· RADICALIZAREA PRIN INTERMEDIUL INTERNETULUI

     

  În prezent, tehnologiile moderne în domeniul informaţiilor şi comunicaţiilor joacă un rol crucial în evoluţia ameninţărilor prezentate de terorismul fundamentalist-islamic.

Radicalizarea este  procesul prin care anumite persoane ajung să adere la o ideologie violentă, bazată pe atitudini şi convingeri specifice fenomenului terorist. Ca factor principal care permite realul succes al acţiunii de recrutare, este lipsa cunoştinţelor solide în plan religios.

           Lipsa unor cunoştinte istorice relevante, evenimentele şi obiceiurile din timpul Profetului Mohammed, sunt traduse în exclusivitate prin ideologia militant-radicală, reflectând un profund proces de deculturalizare al actualei generaţii, în egală măsură străină atât faţă de cultura tradiţională, cât şi faţă de cultura statului în care trăiesc. Deculturalizarea populaţiei musulmane este tipică pentru situaţia în care se regăsesc tinerii musulmani. Este notă specifică a crizei lor identitare şi a sensibilităţii lor faţă de procesele radicalizante.

              Etapele de bază ale procesului de radicalizare se parcurg astfel:

·         identificarea –individul se identifică cu ideologia grupului terorist şi tinde spre izolare, propulsându-se spre acţiune;

·         îndoctrinarea este etapa în care recrutul este convins de liderul grupării să lupte pentru cauza “nobilă”, începând pregătirile pentru acţiune;

·          sacrificiul suprem – suicidal - este ultima etapă…etapa acţiunii , în care individual devine un extremist convins, astfel procesul radicalizării este încheiat cu succes.

Atât timp cât aceştia pot recruta noi militanţi, pot fi “compensaţi” pentru pierderile suferite pe câmpul de luptă. Când îşi vor pierde, însă, această abilitate, bătălia lor va fi pierdută.

      Internetul oferă o gamă largă de resurse , începând cu spaţiile deschise până la cele protejate, care sunt valorificate de terorişti pentru propagandă, recrutare, instruire de la distanţă sau pentru transmiterea mesajelor.

Raportul  Consiliului Naţional de Cercetare „ Computers Crisis” (Computere în criză), conţine o afirmaţie răspicată, cum că „Teroristul zilei de mâine ar putea fi capabil să provoace daune mai mari cu un keyboard decât cu o bombă”.

      Este din ce în ce mai evident că, în zilele noastre, grupările teroriste utilizează tot mai mult Internet-ul pentru a-şi atinge scopurile subversive.

. Un exemplu în acest sens îl reprezintă organizaţia teroristă Drumul luminos din Peru, care, dispunând de un site pe Web, îşi promovează propria ideologie extremistă.

Interesant este faptul că, aşa după cum constata fostul şef al operaţiunilor F.B.I., Buck Revell, atâta timp cât mesajele acestor grupări fac numai propagandă pentru ideologia lor, fără să treacă la acţiuni criminale, teroriştii pot desfăşura liberi activităţi, astfel încât Internet-ul a devenit un adevărat „rai” pentru ei. 

După pierderea taberelor de antrenament din Afganistan, musulmanii radicali au început să folosească internetul ca punct de recrutare şi instruire virtuală.

Teroriştii au creat anumite site-uri pe care au postat materiale de studiu, manuale în domeniul pregătirii şi executării de acţiuni teroriste, astfel stimulând apariţia reţelelor de extremişti virtuali şi reali.

Terorismul voluntarist ia naştere în urma procesului de autoradicalizare,astfel evitându-se o etapă importantă din procesul de radicalizare.Pentru aceşti indivizi, “apărarea cauzei” nu este programatică, în mod esenţial.

Ca rod al propagandei teroriste, “contribuţiile” în afara “chemării la ordin” au un impact considerabil mai mare asupra climatului de securitate .

   

Înca de la începutul infiinţării Al Qaeda, pe internet au fost publicate manuale de luptă şi pregătire, scrise de veterani ai războiului din Afganistan şi de instructori din taberele de pregătire, oferind numeroase detalii despre producerea bombelor artizanale ,aranjamentele şi facilitarea deplasărilor, dar şi despre pregătirea clandestină a atacurilor în străinătate.

Manualele teroriştilor ,au avut ca surse de inspiraţie  metodele profesioniste de operare copiate din manuale militare sau ghiduri pentru ofiţerii de informaţii. 

Web-site-urile jihadiste sunt relativ stabile, funcţionând o perioadă lungă de timp, însă adresa lor de web (URL) se poate schimba, dar conţinutul site-ului rămâne acelaşi.

În urma atentatului de la 11 septembrie 2001, site-urile jihadiste au început să fie atent monitorizate, pentru faptul că radicalizarea musulmanilor europeni era în creştere. Directorul Institutului SITE(„Căutarea Entităţilor Teroriste Internaţionale”) a angajat vorbitori de limba arabă în scopul identificării şi traducerii surselor online jihadiste.

Putem face o clasificare a site-urilor web, în funcţie de criteriul utilităţii monitorizării astfel:

-web-site-uri operaţionale care furnizează informaţii privind organizarea, strategiile şi planurile grupărilor teroriste şi modul lor de operare;

-web-site-uri psihologice care oferă informaţii despre mentalitatea simpatizanţilor, susţinătorilor individuali şi posibil chiar a teroriştilor ;

-web-site-uri ideologice care pot deschide o fereastra spre ideile care atrag, motivează şi inspiră susţinătorii şi combatanţii Jihadului Internaţional.

In luna mai a anului 2006, în spaţiul virtual a fost semnalată constituirea unui site de recrutare a teroriştilor sinucigaşi ce putea fi accesat la adresa www.esteshhaad.com. Acest site a fost creat de către Comitetul pentru Comemorarea Martirilor din cadrul Mişcării Islamice Globale,care antrenează atacatori sinucigaşi împotriva „necredincioşilor occidentali şi a sioniştilor” şi ar fi fost înfiinţat în 2004 de către Corpurile Gărzilor Revoluţionare Islamice din Iran.

              Decapitarea militarului american Nicholas Berg, a fost transmisă online pe site-ul/forumul „al-Ansar Web”. Acest act terorist a fost comis de către gruparea lui Al Zarkawi şi a constituit „11 septembrie al jihadului pe internet”, după sintagma analistului Evan Kohlmann.

sursa :http://www.hopa.ro/poze-haioase/

bibliografie:

Denning E. Dorothy, Activism, Hacktivism and Cyberterorism (cap. 8), în vol. Network and Netwars. The Future of Terror, crime and Militancy (Internet),

Roceanu Ion, Amicii şi inamicii software – despre viruşi şi antiviruşi, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2009

etc,..