EDUCATIE DE SECURITATE

"Asigurarea securităţii naţionale este o necesitate pentru toate societăţile contemporane, dar
ea nu se poate realiza decât cu ajutorul tuturor membrilor săi. Formarea unui comportament
adecvat menţinerii climatului de securitate se obţine printr-o educaţie de securitate eficientă. Ca dimensiune a educaţiei, aceasta trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte psihologice pentru ca noţiunile din domeniul securităţii, odată însuşite să se transforme în convingeri şi să ducă la adoptarea unei conduite auto-impuse la nivel individual.Primul pas pentru formarea unei culturi de securitate este elaborarea şi implementarea unui program de educaţie de securitate în cât mai multe medii ale societăţii.
Noţiunea de securitate, la nivel idividual, se traduce prin prezenţa acelui sentiment de linişte dat de absenţa oricărui pericol. Tot securitate însemnă şi nevoia de protecţie, de apărare, în faţa unui potenţial pericol. Cel de-al doilea sens al noţiunii reprezintă legătura dintre planul personal şi cel social în materie de securitate.
Printr-o educaţie de securitate adecvată individul este învăţat cum să apere valorile fundamentale ale statului, astfel încât statul, la rândul său, să fie în măsură să îi asigure acestuia protecţia necesară.
Beneficiile educaţiei sunt conturate de ambele părţi, stat şi individ, ele aflându-se într-o
relaţie de inderdependenţă permanentă.
Obiectivul educaţiei de securitate este formarea conştiinţei şi conduitei adecvate menţinerii şi consolidării climatului de securitate. În momentul formării lor se va obţine acel comportament capabil să corespundă cerinţelor sociale de conştientizare, evitare şi minimizare a riscurilor din sfera securităţii naţionale.
La baza formării comportamentului dorit stau informaţiile ce provin din mediile specializate în domeniul securităţii. Odată obţinute informaţiile, simpla înmagazinare,fără o prezentare şi o prelucrare corespunzătoare a acestora, nu este suficientă.
Scopul educaţiei de securitate nu îl reprezintă acumularea cantitativă a unor cunoştinţe, ci
utilizarea lor în mod reflex, ele făcând deja parte din structura comportamentală a fiecărui
individ. Asemeni normelor morale, normele de securitate ar trebui însuşite nu doar de
specialişti sau de persoane cu o anumită pregătire, ci de toţi membrii societăţii, pentru
ca aplicarea lor să fie cu adevărat eficientă.
Este necesară însă o prelucrare diferenţiată a acestora în funcţie de mediile mai mult sau
mai puţin specializate în care are loc actul educativ.

Problema cea mai dificilă a educaţiei de securitate o constituie tocmai transformarea noţiunilor din domeniul securităţii în conduită corespunzătoare. Pentru a-şi exercita funcţionalitate lor practică în plan psihologic, informaţiile trebuie să-şi găsească un corespondent afectiv şi pe această cale să devină convingeri. Finalitatea unui proces educativ este de a transforma
cunoştinţele acumulate în convingeri ce vor sta la baza unui comportament adecvat.
Mai mult decât atât, acţionând din convingere şi în cunoştinţă de cauză, individul poate fi la
rândul său sursa unr informaţii utile în domeniul securităţii naţionale.
Normele de securitate se transformă în convingeri în măsura în care se regăsesc în toate planurile psihicului: cognitiv, afectiv şi voliţional.

La nivel cognitiv este necesar ca toate informaţiile transmise să fie corect recepţionate şi înţelese. Noţiunile trebuie învăţate, nu doar memorate. Învăţarea presupune modificarea sistematică a comportamentului în funcţie de experienţă, în timp ce memorarea reprezintă formarea
structurilor ce permit astfel de modificări.
Memorarea este un proces care se produce atât voluntar, cât şi involuntar. În cadrul educaţiei de securitate se poate apela cu uşurinţă la acele imagini, sunete, acţiuni care se întipăresc involuntar având un caracter de noutate, adeseori şocant.
Corespondentul afectiv al unei informaţii se bazeaz pe trăirea unor sentimente. Sentimentele au o orientare concretă spre persoane, fapte, evenimente,obiecte şi prezintă un grad ridicat de
stabilitate.

Apelarea la sentimente în cadrul unui proces educativ este deosebit de dificilă,
deoarece ele nu pot fi declanşate „la comandă”.

Cei care au fost direct implicaţi într-un atentat terorist vor fi mult mai receptivi la însuşirea şi aplicarea unor norme de securitate. Simpla participare la concretizarea unei ameninţări de securitate le-a schimbat deja comportamentul şi atitudinea faţă de un potenţial pericol. Impactul unui atentat terorist este foarte uşor de anticipat asupra psihicului oricărei persoane, indiferent dacă aceasta a fost afectată direct sau doar a perceput vizual evenimentul.
Mai dificil este de sensibilizat o persoană în privinţa protecţiei unei informaţii clasificate, care, aparent, nu are legătură directă cu viaţa sa particulară. Prejudiciul adus statului sau unei alte entităţi este greu de conştientizat de către cineva fără o pregătire de bază în domeniu. Latura afectivă poate fi implicată doar prin apelare la sentimentul de patriotism.
Voinţa de a acţiona are obligatoriu o componentă motivaţională. Chiar dacă au fost înregistrate cunoştinţe, nu poate exista comportament fără declanşarea şi orientarea către un scop.

Motivaţia reprezintă ansamblul mecanismelor care determină:
- declanşarea unui comportament;
- orientarea comportamentului prin acceptarea sau respingerea unui scop;
- intensitatea mobilizării fizice şi psihice în cadrul comportamentului adoptat.

Ce motiv are cineva să respecte o normă de securitate?

Motivaţia poate fi una primară, nevoia de securitate fizică şi materială sau una secundară, cum ar fi nevoia de stimă sau nevoia de realizare.

Nevoia de securitate fizică poate determina o persoană să acţioneze pentru prevenirea unui atentat cu bomba prin sesizarea unui colet suspect şi comunicarea acestui lucru organelor specializate.

Nevoia de securitate materială îmbracă două forme:
- cea de apărare a bunurilor şi cea de obţinere a bunurilor. Prima formă poate fi privită ca o nevoie de securitate materială, iar persoana poate fi uşor motivată să-şi apare bunul.
A doua formă poate ridica o serie de probleme atunci când se încearcă obţinerea de foloase materiale prin încălcarea conştientă a normelor de securitate.

Nevoia de stimă duce la adoptarea unui comportament care să atragă aprecierea semenilor, recunoaşterea calităţilor morale şi civice ale celui care a acţionat pentru apărarea
unor valori sociale recunoscute.
Nevoia de realizare poate fi şi ea satisfăcută în două moduri: prin respectarea cu stricteţe a normelor de securitate, astfel încât persoana să îşi asigure o ascensiune bazată pe corectitudine sau prin încălcarea flagrantă a acestora, întreaga realizare bazându-se în acest caz pe minciună, şantaj sau compromis.
În momentul în care motivaţia s-a conturat, individul posedă cunoştinţele necesare satisfacerii acesteia şi este dispus să investească afectiv în adoptarea unui anumit comportament, singura problemă este ca ceea ce urmăreşte persoana să fie în acord cu interesul societăţii. Acest lucru poate fi realizat doar prin existenţa unei culturi de securitate obţinută printr-o susţinută educaţie."

Sursa :cssas.unap.ro/ro/carti.htm