Aduc in fata dumneavoastra,acest articol foarte important dupa parerea mea .Cred ca este o piatra de temelie in procesul constientizarii corecte a misiunilor fiecarei dintre institutiile prezentate de catre domnii autori.
Zilele in care ne ducem existenta sunt caracterizate de furtunile schimbarii,ale nesigurantei.
O nesiguranta care este foarte bine instrumentata, cand vine vorba de manipularea maselor.Este de ajuns un zvon care sa contina un gram de adevar,multa minciuna si numele uneia din institutii si "bomba e gata asamblata".
Cu cat mediatizarea "zvonului" este mai raspandita, mai asidua cu atat imaginea institutiei in cauza este "murdarita".
Se pare ca dau dovada de multa aciditate in postari si de o graba care ma face sa comit greseli gramaticale.Voi incerca sa imi temperez graba si sa imi indulcesc tastatura, din respect pentru dumneavoastra cititorii mei cat si pentru o nota mai buna pentru munca mea.
*********************************************************************
Asigurarea informaţională privind securitatea naţională constituie un domeniu deosebit de complex şi diversificat, destinat să furnizeze informaţiile necesare pentru procesele decizionale ale structurilor de conducere, la nivel central şi local. Informaţiile privind securitatea naţională reprezintă bogăţia principală a ţării, care asigură eficacitatea activităţilor desfăşurate.
The informational related activities regarding national security stand for a very complex and heterogeneous domain, aimed at providing the required intelligence for the commanding organizations decisional processes, both at central and local levels. It is acknowledged that the information concerning national security is the main national resource and is essential for ensuring the effectiveness of all political, economical, social, and security related activities.
Cuvinte cheie: securitate naţională, asigurare informaţională, infrastructură informaţională, structura asigurării informaţionale, surse de informaţii, sistem de comunicaţii, reţele de calculatoare.
Keywords: national security, information assurance, information infrastructure, information assurance structure, information source, communication system, computer network.
Asigurarea informaţională privind securitatea naţională constituie componenta fundamentală a conducerii tuturor activităţilor care condiţionează funcţionarea optimă a statului nostru.
În accepţiunea actuală, serviciile de informaţii subordonate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării reprezintă componenta sistemului securităţii naţionale care realizează activitatea de informaţii pentru securitate şi trebuie să asigure:
• evitarea surprinderii strategice;
• oferirea unei expertize pe termen lung asupra situaţiei interne şi
internaţionale;
• acordarea sprijinului informaţional procesului de decizie politică;
• menţinerea secretului surselor, nevoilor de informaţii şi metodelor
folosite în activitatea de informaţii.
Conţinutul şi compunerea asigurării informaţionale
În ţara noastră, serviciile de informaţii care determină infrastructura informaţională pentru securitatea naţională sunt următoarele:
• Serviciul Român de Informaţii, organizat pe baza Legii nr. 14/1992;
• Serviciul de Informaţii Externe, organizat pe baza Legii nr. 1/1998;
• Serviciul de Pază şi Protecţie, organizat pe baza Legii nr. 191/1998.
Infrastructura informaţională este completată şi de structurile departamentale ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei (specializat pe culegerea de informaţii din penitenciare), fiecare dintre acestea asigurând cerinţele specifice de informaţii. Funcţiile de asigurare a comunicaţiilor pentru conducerea statului nostru sunt realizate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Organizaţiile din sistemul de securitate naţională reprezintă structuri dinamice complexe, supuse unei permanente perfecţionări, corespunzătoare necesităţilor de apărare a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării noastre.
La nivel naţional, mediul informaţional global cuprinde personalităţile, instituţiile de stat şi private, organizaţiile şi sistemele, unele din afara controlului autorităţilor naţionale de conducere, care colectează, transmit, prelucrează şi distribuie informaţii publicului naţional şi internaţional.
La acestea se adaugă structurile mass-media, din ţară şi străinătate, cu mijloacele lor de informare, instituţiile academice şi de învăţământ, organizaţiile guvernamentale, agenţiile internaţionale şi diverse personalităţi politice,artistice sau ştiinţifice care au acces la magistralele informaţionale mondiale, fiind astfel participanţi semnificativi la mediul informaţional global.
Efectuarea studiului privind securitatea naţională impune utilizarea conceptului de infrastructură, prin care se evidenţiază ansamblul de resurse,elemente şi aranjamente care fundamentează activitatea de informaţii.
Pentru activitatea de informaţii, infrastructura informaţională a securităţii naţionale, cuprinde:
• sursele de informaţii;
• sistemele de comunicaţii;
• reţelele de calculatoare interconectate, care leagă baze de date distribuite şi centre de fuziune (integrare) a datelor;
• personalul pentru planificarea, prelucrarea, stocarea şi generarea informaţiilor, care constituie structura operativă (de comandă şi control) a fiecărui serviciu de informaţii.
Amploarea infrastructurii informaţionale a securităţii naţionale şi caracterul modern al acesteia este reflectat de utilizarea tehnologiei informaţiei şi a celor mai moderne tehnici şi procedee de transmitere şi prelucrare a datelor, care îi dau acesteia caracterul de sistem distribuit, bazat pe arhitectura deschisă a reţelelor de comunicaţii şi de calculatoare, cu
funcţionare în timp real.
În cadrul fiecărei structuri de informaţii este organizat un sistem informaţional propriu, prin care se realizează ansamblul funcţiilor specifice acesteia.
Toate sistemele informaţionale sunt interconectate într-o reţea care asigură cadrul organizatoric de funcţionare integrată a serviciilor de informaţii la nivel naţional.
Apreciem că principalele caracteristici ale infrastructurii informaţionale ar trebui să fie următoarele:
• mesajele şi fluxurile de date adaptabile la cerinţele utilizatorului;
• gestionarea automată a datelor şi informaţiilor în toate fazele de existenţă a acestora, pe baza utilizării exclusive a comunicaţiilor şi calculatoarelor digitale;
• utilizarea de editoare de informaţii cu posibilităţi de lucru în timp aproape real;
• posibilitatea generării şi exploatării datelor istorice şi enciclopedice;
• asigurarea facilităţii de a face conexiuni între informaţiile relevante cu asigurarea redactării acestora în oricare dintre formatele disponibile în tehnologia informaţiei;
• adoptarea modelelor de date standardizate de NATO (pe baza Protocolului Adat P-3) şi a setului de simboluri stabilit;
• replicarea sincronă a datelor informative pe sisteme multiserver existente la diferite niveluri ale reţelelor integrate de calculatoare;
• posibilitatea generării, de către personalul autorizat şi afişării situaţiilor informative prin utilizarea informaţiilor existente în bazele de date interconectate ale structurilor de informaţii;
• gestionarea automată a mesajelor structurate (tipizate) pentru comunicaţii şi prelucrare, cu posibilitatea de efectuare a translaţiei automate în diferite limbi;
• automatizarea prelucrării documentelor înregistrate pe suporţi magnetici, independent de forma lor de prezentare;
• interconectivitate secretizată şi interoperabilitate cu infrastructurile de informaţii ale statelor aliate, bazată pe utilizarea aceleiaşi tehnologii informaţionale şi a structurii tipizate a documentelor;
Managementul informaţional performant al reţelelor de comunicaţii şi de calculatoare utilizate pentru asigurarea tuturor facilităţilor de transmitere necesare şi a posibilităţilor moderne de prelucrare a datelor, bazate pe software, protocoale şi sisteme de securitate comune.
Pentru a evalua complexitatea fiecărui sistem informaţional al structurilor de informaţii şi a evidenţia multiplele ameninţări asupra acestora în epoca contemporană, este necesară cunoaşterea de ansamblu a principalelor domenii informaţional-decizionale care trebuie asigurate la fiecare dintre acestea.
O importanţă deosebită are asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii,pe baza Standardelor NATO atât în cadrul reţelei de calculatoare şi de date a SRI, a comunităţii naţionale de informaţii, cât şi cu serviciile externe cu care realizează colaborarea informativă. Metodele şi tehnicile de culegere a informaţiilor trebuie să se bazeze, de asemenea, pe soluţii şi echipamente informatice moderne, la toate categoriile de surse, iar mijloacele tehnice
(senzorii) utilizate să permită culegerea oportună, transmiterea, analiza automată şi memorarea directă a datelor.
O facilitate importantă ce trebuie asigurată surselor umane (HUMINT)va consta în realizarea tehnică şi software a posibilităţilor de interconectare a acestora la oricare dintre nodurile reţelei distribuite de calculatoare, cu posibilitatea ca mesajele sau materialele introduse să ajungă imediat la centrele de fuziune şi personalul de analiză autorizat, stabilite prin
planificarea procesului informativ.
O misiune importantă a SRI constă în desfăşurarea luptei împotriva terorismului pe teritoriul naţional. Aceasta este o sarcină foarte grea, din cauza vastului arsenal de metode şi tehnici utilizate de către terorişti, inclusiv împotriva infrastructurii informaţionale a securităţii naţionale.
Descoperirea la timp a unor acţiuni teroriste pe teritoriul naţional impune o abordare globală a acestui fenomen, cu atragerea nu numai a surselor de informaţii interne, ci şi a unora transfrontaliere, rezultate din colaborarea informativă externă, în principal în cadrul Uniunii Europene. De aceea, infrastructura informaţională a SRI trebuie să aibă o extindere largă pe
teritoriul naţional, cu mobilitate ridicată, şi o interconectare activă şi oportună
cu structurile din alte ţări, în principal cu cele din Uniunea Europeană.
Serviciul de Informaţii Externe (SIE) constituie o componentă a sistemului naţional de apărare, care desfăşoară activităţi eminamente secrete şi conspirative pentru realizarea3 activităţii contrainformative în exterior şi de protecţie a personalului propriu atât în ţară, cât şi în străinătate, efectuarea curieratului diplomatic şi realizarea cifrului de stat. El asigură descoperirea şi prevenirea ameninţărilor din afara teritoriului naţional, furnizarea de
informaţii cu caracter politic, economic sau de altă natură, necesare pentru deciziile conducerii statului, precum şi executarea altor misiuni. Ca urmare, infrastructura sa informaţională este deosebit de complexă, fiind desfăşurată, în principal, în exteriorul ţării.
Infrastructura informaţională a SIE este determinată de compunerea şi funcţiile sistemului informaţional al acestui serviciu, care are o structură distribuită pe un spaţiu geografic foarte mare, determinat de interesele naţionale ale României şi de cerinţele de interoperabilitate cu alte servicii.
Funcţiile principale ale sistemului informaţional al SIE sunt orientate pe managementul optim al informaţiilor culese de sursele proprii şi punerea acestora la dispoziţia organelor decizionale ale statului.
Elementele principale ale sistemului sunt constituite din reţelele pentru culegerea Informaţiilor, de comunicaţii şi de calculatoare, interconectate corespunzător.
Reţeaua de comunicaţii necesară SIE utilizează:
• canale din reţeaua de telecomunicaţii speciale, administrată de STS;
• canale din reţeaua ROMTELECOM, închiriate sau apelate la cerere;
• reţea de comunicaţii internă, în cadrul localului SIE;
• reţele radio, în principal pe unde scurte şi linii prin satelit, pentru
legătura cu structurile de informaţii din afara teritoriului naţional;
• reţele radio mobile cu acoperire internă şi internaţională;
• alte reţele de comunicaţii.
Traficul efectuat trebuie să fie criptat şi să se desfăşoare, în primul rând, prin mijloace de comunicaţii cu posibilitate redusă de detectare şi interceptare a mesajelor.
Reţeaua de calculatoare a SIE este mai puţin dezvoltată pe teritoriul naţional decât cea a SRI, însă centrele de calcul utilizate trebuie să aibă, după opinia noastră, o capacitate mai mare de memorare a informaţiilor în bazele de date, posibilităţi de acces multiplu, simultan, a mai multor surse de informaţii, în timp real, precum şi facilităţi extinse de prelucrare cu viteză
foarte mare a comunicărilor (mesajelor).
O contribuţie importantă la asigurarea informaţională a securităţii naţionale şi la activitatea comunităţii naţionale de informaţii aduce Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, a cărei organizare şi funcţionare sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 14/2001.
DGIA este o structură specializată4 destinată pentru obţinerea,verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la ameninţări şi factori de risc interni şi externi militari sau nemilitari, care contribuie la apărarea naţională şi asigură prevenirea surprinderii strategice.
Pentru îndeplinirea funcţiilor sale, DGIA dispune de o structură informaţională dezvoltată, corespunzătoare misiunilor pe care le are de îndeplinit. Comunicaţiile necesare sunt asigurate prin reţelele Ministerului Apărării Naţionale şi ROMTELECOM, alte reţele fixe şi mobile, prin sateliţi şi radio, cu regim de lucru, de regulă, digital şi cu modalităţi diversificate de
trafic telefonic, date sau imagini.
Un aport însemnat la obţinerea informaţiilor o are şi cercetarea electronică şi a comunicaţiilor, efectuată neîntrerupt, precum şi cea executată cu alte mijloace tehnice. Un rol deosebit îl au structurile DGIA în situaţii de criză şi, mai ales, în caz de conflict militar, când trebuie să furnizeze din timp, împreună cu structurile informative ale NATO, toate informaţiile necesare
pentru pregătirea şi conducerea acţiunilor militare. În acest caz, creşte foarte mult importanţa structurilor de informaţii (J, G, S sau similare) ale marilor unităţi şi unităţilor din toate categoriile de forţe, precum şi a cooperării acestora cu mari unităţi şi unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Prin informaţiile ce le deţine, DGIA trebuie să anticipeze toate pericolele care poate angaja ţara noastră într-un conflict militar şi să furnizeze
datele verificate asupra condiţiilor şi timpului când se poate produce acestea.
La executarea activităţii informative o contribuţie importantă o are Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, care trebuie să depisteze şi să contracareze o parte însemnată dintre ameninţările interne la adresa siguranţei naţionale, dintre care enumerăm:
*protecţia personalului ministerului, prevenirea şi combaterea actelor de corupţie,penetrarea mediilor lumii interlope şi a reţelelor crimei organizate, precum şi supravegherea informativă a revoltelor şi mişcărilor de protest care pot degenera,uneori, în acţiuni grave de destabilizare socială şi politică.
Infrastructura informaţională a DGIPI a Ministerului Administraţiei şi Internelor se caracterizează printr-o amplă dezvoltare, cuprinzând atât întregul teritoriu naţional, dar având legături informaţionale şi în afara acestuia.
Principalul element al infrastructurii informaţionale este sistemul global de comunicaţii fix şi mobil, distribuit, compus din sisteme operaţionale importante privind: ordinea internă şi poliţia; poliţia de frontieră; evidenţa populaţiei; managementul naţional al situaţiilor de urgenţă; trupele de jandarmi; conducerea structurilor de poliţie şi jandarmi din teatrele de operaţii.
Imensul volum de informaţii ce trebuie transmis prin infrastructura informaţională a Ministerului Administraţiei şi Internelor trebuie vehiculat în timp real (sau aproape real) şi să se caracterizeze prin autenticitate ridicată, integralitate, oportunitate şi securitate.
Specificul activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor necesită ca reţelele de calculatoare să fie partajate pe domenii funcţionale distincte, dar fiecare dintre acestea având structura distribuită şi interconectată informaţional prin canale de comunicaţii cu performanţe superioare.
Întrucât, la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, trebuie să se constituie o structură de reţea de calculatoare complexă, capabilă să interconecteze toate reţelele departamentale (evidenţa populaţiei, poliţie, poliţie de frontieră, situaţii de urgenţă, jandarmi etc.), este necesar să fie realizate legături informaţionale diversificate, cu capacităţi de transmitere ridicate, capabile să asigure îndeplinirea criteriilor de funcţionare optimă.
În concluzie, conţinutul şi structura asigurării informaţionale privind securitatea naţională sunt deosebit de complexe, angajează organe de specialitate legal constituite şi se bazează pe tehnologia modernă a informaţiei şi comunicaţiilor.
Sursa:http://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/buletin-2-2009.pdf.
Prof.univ.cons.dr.ing. Constantin ALEXANDRESCU*
Universitatea Naţională de Apărare "Carol I"
Ing.drd. Radu POPA
Universitatea Naţională de Apărare "Carol I"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu