Interviu acordat revistei "Gândirea militară românească" de către
domnul prof. univ. dr. Marius PETRESCU - Directorul General al ORNISS
21.10.2003
• Este România în stare să apere secretele NATO sau există persoane la Bruxelles care se tem că secretele Alianţei s-ar putea scurge spre presă, oamenii de afaceri, politicieni şi, eventual, alţi interesaţi?
R.: Protecţia informaţiilor clasificate ale NATO este şi va rămâne de actualitate pentru România, atât ca o condiţie preliminară aderării, cât şi ulterior, după obţinerea calităţii de membru; chiar şi în acest din urmă caz, apariţia unor incidente de securitate ar putea avea drept consecinţă întreruperea fluxului de informaţii clasificate, ceea ce, cu alte cuvinte, ar echivala cu imposibilitatea de participare efectivă la activităţile relevante ale Alianţei. Aşadar, aici este vorba, înainte de toate, de un interes strategic naţional, dincolo de cel al oricărei alte entităţi instituţionale sau politice, fie aceasta chiar ORNISS. Ca urmare, este nevoie de implicarea tuturor factorilor care pot contribui la asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate, de la gestionarea propriu-zisă a acestora de către fiecare deţinător, în strictă conformitate cu reglementările în vigoare, până la educaţia de securitate, parte a culturii de securitate euro-atlantice; iată un domeniu în care şi mass-media este chemată să joace un rol semnificativ; avem convingerea că numai printr-o educaţie adecvată se poate forma o atitudine proactivă, cu implicarea largă, conştientă şi responsabilă a cetăţenilor ţării, dimensiune fără de care succesul demersurilor întreprinse nu poate fi deplin.
În privinţa modului de protejare a informaţiilor NATO, se poate pronunţa Oficiul de Securitate al NATO (NOS), organism responsabil pentru problematica de securitate a Alianţei, care, prin experţii săi, recunoscuţi pentru experienţa şi profesionalismul lor, realizează, pe lângă consiliere, şi evaluarea progreselor României în aplicarea standardelor de protecţie a informaţiilor clasificate. Vă rog să mă credeţi că ideea de compromis nu face parte din politica NOS, lucru de care s-au convins, de altfel, unele dintre statele candidate la aderare, situaţie despre care a relatat inclusiv publicaţia dumneavoastră. În momentul de faţă, putem afirma cu certitudine că, în România, sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate este operaţional, ceea ce face ca, pentru etapa în care ne aflăm, securitatea informaţiilor NATO să fie asigurată la un nivel apreciat de către NOS ca fiind corespunzător cerinţelor Alianţei.
Orice "scurgere" de informaţii clasificate, chiar şi naţionale, fără a mai vorbi de cele ale NATO, trebuie descurajată şi combătută prin aplicarea cu toată fermitatea a măsurilor de protecţie prevăzute în standardele naţionale; cei care s-ar implica într-o asemenea acţiune şi-ar asuma, pe lângă răspunderea legală inevitabilă, o imensă responsabilitate morală, prin gravele prejudicii pe care le-ar aduce credibilităţii României, afectând chiar perspectivele noastre de integrare în spaţiul euro-atlantic. Totuşi, revin, dincolo de contextul internaţional, dincolo de orice fel de sancţiuni, este evident că şi România are suficiente informaţii a căror diseminare necontrolată îi poate aduce grave prejudicii. Poate un cetăţean onest să rămână indiferent într-o asemenea situaţie? Eu cred că nu; soluţia adevărată este de ajuta pe aceşti oameni să cunoască şi să înţeleagă măsurile de securitate a informaţiilor şi sensul lor, iar răspunsul lor conştient, adecvat şi de bună credinţă va fi cea mai bună şi eficace protecţie.
• De ce a fost nevoie de un "jandarm", precum ORNISS, pentru secretele naţionale şi ale NATO?
R.: Întrebarea dumneavoastră mă surprinde, deoarece pare a restrânge sfera de activitate a ORNISS, ceea ce mă obligă să aduc clarificările necesare, asumându-mi, încă o dată, riscul unui răspuns mai amplu. Mai întâi de toate, trebuie să precizez că soluţia de realizare a unui Sistem naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, complex şi coerent, axat pe o autoritate naţională de securitate viabilă şi eficientă, este complet nouă şi a apărut ca rezultat al deciziei ferme a României de aderare la NATO, pentru a răspunde cerinţelor de securitate ale acesteia. Prin Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, din considerente de natură logică şi pragmatică, filosofia NATO în domeniu a fost aplicată şi la protecţia informaţiilor naţionale clasificate, realizându-se astfel şi o abordare unitară a problematicii specifice. Mai mult, în cazul concret al ţării noastre, o autoritate naţională de securitate, atribut cu care este învestit ORNISS, pe baza autonomiei şi autorităţii conferite de statutul legal, poate asigura echidistanţa, obiectivitatea şi credibilitatea necesare în adoptarea şi aplicarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate, în respectul deplin al legilor, al drepturilor omului şi al libertăţilor cetăţeneşti; nu trebuie să uităm că acest lucru se produce într-un context în care exerciţiul democratic nu a eliminat pe deplin suspiciunile şi temerile, fiind încă nevoie de timp pentru a readuce ideea de securitate pe un palier al normalităţii sociale.
În aceeaşi ordine de idei, întrebarea dumneavoastră pare a trimite la o conotaţie oarecum "represivă" a activităţii ORNISS. Misiunea ORNISS este de implementare unitară a măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate, ceea ce implică, în afara controlului, atribuţii de reglementare, autorizare şi evidenţă exercitate la nivel naţional, ca şi acordarea, alături de alte instituţii abilitate de lege, a sprijinului necesar, prin educaţia de securitate, prin informare, consiliere şi prin procedura de acreditare, deţinătorilor de informaţii clasificate, în vederea creării şi operaţionalizării sistemelor proprii de protecţie. Interesul major al ORNISS este tocmai crearea şi funcţionarea conformă, corectă şi eficace a acestor sisteme, apte să asigure protecţia corespunzătoare a informaţiilor clasificate şi nu latura punitivă, componentă la care apelează doar în cazurile evidente de rea credinţă sau iresponsabilitate; iată de ce ORNISS este şi va fi mereu alături de toţi cei ce fac eforturile necesare cerute de lege şi de angajamentele internaţionale ale ţării.
• Păziţi Alianţa de foştii securişti? Există vreo recomandare dinspre Bruxelles în acest sens?
R.: În general, NATO este deosebit de exigentă faţă de calitatea personalului care primeşte acces la informaţiile sale clasificate, pentru care trebuie să existe suficiente garanţii privind loialitatea, credibilitatea şi onestitatea. Problema celor care au acţionat în cadrul fostei Securităţi ca poliţie politică nu poate să nu-i intereseze pe responsabilii Alianţei, chiar şi numai pentru faptul că activitatea acestora ridică îndreptăţite semne de întrebare privind tocmai loialitatea, credibilitatea şi onestitatea lor. Din acest punct de vedere, Alianţa nu a formulat cerinţe exprese pentru România, altele decât cele stabilite în standarde. Este, de fapt, problema ţării noastre ca, printr-o analiză responsabilă, să adopte cea mai potrivită atitudine, ceea ce constituie o adevărată probă a asumării statutului de membru loial al NATO. Preocuparea autorităţilor române faţă de aceste aspecte este ilustrată elocvent de recentele poziţii publice ale factorilor de răspundere la cel mai înalt nivel în stat. Rezultatul acestui demers, ce ţine de decizia politică, va fi, fără îndoială, reflectat şi în Normele privind protecţia informaţiilor clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România, la a căror îmbunătăţire şi armonizare cu ultimele prevederi ale Alianţei se lucrează în prezent. Dacă tot vorbim despre criterii de selecţie, aş dori să profit de ocazie şi să subliniez responsabilitatea conducătorilor instituţiilor care gestionează informaţii clasificate, cei ce propun de fapt persoanele care urmează să aibă acces la astfel de informaţii, deoarece neacordarea unui certificat de securitate, indiferent de motiv, pe de o parte poate fi evitată încă din această etapă şi, pe de altă parte, constituie, orice s-ar zice, o notă slabă pentru managementul resurselor umane din organizaţiile respective.
• Cât de mult contează că ai o amantă sau că ai prietenii dubioase în ceea ce priveşte accesul la secretele naţionale, dar şi la cele NATO?
R.: Accesul la informaţii clasificate poate avea loc numai după realizarea unei verificări speciale, efectuată de instituţiile stabilite de lege, fiecare pe domeniul său de competenţă, cum ar fi SRI, SIE, MApN, MAI, MJ, SPP şi STS. Verificările de securitate au ca obiectiv identificarea şi evaluarea riscurilor pentru securitatea informaţiilor clasificate, generate prin acordarea accesului unei anumite persoane la această categorie de informaţii. Într-adevăr, verificarea vizează şi persoanele apropiate, dar nu are ca scop în sine evidenţierea unui anumit tip de relaţii şi emiterea de judecăţi morale în legătură cu acestea; aşa cum am precizat, importantă este cuantificarea riscurilor pe care această relaţie le implică. Din acest punct de vedere, vreau să subliniez că un aviz de securitate negativ nu înseamnă că în comportamentul sau profilul moral al persoanei verificate ar exista neapărat elemente blamabile, ci doar faptul că accesul acesteia la informaţii clasificate poate induce riscuri suplimentare de securitate, inacceptabile din punctul de vedere al deţinătorului acestora, cum ar fi, de exemplu, cele cauzate de aspecte din viaţa sau activitatea unor persoane din anturaj ori de anumite probleme de sănătate. Vă rog să aveţi convingerea că, înainte de a decide acordarea sau neacordarea unui certificat de securitate, ORNISS analizează cu toată răspunderea concluziile verificărilor de securitate, pentru ca hotărârea adoptată să fie bine fundamentată, încât să nu afecteze securitatea informaţiilor clasificate şi nici persoana în cauză. Acesta este de altfel unul dintre motivele pentru care ORNISS nu face publice rezultatele verificărilor, respectiv acordarea sau neacordarea certificatelor de securitate, acestea fiind date ce privesc persoana, care trebuie protejate conform legii, alături de faptul că autoritatea naţională de securitate nu are o relaţie directă cu persoana verificată, ci doar cu instituţia care doreşte să-i acorde accesul la informaţii clasificate.
• Cum decideţi cine merită sau nu să aibă acces la secrete?
Condiţiile pe baza cărora o persoană poate primi acces la informaţii clasificate sunt deosebit de clar precizate de lege, ca şi, de altfel, conţinutul verificărilor, fiind astfel accesibile oricărei persoane fizice sau juridice interesate. Din acest punct de vedere, şefii instituţiilor, care solicită acces la informaţii clasificate pentru o persoană din subordine, au suficiente elemente pentru a proceda la o primă evaluare, pe baza dosarului de personal, a măsurii în care aceasta corespunde criteriilor menţionate. În acest moment aş simţi nevoia de a aduce câteva precizări privind principalele etape ce trebuie parcurse pentru obţinerea unui certificat de securitate. Astfel, înainte de a fi numită o persoană într-o funcţie care reclamă accesul la informaţii clasificate, este necesar ca aceasta să obţină un certificat de securitate corespunzător categoriei de informaţii, naţionale sau ale NATO, precum şi nivelului de clasificare al acestora. Persoana selecţionată completează un formular special şi îşi exprimă în mod expres acordul pentru efectuarea verificărilor necesare. Şeful instituţiei solicită ORNISS declanşarea procedurilor de verificare şi emiterea certificatului de securitate, în cazul informaţiilor NATO clasificate, sau a hotărârii de eliberare a autorizaţiei de acces, în cazul informaţiilor naţionale clasificate. ORNISS cere instituţiilor stabilite de lege să realizeze verificările de securitate, urmând ca pe baza analizei concluziilor acestora să decidă asupra oportunităţii eliberării unui document, dintre cele menţionate mai sus. Deţinerea unor informaţii clasificate de către o instituţie este posibilă numai în măsura în care aceasta îndeplineşte cumulativ cel puţin două cerinţe; o primă cerinţă vizează organizarea unei structuri de securitate, cu desemnarea unui funcţionar de securitate, care exercită, alături de conducătorii instituţiilor, în condiţiile legii, atribuţii importante pe linia securităţii informaţiilor clasificate; o a doua cerinţă se referă la aplicarea efectivă a sistemului de măsuri de protecţie. Este la fel de important de reţinut faptul că pentru accesul la informaţii clasificate, pe lângă certificatul sau autorizaţia de acces, este obligatorie aplicarea principiului "necesitatea de a cunoaşte" (need-to-know). Principiul menţionat se referă la necesitatea imperioasă de a se acorda unei persoane accesul la informaţii clasificate, exclusiv în scopul realizării atribuţiilor sale de serviciu, numai în momentul şi numai pe durata în care acesta este absolut necesar. Astfel, n ici o persoană nu este îndreptăţită doar prin rang, funcţie sau prin deţinerea unui certificat ori autorizaţii de securitate să aibă acces la o anumită informaţie clasificată, dacă acest lucru nu este absolut necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
• Pe cine aţi "călcat pe coadă", fiindcă ORNISS nu a acordat certificate de securitate?
Dacă faceţi referire la persoanele pentru care, în urma verificărilor de securitate, ORNISS a decis neacordarea certificatelor de securitate, nu am cunoştinţă de semnale negative. Dacă faceţi referire la persoanele pentru care s-a solicitat eliberarea unui certificat, au existat unele reacţii de nerăbdare; ţin să subliniez aici că în absolut toate situaţiile, atât ORNISS cât şi instituţiile care realizează verificările respectă cu stricteţe procedurile legale, inclusiv în ceea ce priveşte termenele de răspuns, care, spre exemplu, în cazul informaţiilor naţionale clasificate, variază între 9 şi 21 de săptămâni; chiar şi acestea din urmă nu sunt absolute, deoarece formarea unei convingeri depline privind îndeplinirea condiţiilor de acces la informaţii clasificate este prioritară oricărui alt considerent; din acest motiv legiuitorul permite instituţiilor care realizează verificările să depăşească termenele de care vorbim şi să procedeze la verificări suplimentare în situaţia în care se evidenţiază unele riscuri de securitate.
• În prezent există persoane care la învestirea în funcţie n-au trecut prin furcile caudine ale ORNISS. Ce se întâmplă în momentul în care îi găsiţi cu probleme? Zboară din funcţie?
La intrarea în vigoare a actualelor reglementărilor specifice, care promovează soluţii complet noi, nici o persoană nu beneficia de acces la informaţii clasificate, obţinut în urma unor verificări complexe de securitate, situaţie inevitabilă, deoarece, până în acel moment, legea nu prevedea o asemenea procedură. De altfel, în acea perioadă, România nici nu avea acces la informaţii de mare sensibilitate ale Alianţei, acest lucru urmând să se realizeze abia după aderare; pe parcursul timpului s-au declanşat procedurile de verificare şi s-au eliberat certificatele de securitate corespunzătoare pentru majoritatea personalului cu sarcini semnificative pe linia colaborării cu NATO şi s-au constituit sistemele de protecţie la fiecare deţinător de informaţii clasificate, realizându-se în prezent cadrul necesar pentru primirea şi valorificarea informaţiilor clasificate ale Alianţei. Un proces similar se desfăşoară şi cu privire la informaţiile naţionale clasificate; aici este însă un drum relativ mai lung de parcurs, deoarece, aşa cum fără îndoială sesizaţi, există un număr incomparabil mai mare de persoane ce trebuie verificate, precum şi mult mai multe instituţii care îşi dezvoltă sisteme de protecţie specifice. După încheierea acestei, să-i spunem, perioade de tranziţie, nici o persoană nu mai poate ocupa, în condiţiile legii, o funcţie publică care impune accesul la informaţii clasificate, decât după ce a fost verificată, în mod obligatoriu anterior numirii, la solicitarea autorităţii de învestire. Referindu-mă direct la întrebarea dumneavoastră, tot ce pot să afirm cu certitudine este că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, persoanele care se confruntă cu situaţia neacordării certificatului de securitate nu pot primi acces la informaţii clasificate şi este de datoria tuturor factorilor abilitaţi în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate să vegheze ca un astfel de lucru să nu se întâmple, deoarece ar însemna o gravă încălcare a legii; mai departe, este de competenţa conducătorilor fiecărei instituţii să decidă asupra oportunităţii menţinerii în funcţie a persoanelor din subordine aflate într-o astfel de situaţie.
• Aţi avut îndoieli, până acum, privind modul în care serviciile care execută propriu-zis verificările şi-au făcut treaba?
Nu am avut şi nu putem avem nici un fel de îndoieli privind buna credinţă şi profesionalismul instituţiilor abilitate de lege pentru efectuarea verificărilor de securitate. Oricum, problematica securităţii informaţiilor clasificate este mult prea importantă pentru interesele României ca cineva, cu atribuţii în domeniul protecţiei unor asemenea informaţii, să nu o trateze cu toată responsabilitatea.
• Cum s-a selectat personalul care lucrează în ORNISS?
Ca opţiune fundamentală de politică organizaţională în managementul resurselor umane, ORNISS, ţinând cont, atât de noutatea problematicii, cât şi de cerinţele specifice ale acesteia, a optat pentru o soluţie în care se regăseşte un nucleu de persoane cu experienţă alături de tineri cu calităţi şi cu o perspectivă deosebită. La baza selecţiei personalului a stat principiul bivalenţei, potrivit căruia ORNISS foloseşte personal specializat al cărui profesionalism este demonstrat prin concurs şi a cărui loialitate este verificată prin proceduri specifice. Din acest punct de vedere, legea impune ca întregul personal ORNISS, implicat direct în activitatea specifică unei autorităţi naţionale de securitate, să fie verificat şi să deţină certificate de securitate corespunzătoare. Mai mult, nimeni din personalul ORNISS nu este şi nu a fost angajat politic. Acest fapt a permis instituţiei să beneficieze de sprijinul deplin al factorilor politici responsabili, fără a se înregistra nici o imixtiune de natură politică.
• De-acum toţi cei care vor să facă afaceri cu Alianţa vor trebui să obţină avize de la dumneavoastră. Oamenii de afaceri români s-au speriat că este nevoie de un "ochi critic"?
Întrebarea dumneavoastră se referă la un domeniu complet nou, cel al securităţii industriale, abordare, din păcate, lipsită de o experienţă anterioară în România, ceea ce explică, poate, unele neclarităţi cu care se confruntă încă oamenii de afaceri. În acest context, cred că ar fi binevenite câteva detalii de natură tehnică. Astfel, s ecuritatea industrială se referă la ansamblul măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate vehiculate în domeniul industrial, în legătură cu licitarea, negocierea şi derularea unui contract clasificat. Un contract clasificat este un contract, încheiat în condiţii legale, în cadrul căruia se cuprind şi se vehiculează informaţii clasificate. Securitatea industrială stabileşte politica de securitate pentru negocierea, încheierea şi derularea contractelor clasificate, pentru stabilirea anexelor de securitate la contractele clasificate şi privitor la transmiterea informaţiilor clasificate în cadrul contractelor clasificate. Participarea la negocieri în vederea încheierii unui contract clasificat este permisă în baza unei autorizaţii de securitate industrială , eliberată în urma unor verificări specifice, care confirmă aplicarea măsurilor minime de securitate prevăzute în standarde. Derularea unui contract clasificat de către un obiectiv industrial se realizează în baza unui certificat de securitate industrială , eliberat şi acesta în urma unor verificări similare.
În esenţă, verificările de securitate urmăresc ca angajaţii, managerii sau proprietarii, înainte de a lua parte la o licitaţie, negociere sau la execuţia unui contract clasificat sau care presupune acces la informaţii clasificate, să deţină certificat de securitate corespunzător nivelului de clasificare al informaţiilor la care vor avea acces; totodată, spaţiile în care se vor gestiona informaţii clasificate (pentru licitaţie, pentru negociere, pentru analiza documentaţiilor, pentru producţie etc.) să fie protejate corespunzător standardelor specifice, iar obiectivul industrial să fie stabil din punct de vedere economic, să nu fie implicat în litigii care îi pot afecta această stabilitate, să-şi plătească obligaţiile financiare către stat sau către persoane fizice/juridice şi să nu prezinte riscuri de securitate.
În felul acesta, domeniul "securitatea industrială" creează un cadru favorabil pentru dezvoltarea economică, sprijinind participarea îndeosebi a agenţilor economici cu capital privat la negocierea şi derularea contractelor clasificate, deci a acelora care ţin de securitatea naţională, prin crearea şi garantarea măsurilor de protejare a informaţiilor clasificate împotriva pierderii, divulgării, modificării sau distrugerii neautorizate a acestora. Din acest motiv, sunt pe deplin încredinţat de faptul că există suficiente elemente pe care să se construiască o bună colaborare cu toţi agenţii economici interesaţi, caracterizată de o atitudine deschisă, fără reţineri, colaborare benefică, atât oamenilor de afaceri, cât şi specialiştilor ORNISS; prin urmare nu văd de ce ar exista cineva care, citându-vă pe dumneavoastră, "să se sperie de vreun ochi critic".
STIRI DE IMPORTANTA NATIONALA
La data de 14 mai 2010 a fost semnat la Madrid, la sediul Centrului Naţional de Informaţii Acordul de securitate între România şi Regatul Spaniei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.
Acordul a fost semnat de către directorul general al ORNISS, domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, din partea României şi de către directorul Centrului Naţional de Informaţii, domnul secretar de stat, general de armată (r) FÉLIX SANZ ROLDÁN, din partea Regatului Spaniei.
La ceremonia de semnare au participat Excelenţa Sa doamna Ambasador Maria Ligor, din partea Ambasadei României în Regatul Spaniei, domnul Petre Constantin, Consulul României la Madrid precum şi reprezentanţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi ai Ministerului Afacerilor Externe din România.
Cu acest prilej şefii celor două delegaţii au reiterat angajamentul Părţilor de a acţiona conform principiilor echităţii şi beneficiului reciproc subliniind faptul că prezentul Acord va constitui elementul de bază în dezvoltarea cooperării de securitate dintre România şi Regatul Spaniei.
Semnarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate schimbate
La data de 31 martie 2010, a fost semnat la sediul ORNISS Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate schimbate.
Acordul a fost semnat de către directorul general al ORNISS, domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, din partea Guvernului României şi de către domnul dr. DUŠAN NAVRÁTIL, Directorul Autorităţii Naţionale de Securitate, din partea Guvernului Republicii Cehe.
La ceremonia de semnare au participat Excelenţa Sa, domnul Dr. Petr Dokládal, Ambasadorul Republicii Cehe la Bucureşti, reprezentanţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi ai Ministerului Afacerilor Externe din România.
Cu această ocazie, cei doi înalţi funcţionari reprezentând guvernele semnatare s-au referit la importanţa deosebită a acestui Acord bilateral ca bază a unei cooperări viitoare între România şi Republica Cehă în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate în contextul mediului de securitate european şi euro-atlantic.
Semnarea Acordului de Securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Letonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate
La data de 11 iunie 2009, Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Letonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate a fost semnat la sediul ORNISS.
Acordul a fost semnat de către directorul general al ORNISS, domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, din partea Guvernului României şi de către Excelenţa Sa domnul ALBERTS SARKANIS, Ambasadorul Republicii Letonia din partea Guvernului Republicii Letonia.
La ceremonia de semnare au participat reprezentanţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi ai Ministerului Afacerilor Externe din România.
Cu această ocazie, cei doi înalţi funcţionari reprezentând guvernele semnatare s-au referit la importanţa deosebită a acestui Acord bilateral ca bază a unei cooperări viitoare între România şi Letonia în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, atât în contextul mediului de securitate european şi euro-atlantic cât şi la nivelul autorităţilor naţionale de securitate ale celor două state.
Semnarea Acordului de Securitate între Guvernul României şi Guvernul Regatului Norvegiei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate
La data de 29 mai 2008, la sediul ORNISS a avut loc semnarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Regatului Norvegiei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.
Acordul a fost semnat pentru partea română de către domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, directorul general al ORNISS, iar pentru partea norvegiană de către Excelenţa Sa dl. OYSTEIN HOVDKINN, Ambasadorul Regatului Norvegiei la Bucureşti.
La ceremonia de semnare au participat reprezentanţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi Ministerului Afacerilor Externe din România, precum şi ai Ambasadei Regatului Norvegiei la Bucureşti şi Ministerului Apărării din acest stat.
Cu acest prilej, şefii celor două delegaţii s-au referit la importanţa deosebită a acestui acord pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Regatul Norvegiei, schimbul de informaţii clasificate constituind o parte semnificativă a cooperării bilaterale.
Semnarea Acordului de Securitate între România şi Republica Portugheză privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate
La data de 14 mai 2008, la sediul ORNISS a avut loc semnarea Acordului de securitate între România şi Republica Portugheză privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate .
Acordul a fost semnat pentru partea română de către domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, directorul general al ORNISS, iar pentru partea portugheză de către Excelenţa Sa dl. ALEXANDRE VASSALO, Ambasadorul Republicii Portugheze la Bucureşti.
La ceremonia de semnare au participat reprezentanţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi Ministerului Afacerilor Externe din România, precum şi ai Ambasadei Republicii Portugheze la Bucureşti.
Semnatarii Acordului au relevat importanţa deosebită a acestui document pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Republica Portugheză, întrucât presupune angajamentul special al celor două state de a asigura protecţia intereselor comune de securitate, contribuind nemijlocit la consolidarea mediului de securitate european şi euro-atlantic
Semnarea Acordului de Securitate între România şi Republica Portugheză privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.
Semnarea Acordului de Securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate
La data de 6 martie 2007, la sediul ORNISS a avut loc semnarea Acordului de securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.
Acordul a fost semnat pentru partea română de către domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, directorul general al ORNISS, iar pentru partea slovacă de către domnul FRANTIŠEK BLANÁRIK, directorul Autorităţii Naţionale de Securitate din Republica Slovacă.
Semnarea Acordului constituie un act de o deosebită importanţă pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Slovacia, întrucât presupune angajamentul special al celor două Autorităţi Naţionale de Securitate de a asigura protecţia intereselor comune de securitate naţionale şi colective, contribuind nemijlocit la consolidarea mediului de securitate european şi euro-atlantic.
La ceremonia de semnare au participat reprezentanţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi Ministerului Afacerilor Externe din România precum şi ai Autorităţii Naţionale de Securitate din Republica Slovacă.
Cu această ocazie, şefii celor două Autorităţi Naţionale de Securitate s-au referit la importanţa deosebită a acestui acord bilateral pentru dezvoltarea relaţiilor dintre cele două state, schimbul de informaţii clasificate constituind o parte semnificativă a cooperării bilaterale.
Semnarea Acordului de Securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate
La data de 6 aprilie 2005, la sediul ORNISS, a fost semnat Acordul de securitate între Guvernul României şi Guvernul Republicii Italiene privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.
Semnatarii documentului au fost din partea Guvernului României, domnul secretar de stat prof. univ. dr. MARIUS PETRESCU, directorul general al ORNISS, iar din partea Guvernului Republicii Italiene, domnul prefect EMILIO DEL MESE, directorul Autorităţii Naţionale de Securitate.
La ceremonie au fost prezenţi experţi ai ORNISS, ai Autorităţilor Desemnate de Securitate şi Ministerului Afacerilor Externe din România, precum şi reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale de Securitate din Republica Italiană.
Acordul cu Republica Italiană este primul de acest gen semnat de România, după aderarea la NATO, cu un stat membru al Alianţei Nord-Atlantice. În alocuţiunile susţinute cu acest prilej, conducătorii Autorităţilor Naţionale de Securitate ale celor două state şi-au exprimat convingerea că acordul va oferi un cadru deosebit de favorabil pentru dezvoltarea cooperării dintre România şi Italia, atât în context euro-atlantic cât şi la nivel bilateral.
Sursa:http://www.orniss.ro/ro/stiri_interviu.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu