DCAF BACKGROUNDER SI LEGEA 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate

Ce sunt informaţiile secrete?

Informaţiile secrete se referă la faptul că un stat îşi cunoaşte şi înţelege mediul strategic,ca urmare a colectării şi analizei de informaţii secrete şi publice. În afară de aceasta informaţiile se mai referă la:

. organizaţiile care produc astfel de date;
. activităţile desfăşurate de aceste organizaţii;
. procesele organizatorice după care se conduc aceste activităţi; şi
. produsul acestor activităţi

Care este scopul serviciilor de informaţii?

Serviciile de informaţii:
. furnizează analize în domenii relevante ale securităţii naţionale;
. avertizează din vreme cu privire la crize iminente;
. ajută la gestionarea crizelor naţionale şi internaţionale contribuind la înţelegerea intenţiilor oponenţilor cunoscuţi sau potenţiali;
. informează structurile naţionale de planificare a apărării şi operaţiuni militare;
. apără secretul, atât al propriilor surse şi activităţi, cât şi al altor agenţii ale statului;
. poate acţiona sub acoperire pentru a influenţa evoluţia evenimentelor în favoarea
intereselor naţionale.

Cum sunt produse informaţiile secrete?

Informaţiile secrete sunt rezultatul unui proces cu cinci etape: planificare, colectare,prelucrare, analiză şi producere, şi diseminare.

Planificarea este gestionarea întregului efort de producere a informaţiilor şi include:
. solicitarea unor anumite informaţii de la executiv, legislativ sau de la agenţia însăşi;
. definirea nevoilor relevante de date;
. ierarhizarea problemelor;
. identificarea actorilor statali şi nestatali care autorizează supravegherea.
Colectarea este adunarea informaţilor prin metode precum:
. informaţii din surse deschise – adunarea de informaţii accesibile tuturor, precum cele din presă sau din publicaţiile academice;
. informaţii de la persoane – informaţii adunate de la agenţi, defectori, diplomaţi sau din rapoartele operaţiunilor de contraspionaj, interogatorii, discuţii cu angajaţi străini etc.;
. informaţii tehnice – date şi informaţii adunate prin interceptări; monitorizarea şi
localizarea emisiunilor radio, microunde, radar şi a altor mijloace de emisie
electromagnetică; informaţii obţinute prin interceptarea comunicaţiilor; informaţii
electronice; informaţii telemetrice; informaţii obţinute prin analiza traficului; informaţii codificate; informaţii prin emisiuni electromagnetice; informaţii prin fotografii aeriene;informaţii fotografice şi exploatarea reţelei informatice.

Ce activităţi desfăşoară serviciile de informaţii?

Colectarea înseamnă dobândirea datelor şi implică folosirea atât a surselor deschise cât şi a surselor clandestine, cum ar fi spionii, agenţii sau defectorii.
Analizarea este studierea şi compararea datelor şi transformarea lor în produse de
informaţii pentru uzul factorilor de decizie politică; fiind relevante şi veridice, aceste informaţii îi ajută să înţeleagă situaţii şi probleme complexe.
Contraspionajul se concentrează pe împiedicarea serviciilor străine sau a altor grupuri controlate din străinătate de a comite acţiuni de spionaj, subversiune sau sabotaj îndreptate împotriva statului. Contraspionajul constă în măsuri defensive, ca de exemplu investigaţiile, verificările şi supravegherea, şi măsuri ofensive, cum ar fi organizarea de operaţiuni pentru a penetra, induce în eroare, dezbina şi manipula aceste organizaţii.
Unele ţări practică şi acţiunile sub acoperire. Aceasta înseamnă influenţarea directă a condiţiilor politice, militare sau economice fără ca aceste acţiuni să poată fi puse pe seama statului respectiv. Acţiunile sub acoperire oferă, ca şi Acţiunile militare, posibilitatea de a atinge obiective care nu pot fi atinse pe căi diplomatice sau prin alte mijloace politice.

Aceste acţiuni includ, dar nu se limitează la:
. propagandă;
. sprijinirea facţiunilor politice sau militare din străinătate;
. sprijinirea guvernelor străine; şi
. subminarea activităţilor ilicite desfăşurate pe pământ străin.
În majoritatea democraţiilor unde există mai multe agenţii de informaţii, acţiunile sub acoperire sunt executate doar de agenţiile de informaţii externe.
Prelucrarea înseamnă punerea informaţiilor adunate într-o formă analizabilă, prin
mijloace precum decodificarea şi traducerea.
Analiza şi producerea înseamnă transformarea informaţiei într-un produs finit. Pentru ca aceste produse să fie folositoare, analiza trebuie să fie relevantă, oportună şi precisă.
Trebuie să se explice cum s-a ajuns la concluziile respective şi, atunci când este posibil,să se indice sursele folosite. Trebuie explicaţi factorii primari pe care se bazează analiza,la fel ca şi consecinţele alternative decurgând din modificarea acestor factori. Un produs eficient specifică clar şi ceea ce nu se cunoaşte
Diseminarea este distribuţia produselor finite către autorităţi verificate sau către factorii de decizie sau decizie politică autorizaţi.

Ce tipuri de servicii de informaţii există?

În ţările care au mai multe servicii de informaţii există diferite tipuri de agenţii.
Serviciile de informaţii al căror mandat este bazat pe o anume zonă geografică de operaţii includ:
. Serviciile de informaţii externe, care colectează, analizează şi produc informaţii
secrete relevante pentru securitatea externă a statului şi care avertizează cu privire la ameninţări externe iminente;
. Serviciile de informaţii interne, adesea numite servicii de securitate, care colectează şi analizează date privitoare la securitatea internă a statului şi la menţinerea ordinii şi siguranţei publice.
Serviciile de informaţii ale căror mandate sunt bazate pe probleme sau domenii specifice includ:

. Serviciile de informaţii militare sau de apărare, care produc informaţii secrete
referitoare la planificarea apărării şi sprijinirea operaţiunilor militare;
. Serviciile de informaţii privind criminalitatea, care produc informaţii secrete privind crima organizată, corupţia şi activităţile criminale, pentru a sprijini aplicarea legii.
. Centre naţionale specializate care se axează pe probleme specifice, ca de exemplu
Centrul naţional pentru combaterea terorismului din SUA;
. Unităţi speciale de coordonare pe probleme, care reunesc diferiţi actori din domeniul informaţiilor şi/sau din alte structuri ale guvernului. În această categorie intră CT-Infobox din Olanda, care coordonează eforturile serviciului de informaţii în contracararea terorismului, Poliţia naţională, Serviciul de imigrări şi alte agenţii, ca şi Oficiul privind terorismul şi informaţiile financiare din cadrul Ministerului de Finanţe al Statelor Unite.
În funcţie de metodele de colectare a datelor, în special cele obţinute prin mijloace
tehnologice, pot fi create agenţii de informaţii mai specializate. Printre acestea se numără agenţiile de informaţii pentru imagini aeriene, semnale sau mesaje codificate. NSA din Statele Unite, FAPSI din Rusia şi GCHQ din Marea Britanie sunt probabil cele mai mari agenţii de acest fel din punct de vedere al personalului şi al bugetului.
Pentru statele mai mici, existenţa unei singure agenţii, « fuzionate », este o modalitate de a economisi resursele şi a evita suprapunerile. CNI din Spania, AIDV din Olanda, MIT din Turcia şi OSA din Bosnia-Herţegovina sunt tot atâtea exemple de încercări de a depăşi distincţia tradiţională între operaţiunile întreprinse în interiorul şi în afara graniţelor naţionale.
În ţările mari, care au mai multe servicii de informaţii, mandatele se suprapun uneori.
Acestă redundanţă poate avea ca rezultat o competiţie benefică între agenţii dacă scoate în evidenţă diferenţele de opinie şi pune sub semnul întrebării supoziţii inutile. Pe de altă parte, poate însemna şi o risipă de resurse, care poate fi prevenită printr-o strânsă cooperare între agenţii.

Care este legislaţia privind serviciile de informaţii?

Serviciile de informaţii au legitimitate doar atunci când atribuţiile lor excepţionale decurg din legislaţia pertinentă. Legile care reglementează serviciile de informaţii trebuie să prevadă un mandat specific şi clar, care să includă:
. zonele geografice de responsabilitate;
. subiectele investigaţiei;
. limitele competenţelor şi restricţiile impuse activităţilor;
. relaţiile între serviciile de informaţii şi modul lor de coordonare;
. mijloacele prin care serviciile sunt responsabilizate, inclusiv mecanismele de control al executivului, de control parlamentar şi de revizuire judiciară; şi
. mijloacele legale de a soluţiona plângerile în caz de rea conduită din partea agenţiei.

Scopurile şi obiectivele colectării de informaţii externe şi interne diferă, la fel ca şi riscurile pe care le implică. Este important ca reglementările privind gestionarea,controlul şi răspunderea să reflecte aceste diferenţe. Cadrul legal trebuie să impună servicilor de informaţii respectarea standardelor şi normelor democratice.

Serviciile de informaţii trebuie să desfăşoare majoritatea activităţilor în secret;
dezvăluirea surselor, metodelor, resurselor sau succeselor poate compromite grav
eficienţa acestor activităţi. Aceasta înseamnă că nu pot fi la fel de transparente ca alte structuri guvernamentale şi că sunt necesare mecanisme speciale de control.

(Pentru informaţii suplimentare pe această temă a se vedea DCAF Backgrounder privind
Controlul parlamentar asupra serviciilor de informaţii).

. Controlul democratic al serviciilor de informaţii începe cu un cadru legal clar definit,care prevede că serviciile de informaţii trebuie să respecte supremaţia legii şi să recunoască drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului. Această lege trebuie să stabilească şi bazele tuturor formelor de supervizare a serviciilor de informaţii, inclusiv mecanismele de control intern (precum Inspectorii generali sau Ombudsmanii),controlul executiv prin intermediul autorităţilor sau ministerelor relevante, o bază solidă pentru revizuirea juridică şi mecanismele adecvate de control parlamentar.
. Serviciile de informaţii trebuie să respecte şi toate legile privind datele personale şi secretul comunicaţiilor. Dacă în circumstanţe deosebite este nevoie să se procedeze la monitorizarea secretă a comunicaţiilor, atunci legea trebuie să stabilească mecanismul juridic şi personalul autorizat să îndeplinească aceste activităti.
. Pentru a acţiona corespunzător, serviciile de informaţii trebuie să primească însărcinări pertinente de la executiv şi să beneficieze de un sistem eficient de management, care să asigure o conducere responsabilă.
. Uneori se face deosebire între comportamentul serviciilor de informaţii în interiorul ţării, unde trebuie să respecte legile interne, şi caracterul nereglementat al
comportamentului în stăinătate. În contextul internaţional actual răspunderea naţională pentru acţiunile întreprinse în stăinătate trebuie întărită. De exemplu, în cazul unei acţiuni sub acoperire, legislaţia naţională trebuie să stipuleze o legătură ierarhică clară între acţiunile agenţilor pe teren şi cele mai înalte niveluri ale structurii executive. Acesta este un element esenţial pentru a garanta responsabilitatea oficialilor aleşi.
. Serviciile de informaţii trebuie să fie profesioniste şi nepartizane; ele trebuie să fie capabile să servească naţiunea în mod eficient, indiferent de schimbările de guvern sau politică.

Legea 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
publicata in Monitorul Oficial nr. 248 din 12 aprilie 2001)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

SECTIUNEA 1

Principii
Art. 1.
Scopul prezentei legi este protectia informatiilor clasificate si a surselor confidentiale ce asigura acest tip de informatii. Protejarea acestor informatii se face prin instituirea sistemului national de protectie a informatiilor.

Art. 2.
(1) Dreptul de a avea acces la informatiile de interes public este garantat prin lege.
(2) Accesul la informatiile clasificate este permis numai in cazurile, in conditiile si prin respectarea procedurilor prevazute de lege.

Art. 3.
Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretata in sensul limitarii accesului la informatiile de interes public sau al ignorarii Constitutiei, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care Romania este parte, referitoare la dreptul de a primi si raspandi informatii.

Art. 4.
Principalele obiective ale protectiei informatiilor clasificate sunt:
a) protejarea informatiilor clasificate impotriva actiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterarii sau modificarii continutului acestora, precum si impotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;
b) realizarea securitatii sistemelor informatice si de transmitere a informatiilor clasificate.

Art. 5.
Masurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate:
a) sa previna accesul neautorizat la informatiile clasificate;
b) sa identifice imprejurarile, precum si persoanele care, prin actiunile lor, pot pune in pericol securitatea informatiilor clasificate;
c) sa garanteze ca informatiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor indreptatite, potrivit legii, sa le cunoasca;
d) sa asigure protectia fizica a informatiilor, precum si a personalului necesar protectiei informatiilor clasificate.

Art. 6.
(1) Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate sunt obligatorii si se stabilesc de catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate.
(2) Standardele la care se refera alin. (1) vor fi in concordanta cu interesul national, precum si cu criteriile si recomandarile NATO.
(3) In cazul unui conflict intre normele interne privind protectia informatiilor clasificate si normele NATO, in aceasta materie vor avea prioritate normele NATO.

Art. 7.
(1) Persoanele care vor avea acces la informatii clasificate secrete de stat vor fi verificate, in prealabil, cu privire la onestitatea si profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informatii.
(2) Pentru candidatii la functii publice ce implica lucrul cu asemenea informatii, precum si competenta de a autoriza accesul la astfel de informatii, verificarea este anterioara numirii in acele functii si se solicita obligatoriu de autoritatea de investire.
(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucreaza in cadrul Autoritatii Nationale de Securitate, care gestioneaza informatii NATO, potrivit echivalentelor nivelurilor de secretizare prevazute prin prezenta lege.

Art. 8.
Personalul anume desemnat pentru realizarea protectiei informatiilor clasificate se include intr-un sistem permanent de pregatire si perfectionare, la intervale regulate, potrivit standardelor nationale de protectie.

Art. 9.
Protectia informatiilor clasificate vizeaza:
a) protectia juridica;
b) protectia prin masuri procedurale;
c) protectia fizica;
d) protectia personalului care are acces la informatiile clasificate ori este desemnat sa asigure securitatea acestora;
e) protectia surselor generatoare de informatii.

Art. 10.
(1) Institutiile care detin sau utilizeaza informatii clasificate vor tine un registru de evidenta a autorizatiilor acordate personalului, sub semnatura.
(2) Fiecare autorizatie se reverifica ori de cate ori este necesar sa se garanteze ca este conforma standardelor aplicabile functiei pe care respectivele persoane o ocupa.
(3) Reverificarea autorizatiei este obligatorie si constituie o prioritate ori de cate ori apar indicii ca mentinerea acesteia nu mai este compatibila cu interesele de securitate.

Art. 11.
Accesul in cladirile si infrastructurile informatice in care se desfasoara activitati cu informatii clasificate ori sunt pastrate sau stocate informatii cu acest caracter este permis numai in cazuri autorizate.

Art. 12.
Standardele de protectie a informatiilor clasificate, incredintate persoanelor ori organizatiilor din afara structurilor guvernamentale, vor fi neconditionat compatibile cu cele stabilite pentru aceste structuri.

Art. 13.
Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atributii nemijlocite in domeniul protectiei informatiilor clasificate este obligatorie.

Art. 14.
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii asigura coordonarea la nivel national a tuturor programelor de protectie a informatiilor clasificate.

SECTIUNEA a 2-a
Definitii
Art. 15.
In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) informatii - orice documente, date, obiecte sau activitati, indiferent de suport, forma, mod de exprimare sau de punere in circulatie;
b) informatii clasificate - informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationala, care, datorita nivelurilor de importanta si consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu;
d) informatii secrete de stat - informatiile care privesc securitatea nationala, prin a caror divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii;
e) informatii secrete de serviciu - informatiile a caror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;
f) nivelurile de secretizare se atribuie informatiilor clasificate din clasa secrete de stat si sunt:
- strict secret de importanta deosebita - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune de o gravitate exceptionala securitatii nationale;
- strict secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune grave securitatii nationale;
- secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune securitatii nationale;
g) protectie juridica - ansamblul normelor constitutionale si al celorlalte dispozitii legale in vigoare, care reglementeaza protejarea informatiilor clasificate;
h) protectie prin masuri procedurale - ansamblul reglementarilor prin care emitentii si detinatorii de informatii clasificate stabilesc masurile interne de lucru si de ordine interioara destinate realizarii protectiei informatiilor;
i) protectie fizica - ansamblul activitatilor de paza, securitate si aparare, prin masuri si dispozitive de control fizic si prin mijloace tehnice, a informatiilor clasificate;
j) protectia personalului - ansamblul verificarilor si masurilor destinate persoanelor cu atributii de serviciu in legatura cu informatiile clasificate, spre a preveni si inlatura riscurile de securitate pentru protectia informatiilor clasificate;
k) certificate de securitate - documentele care atesta verificarea si acreditarea persoanei de a detine, de a avea acces si de a lucra cu informatii clasificate.


CAPITOLUL II
Informatii secrete de stat
Art. 16.
Protectia informatiilor secrete de stat este o obligatie ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestioneaza sau care intra in posesia acestora.

Art. 17.
In categoria informatiilor secrete de stat sunt cuprinse informatiile care reprezinta sau care se refera la:
a) sistemul de aparare a tarii si elementele de baza ale acestuia, operatiile militare, tehnologiile de fabricatie, caracteristicile armamentului si tehnicii de lupta utilizate exclusiv in cadrul elementelor sistemului national de aparare;
b) planurile, precum si dispozitivele militare, efectivele si misiunile fortelor angajate;
c) cifrul de stat si alte elemente criptologice stabilite de autoritatile publice competente, precum si activitatile in legatura cu realizarea si folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protectie si aparare a obiectivelor, sectoarelor si la retelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele si programele referitoare la sistemele de comunicatii si la retelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informatii desfasurata de autoritatile publice stabilite prin lege pentru apararea tarii si siguranta nationala;
g) mijloacele, metodele, tehnica si echipamentul de lucru, precum si sursele de informatii specifice, folosite de autoritatile publice care desfasoara activitate de informatii;
h) hartile, planurile topografice, termogramele si inregistrarile aeriene de orice tip, pe care sunt reprezentate elemente de continut sau obiective clasificate secrete de stat;
i) studiile, prospectiunile geologice si determinarile gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru patrat, prin care se evalueaza rezervele nationale de metale si minereuri rare, pretioase, disperse si radioactive, precum si datele si informatiile referitoare la rezervele materiale, care sunt in competenta Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;
j) sistemele si planurile de alimentare cu energie electrica, energie termica, apa si alti agenti necesari functionarii obiectivelor clasificate secrete de stat;
k) activitatile stiintifice, tehnologice sau economice si investitiile care au legatura cu siguranta nationala ori cu apararea nationala sau prezinta importanta deosebita pentru interesele economice si tehnico-stiintifice ale Romaniei;
l) cercetarile stiintifice in domeniul tehnologiilor nucleare, in afara celor fundamentale, precum si programele pentru protectia si securitatea materialelor si a instalatiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor si baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Bancii Nationale a Romaniei si elementele de siguranta ale insemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicitatii, precum si imprimarea si tiparirea hartiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur si a obligatiunilor de stat;
n) relatiile si activitatile externe ale statului roman, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicitatii, precum si informatiile altor state sau organizatii internationale, fata de care, prin tratate ori intelegeri internationale, statul roman si-a asumat obligatia de protectie.

Art. 18.
(1) Informatiile secrete de stat se clasifica pe niveluri de secretizare, in functie de importanta valorilor protejate.
(2) Nivelurile de secretizare atribuite informatiilor din clasa secrete de stat sunt:
a) strict secret de importanta deosebita;
b) strict secret;
c) secret.

Art. 19.
Sunt imputerniciti sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul elaborarii lor:
a) pentru informatiile strict secrete de importanta deosebita:
1. Presedintele Romaniei;
2. presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor;
3. membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei;
7. directorii serviciilor nationale de informatii;
8. directorul Serviciului de Protectie si Paza;
9. directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale;
10. secretarul general al Senatului si secretarul general al Camerei Deputatilor;
11. presedintele Institutului National de Statistica;
12. directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;
13. alte autoritati imputernicite de Presedintele Romaniei sau de primul-ministru;
b) pentru informatiile strict secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a), precum si functionarii cu rang de secretar de stat, potrivit competentelor materiale ale acestora;
c) pentru informatiile secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a) si b), precum si functionarii superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general, potrivit competentelor materiale ale acestora.

Art. 20.
Orice persoana fizica sau juridica romana poate face contestatie la autoritatile care au clasificat informatia respectiva, impotriva clasificarii informatiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum si impotriva modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestatia va fi solutionata in conditiile legii contenciosului administrativ.

Art. 21.
(1) In subordinea Guvernului se organizeaza Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.
(2) Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat organizeaza evidenta listelor si a informatiilor din aceasta categorie si a termenelor de mentinere in nivelurile de clasificare, a personalului verificat si avizat pentru lucrul cu informatiile secrete de stat, a registrelor de autorizari mentionate la art. 10.

Art. 22.
(1) Autoritatile publice intocmesc liste proprii cuprinzand categoriile de informatii secrete de stat in domeniile lor de activitate.
(2) Listele cuprinzand informatiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau detinute de autoritatile ori de institutiile publice, se aproba si se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.
(3) Hotararile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzand informatiile secrete de stat se comunica Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe si, dupa caz, celorlalte structuri informative carora le revin, potrivit legii, sarcini de organizare a masurilor specializate de protectie.

Art. 23.
(1) Institutiile detinatoare de informatii secrete de stat poarta raspunderea elaborarii si aplicarii masurilor procedurale de protectie fizica si protectie a personalului care are acces la informatiile din aceasta categorie.
(2) Masurile mentionate la alin. (1) vor fi conforme standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate.

Art. 24.
(1) Documentele cuprinzand informatii secrete de stat vor purta pe fiecare pagina nivelul de secretizare, precum si mentiunea "personal", cand sunt destinate unor persoane determinate.
(2) Prin hotarare a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare si marcare, inscriptionarile si mentiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, in functie de nivelurile de secretizare, cerintele de evidenta a numerelor de exemplare si a destinatarilor, termenele si regimul de pastrare, interdictiile de reproducere si circulatie.
(3) Incadrarea informatiilor secrete de stat in unul dintre nivelurile prevazute la art. 15 lit. f), precum si normele privind masurile minime de protectie in cadrul fiecarui nivel se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(4) Informatiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotarare a Guvernului, la solicitarea motivata a emitentului.
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul ascunderii incalcarilor legii, erorilor administrative, limitarii accesului la informatiile de interes public, restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezarii altor interese legitime.
(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informatiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare stiintifica fundamentala care nu are o legatura justificata cu securitatea nationala.
(7) Autoritatile publice care elaboreaza ori lucreaza cu informatii secrete vor intocmi un ghid pe baza caruia se va realiza o clasificare corecta si uniforma a informatiilor secrete de stat, in stricta conformitate cu legea.
(8) Ghidul se aproba personal si in scris de functionarul superior autorizat sa clasifice informatiile secrete de stat.
(9) Persoanele autorizate care copiaza, extrag sau reproduc in rezumat continutul unor documente secrete vor aplica pe noul document rezultat mentiunile aflate pe documentul original.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizata de persoanele sau autoritatile publice competente sa aprobe clasificarea si nivelul de secretizare a informatiilor respective.

Art. 25.
(1) Coordonarea generala a activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de catre unitatea specializata din cadrul Serviciului Roman de Informatii.
(2) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate si responsabilitate, structuri si masuri proprii privind coordonarea si controlul activitatilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii.
(3) Coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat pentru Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale si Administratia Nationala a Rezervelor de Stat se realizeaza de structura specializata a Ministerului Apararii Nationale.
(4) Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii stabilesc masuri proprii privind protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii. Serviciul Roman de Informatii asigura acestor institutii asistenta de specialitate.
(5) Protectia informatiilor nedestinate publicitatii, transmise Romaniei de alte state sau de organizatii internationale, precum si accesul la informatiile acestora se realizeaza in conditiile stabilite prin tratatele internationale sau intelegerile la care Romania este parte.

Art. 26.
(1) Pentru reprezentantele Romaniei in strainatate coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de Serviciul de Informatii Externe in conditiile prezentei legi.
(2) Coordonarea si controlul masurilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat privind activitatea specifica a atasatilor militari din cadrul misiunilor diplomatice ale Romaniei si a reprezentantilor militari pe langa organismele internationale se realizeaza de catre structura specializata a Ministerului Apararii Nationale.

Art. 27.
Autoritatea Nationala de Securitate exercita atributii de reglementare, autorizare si control privind protectia informatiilor clasificate NATO, in conditiile stabilite prin lege.

Art. 28.
(1) Accesul la informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise, eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.
(2) Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare, prevazute la art. 15 lit. f), in urma verificarilor efectuate cu acordul scris al persoanei in cauza asupra acesteia. Persoanele juridice, cu exceptia celor prevazute la art. 25 alin. (2) si (3), notifica Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat eliberarea autorizatiei de acces.
(3) Accesul la informatiile clasificate NATO se face in baza eliberarii de catre Autoritatea Nationala de Securitate a autorizatiilor si certificatelor de securitate, dupa efectuarea verificarilor de securitate de catre institutiile abilitate.
(4) Durata de valabilitate a autorizatiei este de pana la 4 ani; in aceasta perioada verificarile pot fi reluate oricand.
(5) Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivata a acesteia determina de drept interdictia de acces la informatii secrete de stat.

Art. 29.
Conducatorii agentilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat, precum si persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat, in cadrul raporturilor de colaborare, au obligatia sa respecte prevederile legale privind protectia acestora.

Art. 30.
Accesul cetatenilor straini, al cetatenilor romani care au si cetatenia altui stat, precum si al persoanelor apatride la informatiile secrete de stat si in locurile in care se desfasoara activitati si se expun obiecte sau se executa lucrari din aceasta categorie este permis numai in situatiile si in conditiile stabilite prin tratatele internationale la care Romania este parte sau prin hotarare a Guvernului.


CAPITOLUL III
Informatii secrete de serviciu
Art. 31.
(1) Informatiile secrete de serviciu se stabilesc de conducatorul persoanei juridice, pe baza normelor prevazute prin hotarare a Guvernului.
(2) Informatiile prevazute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagina si mentiunea "personal", cand sunt destinate strict unor persoane anume determinate.
(3) Dispozitiile art. 28 se aplica in mod corespunzator in domeniul informatiilor secrete de serviciu.
(4) Neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, raspunderea persoanelor vinovate.

Art. 32.
Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, ai agentilor economici cu capital integral sau partial de stat si ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligati sa stabileasca informatiile care constituie secrete de serviciu si regulile de protectie a acestora, sa coordoneze activitatea si sa controleze masurile privitoare la pastrarea secretului de serviciu, potrivit competentelor, in conformitate cu normele stabilite prin hotarare a Guvernului.

Art. 33.
Este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei.


CAPITOLUL IV
Atributiile Serviciului Roman de Informatii
Art. 34.
In vederea coordonarii activitatii si exercitarii controlului asupra masurilor privitoare la protectia informatiilor clasificate din sfera sa de competenta, Serviciul Roman de Informatii are urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza, in colaborare cu autoritatile publice, standardele nationale pentru informatiile clasificate si obiectivele de implementare a acestora;
b) supravegheaza actiunile intreprinse de autoritatile publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi;
c) acorda aviz de specialitate asupra programelor de prevenire a scurgerilor de informatii clasificate, intocmite de autoritatile si institutiile publice, regiile autonome si societatile comerciale detinatoare de asemenea informatii;
d) verifica modul in care sunt respectate si aplicate normele legale privind protectia informatiilor clasificate de catre autoritatile si institutiile publice;
e) realizeaza la fata locului verificari si revizuiri de programe care vizeaza protectia informatiilor clasificate;
f) conlucreaza cu Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat si cu Autoritatea Nationala de Securitate in toate problemele privind aplicarea prezentei legi;
g) acorda sprijin pentru stabilirea obiectivelor si a locurilor care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor clasificate, la cererea conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice, a agentilor economici si a persoanelor juridice de drept privat, si supune spre aprobare Guvernului evidenta centralizata a acestora;
h) organizeaza si raspunde, potrivit dispozitiilor legale, de colectarea, transportul si distribuirea in tara a corespondentei cu caracter secret de stat si a corespondentei oficiale cu caracter secret de serviciu;
i) analizeaza si stabileste masurile in legatura cu reclamatiile sau cu sugestiile legate de modul in care sunt aplicate programele de protectie a informatiilor clasificate;
j) constata nerespectarea normelor privind protectia informatiilor clasificate si aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, iar atunci cand faptele constituie infractiuni, sesizeaza organele de urmarire penala.

Art. 35.
Serviciul Roman de Informatii este obligat sa informeze Parlamentul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, anual si ori de cate ori se impune, sau la cererea acestor autoritati, in legatura cu constatarile si concluziile rezultate din activitatea desfasurata pentru protectia informatiilor clasificate din sfera sa de competenta.


CAPITOLUL V
Obligatii, raspunderi si sanctiuni
Art. 36.
(1) Persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii clasificate sunt obligate sa asigure protectia acestora, potrivit legii, si sa respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informatii clasificate.
(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se mentin si dupa incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau profesionale, pe intreaga perioada a mentinerii clasificarii informatiei.
(3) Persoana care urmeaza sa desfasoare o activitate sau sa fie incadrata intr-un loc de munca ce presupune accesul la informatii clasificate va prezenta conducatorului unitatii un angajament scris de pastrare a secretului.

Art. 37.
(1) Autoritatile publice, precum si celelalte persoane juridice care detin sau carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat sau informatii secrete de serviciu vor asigura fondurile necesare in vederea indeplinirii obligatiilor care le revin, precum si luarii masurilor necesare privitoare la protectia acestor informatii.
(2) Raspunderea privind protectia informatiilor clasificate revine conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori altei persoane juridice detinatoare de informatii, dupa caz.

Art. 38.
(1) Informatiile secrete de stat se transmit, se transporta si se stocheaza in conditiile stabilite de lege.
(2) Este interzisa transmiterea informatiilor secrete de stat prin cablu sau eter, fara a se folosi mijloace specifice cifrului de stat sau alte elemente criptografice stabilite de autoritatile publice competente.

Art. 39.
(1) Incalcarea normelor privind protectia informatiilor clasificate atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.
(2) Persoanele incadrate in serviciile de informatii si siguranta sau ale armatei, aflate in serviciul relatiilor externe, precum si cele special insarcinate cu protectia informatiilor secrete de stat, vinovate de deconspirari voluntare ori de acte de neglijenta care au favorizat divulgarea ori scurgerea informatiilor secrete, isi pierd irevocabil calitatea.

Art. 40.
(1) Contraventiile la normele privind protectia informatiilor clasificate se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(2) Sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice.


CAPITOLUL VI
Dispozitii finale
Art. 41.
(1) In cadrul autoritatilor, institutiilor publice si al agentilor economici care detin informatii clasificate se organizeaza compartimente speciale pentru evidenta, prelucrarea, procesarea, pastrarea, manipularea si multiplicarea acestora, in conditii de siguranta.
(2) Compartimentele speciale prevazute la alin. (1) se subordoneaza conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori al agentului economic.

Art. 42.
In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va stabili prin hotarare:
a) clasificarile informatiilor secrete de stat si normele privind masurile minime de protectie in cadrul fiecarei clase;
b) regulile generale privind evidenta, intocmirea, pastrarea, procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul, transmiterea si distrugerea informatiilor secrete de stat;
c) obiectivele, sectoarele si locurile care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor secrete de stat;
d) obligatiile si raspunderile autoritatilor si institutiilor publice si ale agentilor economici, ale altor persoane juridice, pentru protectia informatiilor secrete de stat;
e) normele privind accesul la informatiile clasificate, precum si procedura verificarilor de securitate;
f) conditiile de fotografiere, filmare, cartografiere si executare a unor lucrari de arte plastice in obiective sau locuri care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor secrete de stat;
g) regulile privitoare la accesul strainilor la informatiile secrete de stat;
h) alte norme necesare aplicarii prezentei legi.

Art. 43.
Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 44.
(1) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 23/1971 privind apararea secretului de stat in Romania, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 157 din 17 decembrie 1971, Hotararea Consiliului de Ministri nr.19/1972 privind unele masuri in legatura cu apararea secretului de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1972, precum si orice alte dispozitii contrare.
(2) Pe aceeasi data expresia "secrete de stat" din continutul actelor normative in vigoare se va inlocui cu sintagma "informatii secrete de stat".


Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 8 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 12 aprilie 2002.


SURSA:bg_inteligenceServices_ropdf
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/182_2002.php