiilor internationale de reprimare a terorismului, chiar daca nu contine nuantele acestora[7]. În ceea ce priveste pedepsele, infractiunile speciale respectiv reprezinta o agravanta la incriminarile de drept comun si se pedepsesc mai aspru, pâna la detentia severa pe viata si interzicerea unor drepturi (art.32-34) precum si confiscarea bunurilor materiale si financiare aflate la dispozitia entitatii teroriste. Sunt incriminate si fapta de a conduce o entitate terorista, punerea la dispozitia acesteia a unor resurse, amenintarea cu terorismul, administrarea bunurilor unei entitati teroriste, alarmarea fara motiv întemeiat cu producerea de acte de terorism (art.35-39). Potrivit art.40, competenta de judecata apartine în prima instanta curtii de apel iar procedura de urmarire penala si cea de judecata este cea prevazuta de lege pentru infractiunile flagrante. Împotriva cetatenilor straini sau apatrizilor (dar si solicitantilor de azil, refugiatilor si victimelor conflictelor armate) despre care exista indicii temeinice ca intentioneaza sa favorizeze sau realizeze acte de terorism se dispune masura de declarare ca persoana indezirabila daca nu s-a dispus masura nepermiterii iesirii din tara în vederea urmaririi si judecarii (art.44). Evident ca în cazul strainilor sunt aplicabile si masurile de cooperare judiciara si asistenta penala cu alte state si organizatii internationale. În ceea ce priveste contraventiile, acestea se refera în special la îndeplinirea unor obligatii legale referitoare la furnizarea de informatii si operatiunile financiar-bancare.
Concluziile desprinse din analiza Legii nr.535/2004 se refera la faptul ca legiuitorul român a elaborat un act normativ cuprinzator si precis care creeaza cadrul juridic de confruntare a autoritatilor publice cu terorismul în scopul apararii întregii societati de acest pericol. Înainte si dupa intrarea în vigoare a legii, România s-a confruntat cu câteva cazuri de terorism care au trecut atât prin faza de culegere de informatii, urmarire penala si judecata. Putina experienta româneasca, la care se pot adauga lectiile învatate din alte state care au avut de rezolvat crize teroriste, constituie un început care valideaza aplicabilitatea si eficacitatea sistemului national legislativ si operational de prevenire si combatere a terorismului autohton si international. O importanta deosebita în acest domeniu îl poate avea si participarea României la diferitele operatiuni multinationale de reprimare a terorismului, bazate pe principiul ca entitatile teroriste îsi gasesc tintele acolo unde societatile statale sunt mai putin pregatite sa-l contracareze. Sa speram ca sistemul românesc se va dovedi viabil si eficace, asigurând apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului de riscurile si amenintarile de natura terorista."
Fenomenul terorist international constituie una dintre principalele amenintari la adresa societatii umane si a starii de siguranta nationala a statelor lumii, continuand sa reprezinte un pericol social deosebit de grav, atat pentru structura si coeziunea sociala, cat si pentru securitatea indivizilor si a statelor.
Analiza evolutiei fenomenului la scara mondiala releva ca in anul 2001 acesta a inregistrat o crestere spre sfarsitul anului, cand s-au consumat evenimentele tragice din Statele Unite ale Americii, din 11 septembrie 2001, evidentiindu-se ca, reorientarea terorismului spre tinte din aviatia civila reprezinta, in continuare, un risc deosebit, iar consecintele actelor ilicite asupra securitatii aeronautice pot fi devastatoare.
In ceea ce priveste tintele vizate, acestea au apartinut diferitelor domenii de activitate, ceea ce demonstreaza ca obiectivele organizatiilor teroriste si scopurile urmarite de acestea sunt, de asemenea, foarte diverse: fosti sau actuali conducatori ai unor state; demnitari ai administratiei publice centrale sau locale (ministri, magistrati, consilieri, alti functionari publici etc.); diplomati, inclusiv, atasati militari; functionari internationali, membri ai fortelor ONU sau NATO; lideri politici si consilieri ai acestora; cadre militare si politisti, indeosebi, din randul celor care ocupau ori au detinut functii de conducere; parlamentari; oameni de afaceri; turisti; ziaristi si altii.
Din punct de vedere al tipurilor de actiuni teroriste intreprinse, putem afirma ca acestea s-au diversificat, ponderea fiind detinuta de cele in care s-au utilizat explozivi si armament de diferite categorii si calibre, elementul de noutate constand in faptul ca pentru comiterea de asemenea acte s-a recurs la folosirea avioanelor de transport de persoane, ca vectori de distrugere a tintelor vizate, efectele obtinute fiind devastatoare si spectaculoase.
Strategia de Securitate Nationala a Romanei include terorismul intre principalele amenintari la adresa securitatii nationale, combaterea factorilor de risc subsumati acesteia reprezentand o preocupare majora a executivului roman. Fata de evolutia amenintatoare a fenomenului terorist international, Guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de urgenta nr.153/2001 pentru aplicarea Rezolutiei nr.1373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind combaterea terorismului international.
Avand in vedere caracterul global al amenintarii teroriste, care ingrijoreaza intreaga comunitate internationala, Romania considera ca gestionarea eficienta a acestei problematici nu se poate face decat in context larg, prin conjugarea eforturilor tuturor statelor interesate si printr-o cooperare loiala intre institutiile de profil.
Romania vizeaza combaterea oricarei forme de terorism - indiferent de motivatiile care stau la baza acestuia - cu precadere a terorismului fundamentalist-islamic, a celui religios si separatist. De asemenea, urmareste prevenirea producerii pe teritoriul sau de acte teroriste, a constituirii bazelor logistice si a filialelor unor organizatii extremist-teroriste cu reprezentare internationala.
Iata si legea 535/2004 pe larg .
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. − Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:
a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.
Art. 2. − Faptele săvârşite de entităţile teroriste sunt sancţionate potrivit prevederilor prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;
b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor materiali;
c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.
Art. 3. − Actele de terorism sunt de natură transnaţională, dacă:
a) sunt săvârşite pe teritoriul a cel puţin două state;
b) sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
c) sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care desfăşoară activităţi pe teritoriul altui stat;
d) sunt săvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat.
Art. 4. − În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele înţelesuri:
1. entitate teroristă − persoană, grupare, grup structurat sau organizaţie care:
a) comite sau participă la acte teroriste;
b) se pregăteşte să comită acte teroriste;
c) promovează sau încurajează terorismul;
d) sprijină, sub orice formă, terorismul;
2. terorist − persoana care a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege ori intenţionează să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;
3. grup structurat − un grup care nu este format aleatoriu pentru săvârşirea imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant de membri şi nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei structuri ierarhice;
4. grupare teroristă − grup structurat mai mare de două persoane, înfiinţat de o anumită perioadă de timp şi care acţionează concertat pentru comiterea de acte teroriste;
5. organizaţie teroristă − structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare şi acţiune, având reprezentare atât la nivel naţional, cât şi internaţional şi care, pentru realizarea scopurilor specifice, foloseşte modalităţi violente şi/sau distructive;
6. conducerea unei entităţi teroriste − îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea activităţilor unui grup structurat, ale unei grupări sau organizaţii teroriste;
7. acţiuni teroriste − pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea şi controlul asupra actului terorist, precum şi orice alte activităţi desfăşurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu actul terorist;
8. resurse financiare − fondurile colectate sau realizate, direct ori indirect, precum şi conturile aparţinând persoanelor fizice sau juridice ori depozitele bancare ale acestora;
9. resurse logistice − bunuri mobile sau imobile, deţinute cu orice titlu, mijloace de telecomunicaţii, mijloace de comunicare în masă standard sau speciale, societăţi comerciale, mijloace de îndoctrinare, instruire şi antrenament, documente de identitate contrafăcute sau eliberate în baza unor declaraţii false, elemente de deghizare şi mascare, precum şi orice alte bunuri;
10. factori umani specifici − persoanele incluse direct în mecanismele funcţionale politogene ale entităţii-ţintă, respectiv demnitari, militari, funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale;
11. factori umani nespecifici − persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entităţii-ţintă, în general populaţia civilă;
12. factori materiali − factorii de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de infrastructură ale vieţii sociale, facilităţile de stat şi guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale;
13. facilităţi de stat şi guvernamentale − mijloacele de transport permanente sau temporare, folosite de reprezentanţii unui stat, membrii guvernului, ai autorităţii legislative sau judecătoreşti, funcţionarii, angajaţii unui stat sau ai oricărei alte autorităţi publice ori ai unei organizaţii interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale;
14. obiective de importanţă strategică − obiectivele forţelor armate sau cele de importanţă deosebită pentru apărarea ţării, activitatea statului, economie, cultură şi artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizaţii internaţionale, precum şi facilităţile de infrastructură sau locurile de utilitate publică;
15. loc de utilitate publică − acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educaţional, religios, de recreere, precum şi orice alt loc care este accesibil publicului;
16. facilităţi de infrastructură − utilitatea publică sau privată care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populaţiei, precum: apă şi canalizare, energie, combustibil, comunicaţii, servicii bancare şi servicii medicale, reţele de telecomunicaţii şi informaţionale;
17. sistem de transport − toate facilităţile, mijloacele de transport şi instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri;
18. criza teroristă − situaţia de fapt creată anterior sau în urma săvârşirii unui atac terorist, prin care:
a) sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activităţi economice, sociale, politice sau de altă natură;
b) sunt puşi în pericol factori umani, specifici şi nespecifici, sau factori materiali importanţi;
c) siguranţa populaţiei sau a unei colectivităţi este expusă la riscuri majore;
d) este necesar a se acţiona prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea ameninţărilor generate de situaţia de fapt creată;
19. profit al entităţii teroriste − orice bun care reprezintă, parţial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obţinut în urma săvârşirii actelor teroriste sau a desfăşurării unor activităţi conexe terorismului;
20. intervenţie antiteroristă − ansamblul măsurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilităţii factorilor umani, specifici şi nespecifici, şi a factorilor materiali;
21. intervenţie contrateroristă − ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii legale, în cazul desfăşurării ori producerii unui atac terorist.
CAPITOLUL II
Realizarea activităţii de prevenire şi combatere a terorismului
SECŢIUNEA 1
Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului
Art. 5. − Prevenirea şi combaterea terorismului se realizează în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale privind reprimarea terorismului, la care România este parte, precum şi cu respectarea reglementărilor internaţionale şi a legislaţiei interne referitoare la drepturile omului.
Art. 6. − (1) La nivel naţional activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se organizează şi se desfăşoară în mod unitar, potrivit prezentei legi.
(2) În acest scop cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorităţi şi instituţii publice:
a) Serviciul Român de Informaţii, cu rol de coordonare tehnică;
b) Ministerul Administraţiei şi Internelor;
c) Ministerul Apărării Naţionale;
d) Ministerul Afacerilor Externe;
e) Ministerul Economiei şi Comerţului;
f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
g) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;
h) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
i) Ministerul Sănătăţii;
j) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;
k) Ministerul Finanţelor Publice;
l) Ministerul Integrării Europene;
m) Ministerul Justiţiei;
n) Serviciul de Informaţii Externe;
o) Serviciul de Protecţie şi Pază;
p) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;
q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
r) Banca Naţională a României;
s) Agenţia Naţională de Control al Exporturilor;
t) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
u) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
(3) În structura Serviciului Român de Informaţii − ca autoritate naţională în domeniu − se înfiinţează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, denumit în continuare CCOA, prin intermediul căruia Serviciul Român de Informaţii asigură coordonarea tehnică a SNPCT.
Art. 7. − În scopul prevenirii şi combaterii actelor de terorism şi a faptelor asimilate acestora, autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desfăşoară activităţi specifice, individual sau în cooperare, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor legale şi cu prevederile Protocolului general de organizare şi funcţionare a Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Art. 8. − Ministerele şi celelalte autorităţi şi instituţii publice cu atribuţii în aplicarea prevederilor prezentei legi au obligaţia de a sesiza Serviciul Român de Informaţii cu privire la persoanele fizice şi juridice suspecte de săvârşirea sau de favorizarea în orice mod a actelor de terorism.
Art. 9. − Instituţiile şi persoanele juridice, altele decât cele din componenţa SNPCT, precum şi persoanele fizice, care au cunoştinţă despre date şi indicii privind comiterea, favorizarea ori finanţarea actelor de terorism, au următoarele obligaţii:
a) să sesizeze de îndată autorităţile competente în domeniu;
b) să permită accesul reprezentanţilor autorităţilor competente în imobile, precum şi la datele şi informaţiile care au legătură cu actele de terorism;
c) să acorde sprijinul necesar îndeplinirii atribuţiilor pe linia prevenirii şi combaterii terorismului, la solicitarea autorităţilor competente.
Art. 10. − Atribuţiile specifice, potrivit art. 7, pe linia prevenirii terorismului constau în:
a) activităţi informativ-operative;
b) activităţi împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane a entităţilor teroriste, desfăşurate în interiorul şi/sau în exteriorul teritoriului naţional;
c) activităţi împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acţiune, precum şi cu resurse financiare, logistice sau informaţionale a entităţilor teroriste, desfăşurate în interiorul şi/sau în exteriorul teritoriului naţional;
d) activităţi de pază, protecţie şi alte forme speciale de descurajare realizate de forţele unor autorităţi şi instituţii publice din componenţa SNPCT, pentru asigurarea securităţii principalelor categorii de factori umani şi de obiective autohtone ori străine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor obiective româneşti din străinătate, potenţial vizate de entităţi teroriste;
e) activităţi de pregătire a intervenţiei în urgenţe civile, generate de acţiuni teroriste, în vederea limitării şi combaterii efectelor acestora;
f) activităţi de informare şi relaţii publice;
g) activităţi de cooperare internaţională;
h) activităţi de instruire şi perfecţionare profesională;
i) activităţi destinate optimizării continue a cadrului legislativ aplicabil categoriilor de misiuni ce revin SNPCT, inclusiv sub aspect penal şi procesual-penal.
Art. 11. − Atribuţiile specifice, potrivit art. 7, pe linia combaterii terorismului constau în:
a) activităţi de identificare şi alte activităţi desfăşurate, potrivit atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT, în vederea tragerii la răspundere, potrivit legii, a persoanelor care iniţiază, pregătesc, comit ori favorizează actele de terorism;
b) intervenţia antiteroristă, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, şi, respectiv, intervenţia contrateroristă, când se desfăşoară ori s-au produs atacuri teroriste;
c) participarea la operaţiuni de combatere a terorismului prin cooperare internaţională.
Art. 12. − (1) În cazul unui atac terorist, Serviciul Român de Informaţii, prin unitatea specializată, execută intervenţia contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte forţe abilitate, pe întregul teritoriu al ţării, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul capturării ori anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi al restabilirii ordinii legale.
(2) Intervenţia contrateroristă se execută cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi se realizează potrivit metodologiei elaborate de Serviciul Român de Informaţii, aprobată prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(3) Intervenţia antiteroristă, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, se realizează în condiţiile metodologiei aprobate de conducerea Serviciului Român de Informaţii.
(4) La solicitarea Serviciului Român de Informaţii, în funcţie de amploarea şi de natura acţiunii teroriste, pot fi angrenate, în condiţiile legii, forţe cu misiuni specifice din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi din alte structuri din sistemul securităţii şi apărării naţionale.
Art. 13. − (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 10 şi 11, autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desemnează reprezentanţi, la nivelul de secretari de stat sau de subsecretari de stat, care se întrunesc în şedinţă plenară, cel puţin o dată pe an, la care participă şi prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desemnează experţi permanenţi, care constituie un grup de lucru ce se întruneşte o dată la 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
(3) Cu ocazia întrunirilor prevăzute la alin. (2), grupul de lucru evaluează modul de îndeplinire a prevederilor Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT şi prezintă Consiliului Suprem de Apărare a Ţării rapoarte în consecinţă.
Art. 14. − (1) CCOA este structura organizatorico-funcţională ce asigură continuitatea şi coerenţa funcţionării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT vor desemna câte un reprezentant permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date şi informaţii.
(3) Structura şi efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Serviciul Român de Informaţii va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Regulamentul de organizare şi funcţionare a CCOA.
Art. 15. − Autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi în SNPCT asigură accesul reprezentanţilor CCOA în sediile lor şi în obiectivele speciale din componenţa acestora, pentru verificarea informaţiilor şi/sau desfăşurarea activităţilor specifice de prevenire şi combatere a terorismului.
Art. 16. − Sunt exceptate de la prevederile art. 15 Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Art. 17. − CCOA are următoarele atribuţii:
a) coordonează activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT;
b) asigură operativ schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT privind activităţile cu caracter terorist;
c) integrează datele şi informaţiile obţinute, în scopul stabilirii şi întreprinderii măsurilor care se impun;
d) monitorizează activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT;
e) în situaţii de criză teroristă asigură suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea operativă a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă, care este integrat funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat conform legii;
f) transmite autorităţilor şi instituţiilor publice competente din cadrul SNPCT datele şi informaţiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuţiilor legale.
Art. 18. − În structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT se înfiinţează compartimente speciale, cu funcţionare permanentă, şi se desemnează persoane care asigură suportul structural şi funcţional pentru desfăşurarea coerentă a activităţilor de cooperare, precum şi legătura continuă cu CCOA.
Art. 19. − (1) Sarcina privind actualizarea periodică a prevederilor Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT revine membrilor SNPCT, în funcţie de modificările înregistrate în domeniu, precum şi Serviciului Român de Informaţii, în calitate de coordonator tehnic.
(2) Orice modificare a Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT va fi supusă aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri privind desfăşurarea unor activităţi în scopul culegerii de informaţii
Art. 20. − Ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, inclusiv faptele de terorism prevăzute în prezenta lege, constituie temeiul legal pentru a se propune procurorului de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în cazuri justificate, să solicite autorizarea efectuării unor activităţi în scopul culegerii de informaţii, constând în: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.
Art. 21. − (1) Propunerea se formulează în scris şi trebuie să cuprindă: date sau indicii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, pentru a cărei descoperire, prevenire sau contracarare se impune emiterea autorizării; categoriile de activităţi pentru a căror efectuare este necesară autorizarea; identitatea persoanei ale cărei comunicaţii trebuie interceptate, dacă este cunoscută, sau a persoanei care deţine informaţiile, documentele ori obiectele ce trebuie obţinute; descrierea generală, dacă şi când este posibil, a locului unde urmează a fi efectuate activităţile autorizate; durata de valabilitate a autorizării.
(2) Propunerea se înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este examinată sub aspectul temeiniciei şi legalităţii de procurori anume desemnaţi de acesta.
(3) Dacă se apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin rezoluţie motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.
(4) Dacă în termen de 24 de ore de la înregistrarea cererii se apreciază că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse.
(5) Solicitarea trebuie să cuprindă datele menţionate la alin. (1).
(6) Solicitarea este examinată în camera de consiliu de judecători anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care o admit sau o resping motivat, prin încheiere.
(7) În cazul în care solicitarea este respinsă, aceasta se restituie procurorului, împreună cu un exemplar al încheierii.
(8) Dacă apreciază că solicitarea este justificată, o dată cu încheierea de admitere judecătorul emite mandat prin care autorizează efectuarea activităţilor propuse.
(9) Mandatul se înmânează reprezentantului anume desemnat al organului care a propus autorizarea şi trebuie să cuprindă: categoriile de comunicaţii care pot fi interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi obţinute; datele de identitate ale persoanei ale cărei comunicaţii trebuie interceptate sau care se află în posesia datelor, informaţiilor ori obiectelor ce trebuie obţinute, dacă sunt cunoscute; descrierea generală a locului în care urmează a fi executat mandatul; organul împuternicit cu executarea; durata de valabilitate a mandatului.
(10) Durata de valabilitate a mandatului nu poate depăşi 6 luni; în cazuri întemeiate judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pot prelungi, la cerere, durata mandatului, fiecare prelungire neputând depăşi 3 luni.
(11) În acest caz se va urma procedura prevăzută la alin. (1)−(9).
(12) Solicitarea, emiterea şi punerea în aplicare a mandatului se fac cu respectarea prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
(13) Organele care au propus autorizarea activităţilor pentru care s-a emis mandatul sunt obligate să le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat şi să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(14) Aceleaşi organe au obligaţia să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activităţilor autorizate prin mandat şi despre măsurile luate, conform legii.
Art. 22. − (1) În situaţii deosebite care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru securitatea naţională, organele de stat specializate cu atribuţii în domeniu pot efectua activităţile prevăzute de art. 20, fără autorizarea menţionată de prezenta lege, urmând ca solicitarea să fie înaintată de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore.
(2) Dacă judecătorul apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la alin. (1), dispune încetarea de îndată a acestora.
CAPITOLUL III
Prevenirea finanţării actelor de terorism
SECŢIUNEA 1
Operaţiuni financiar-bancare interzise
Art. 23. − (1) Sunt interzise operaţiunile financiar-bancare între rezidenţi şi nerezidenţi, precum şi între nerezidenţi, constând în operaţiuni de cont curent sau de cont de capital, inclusiv operaţiunile de schimb valutar, astfel cum sunt definite prin reglementările valutare emise de Banca Naţională a României, efectuate pentru sau în contul persoanelor fizice ori juridice prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002.
(2) Activele persoanelor cuprinse în anexa prevăzută la alin. (1) sunt blocate, fiind interzis orice transfer, prin orice modalitate, inclusiv bancară.
Art. 24. − (1) Anexa prevăzută la art. 23 alin. (1) se completează şi se actualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, în baza informaţiilor primite de la Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(2) Completarea şi actualizarea anexei prevăzute la art. 23 alin. (1) se fac, în măsura posibilului, cu date de identificare a persoanelor fizice şi juridice, precum naţionalitatea, cetăţenia, data şi locul naşterii, în cazul persoanelor fizice, şi sediul, naţionalitatea şi numărul de înregistrare, în cazul persoanelor juridice.
(3) Datele de identificare se solicită Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite de către Ministerul Afacerilor Externe, la cererea Ministerului Finanţelor Publice.
Art. 25. − Personalul instituţiilor financiar-bancare are obligaţia de a refuza efectuarea operaţiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi de a sesiza de îndată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.
SECŢIUNEA a 2-a
Operaţiuni financiar-bancare supuse autorizării
Art. 26. − (1) Autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi în SNPCT, precum şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor colaborează pentru întocmirea şi actualizarea listelor cuprinzând persoanele fizice şi juridice suspecte de săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism, altele decât cele menţionate în anexa prevăzută la art. 23 alin. (1), care se transmit CCOA.
(2) Listele cuprind şi datele de identificare prevăzute la art. 24 alin. (2).
(3) În cazul în care listele nu cuprind datele de identificare, CCOA solicită efectuarea verificărilor care se impun pentru obţinerea informaţiilor necesare, potrivit competenţelor ce revin fiecărei instituţii.
Art. 27. − Listele rezultate sunt transmise de CCOA Ministerului Finanţelor Publice, care întocmeşte o listă unică pe baza listelor prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care o supune spre aprobare Guvernului.
Art. 28. − Operaţiunile financiar-bancare prevăzute la art. 23 alin. (1), dacă sunt efectuate pentru sau în contul persoanelor înscrise în lista prevăzută la art. 27, sunt supuse autorizării prealabile a Băncii Naţionale a României, a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după caz.
Art. 29. − (1) Personalul instituţiilor financiar-bancare are obligaţia de a sesiza conducerea instituţiei din care face parte cu privire la solicitarea de a efectua operaţiunea financiar-bancară supusă autorizării.
(2) Instituţiile financiar-bancare din România prezintă de îndată Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documentaţia privind operaţiunea financiar-bancar ă supusă autorizării.
Art. 30. − (1) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 5 zile de la prezentarea documentaţiei, emite autorizarea operaţiunii prevăzute la art. 28 sau, după caz, refuză emiterea autorizării şi sesizează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, precum şi Serviciul Român de Informaţii.
(2) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emit, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, reglementări privind documentaţia necesară operaţiunilor financiar-bancare supuse autorizării.
Art. 31. − Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor controlează modul de ducere la îndeplinire de către instituţiile supravegheate a dispoziţiilor prezentei legi şi aplică sancţiunile legale prevăzute în competenţa acestora.
CAPITOLUL IV
Infracţiuni şi contravenţii
Art. 32. − (1) Constituie acte de terorism următoarele infracţiuni săvârşite în condiţiile prevederilor art. 2:
a) infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute în art. 174−176 din Codul penal, vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă, prevăzute în art. 181 şi 182 din Codul penal, precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din Codul penal;
b) infracţiunile prevăzute în art. 106−109 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicată;
c) infracţiunile de distrugere, prevăzute în art. 217 şi 218 din Codul penal;
d) infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, de nerespectare a regimului materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum şi de nerespectare a regimului materiilor explozive, prevăzute în art. 279, 2791 şi 280 din Codul penal;
e) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme;
f) introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător;
g) ameninţarea cu săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a)−f).
(2) Actele de terorism prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul infracţiunilor prevăzute la lit. a)−d), maximul pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege se majorează cu 5 ani, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii, şi se aplică pedeapsa interzicerii unor drepturi;
b) în cazul infracţiunilor prevăzute la lit. e) şi f), pedeapsa este închisoarea de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracţiunii prevăzute la lit. g), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) În cazul infracţiunilor de distrugere prevăzute la art. 217 din Codul penal, săvârşite în condiţiile alin. (1), nu se poate aplica pedeapsa amenzii.
(4) Tentativa se pedepseşte.
(5) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
Art. 33. − (1) Sunt asimilate actelor de terorism următoarele fapte:
a) procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea sau furnizarea ori, după caz, producerea de mijloace distructive, substanţe toxice, materiale, microorganisme sau alte substanţe ori mijloace vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, în scop terorist;
b) recrutarea, instruirea sau pregătirea entităţilor teroriste în vederea folosirii armelor de foc, muniţiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bacteriologice sau nucleare, precum şi în scopul facilitării ori comiterii de acte de terorism;
c) înlesnirea intrării/ieşirii în/din ţară, găzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaşte că a sprijinit/săvârşit sau urmează să sprijine/săvârşească un act terorist;
d) culegerea şi deţinerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de date şi informaţii despre obiective vizate de terorişti, fără drept;
e) promovarea unor idei, concepţii sau atitudini în scopul susţinerii cauzei şi/sau a activităţii entităţii teroriste;
f) spălarea de bani, bancruta frauduloasă, actele de corupţie, şantajul, traficul de persoane, traficul ilicit de droguri şi precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme furate, falsificarea de monedă sau de alte valori, precum şi orice alte infracţiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul entităţii teroriste;
g) orice alte fapte comise cu intenţia de a sprijini, înlesni, ascunde sau de a determina săvârşirea actelor de terorism.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la lit. a) şi b);
b) cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la lit. c), d) şi e);
c) cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevăzute la lit. g).
(3) În cazul infracţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. f), maximul pedepsei prevăzute de legislaţia în vigoare se majorează cu 3 ani, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii.
Art. 34. − (1) Constituie acte de terorism şi fapta persoanei, săvârşită în condiţiile art. 2, de a:
a) pune stăpânire pe o navă ori pe o platformă fixă sau de a exercita controlul asupra acestora prin violenţă ori ameninţare cu violenţă;
b) comite un act de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei nave ori al unei platforme fixe, dacă acest act este de natură să compromită siguranţa navei ori a platformei fixe;
c) distruge o platformă fixă ori o navă sau de a cauza daune platformei fixe ori încărcăturii unei nave, de natură să compromită siguranţa platformei ori a navigaţiei navei;
d) plasa sau face să se plaseze pe o navă ori pe o platformă fixă, prin orice mijloc, un dispozitiv ori o substanţă aptă să le distrugă sau care să cauzeze platformei, navei ori încărcăturii sale daune ce compromit sau sunt de natură să compromită siguranţa platformei sau a navigaţiei navei;
e) distruge sau avaria în mod grav o platformă fixă ori instalaţii sau servicii de navigaţie ori a le produce grave perturbaţii în funcţionare, dacă unul dintre aceste acte este de natură să compromită siguranţa platformei fixe sau a navigaţiei unei nave;
f) comunica o informaţie cunoscând că este falsă şi, prin aceasta, de a compromite siguranţa navigaţiei unei nave;
g) răni sau ucide orice persoană, când aceste fapte prezintă o legătură de conexitate cu una dintre infracţiunile prevăzute la lit. a)−f).
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul infracţiunilor prevăzute la lit. a)−e) şi g), cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi;
b) în cazul infracţiunii prevăzute la lit. f), cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin. (1).
Art. 35. − (1) Fapta persoanei de a conduce o entitate teroristă se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau cu detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani, fără a se putea depăşi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
Art. 36. − (1) Punerea la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile, cunoscând că acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau săvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau indirect, ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţării actelor de terorism, se sancţionează cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau imobile puse la dispoziţia entităţii teroriste, precum şi fondurile realizate sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 37. − (1) Ameninţarea unei persoane sau a unei colectivităţi, prin orice mijloace, cu răspândirea ori folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Ameninţarea adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive, în scop terorist, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) este condiţionată de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare, sub orice formă, se pretinde a se da ori a se preda asemenea materiale, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 38. − Alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanţă, cu privire la răspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme ori toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani.
Art. 39. − Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi fapta persoanei care administrează, cu ştiinţă, bunuri care aparţin unor entităţi teroriste, în nume propriu, prin tăinuire sau prin transfer către alte persoane, ori care sprijină, în orice mod, astfel de fapte.
Art. 40. − (1) Competenţa de judecată în primă instanţă a infracţiunilor de terorism aparţine curţii de apel.
(2) Procedura de urmărire penală şi de judecată este cea prevăzută de lege pentru infracţiunile flagrante.
Art. 41. − Operatorii sau furnizorii de servicii poştale, precum şi cei de reţele de comunicaţii electronice au obligaţia de a transmite de îndată procurorului, la solicitarea scrisă a acestuia, informaţiile necesare identificării persoanelor suspecte de pregătirea sau de săvârşirea actelor de terorism.
Art. 42. − (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei următoarele fapte:
a) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 şi 29 de către personalul instituţiilor financiar-bancare;
b) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (1) de către Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
c) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 41 de către operatorii sau furnizorii de servicii poştale, respectiv de către cei de reţele de comunicaţii electronice.
(2) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit în acest scop de Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor, după caz.
Art. 43. − Dispoziţiile reglementărilor generale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor se aplică în mod corespunzător.
Art. 44. − (1) Împotriva cetăţenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România sau de întrerupere a dreptului de şedere în ţară, dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate ale căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 45. − Fondurile financiare necesare CCOA se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Serviciului Român de Informaţii, iar pentru compartimentele cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT, se asigură prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor publice respective.
Art. 46. − Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 31 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 472/2002, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, cu excepţia anexei la aceasta, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 466/2002, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.
Art. 47. − (1) La intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2004 − Codul penal, art. 37 şi 38 din prezenta lege se abrogă.
(2) La aceeaşi dată, art. 32, art. 35 alin. (2) şi art. 36 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
− Art. 32: „Constituie acte de terorism următoarele infracţiuni săvârşite în condiţiile prevederilor art. 2:
a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, fără drept, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme, fără drept, se pedepsesc cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi;
b) preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea fără drept a controlului asupra acesteia se pedepsesc cu detenţiune severă de la 15 la 30 de ani şi interzicerea unor drepturi;
c) ameninţarea cu săvârşirea faptelor prevăzute la lit. b), precum şi a faptelor prevăzute în art. 295 alin. 1 lit. a)−e) din Codul penal se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.”
− Art. 35 alin. (2): „Fapta de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea la sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare strictă de la 10 la 15 ani, fără a se putea depăşi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.”
− Art. 36: „(1) Punerea la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţării actelor de terorism, se sancţionează cu detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau imobile puse la dispoziţia entităţii teroriste în scopul finanţării actelor de terorism se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
sursa: prof.dr. ION DRAGOMAN Universitatea Nationala de Aparare „Carol I”
http://www.cultura.tubefun4.com/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/dragoman/index.php.
http://www.dci.ro/Legi/535.html.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu