"The only easy day was yesterday" - Navy Seals Motto.
Cautand ceva care sa fie diferit de tot ceea ce se prezinta in media ,am ales sa vb despre ceva nou -Arma psihologica.
Prezinta sta incercand, sa inteleg eu insumi mitul "LUPTATORULUI PERFECT",al modalitatilor de pregatire si mai ales al stagiului de indoctrinare.
Indoctrinare care inseamna, in primul rand -o anulare a vointei personale si o corelare imediata si definitiva la vointa colectiva care trebuie sa actioneze ca un singur brat,o singura arma ,devenind o arma de ucis cu o "precizie chirurgicala".
Asta desigur nu se prea potriveste pentru ca, in urma lor ramane doar moarte si mult sange!
Astfel ca:
"Specificul activităţilor de muncă antiteroristă necesită un control emoţional evident, un calm deosebit de necesar în adaptarea la situaţii extrem de solicitante fizic şi psihic.
Aceste caracteristici ale lumii moderne generează solicitări specifice, la care trebuie să facă faţă angajaţii:
a) schimbările socioprofesionale rapide solicită capacitatea de învăţare rapidă din partea angajaţilor;
b) dezvoltarea de noi cunoştinţe şi tehnologii cere capacitatea de integrare/asimilare rapidă de informaţii;
c) accentul pus pe competenţe probate pune în valoare meritocraţia (păstrarea şi promovarea celor mai buni);
d) creşterea diversităţii în muncă, învăţare, stil de viaţă, solicită o mai mare flexibilitate din partea indivizilor.
Cu alte cuvinte, evoluţia societăţii şi multiplicarea forţei de muncă a impus şi exigenţe sporite pentru angajaţi, acestora solicitându-li-se performanţe înalte, posibile datorită prezenţei unor caracteristici psihologice, precum: adaptabilitate, aptitudini şi deprinderi multiple şi transferabile, abilitatea de a lucra în echipe diverse.
Fără să încercăm să epuizăm subiectul în discuţie acum, am putea concluziona că terorismul este preţul plătit de civilizaţia occidentală pentru hegemonia sa şi impunerea principiilor democratice în lume.
Cuvântul „TERORISM”.
Indiferent de denumire, răspândire sau culoare locală, terorismul patronează, pe lângă violenţă, alte două fenomene alarmante, şi anume: traficul de droguri şi de arme.
În activitatea lor, în scopul atingerii scopurilor propuse, cei care îl practică recurg la o diversitate de practici teroriste precum asasinatele politice, răpirile de persoane, atentatele cu arme şi bombe, victimele acestora constituind deopotrivă demnitari politici şi guvernamentali, magistraţi, oameni de afaceri, personalităţi ale culturii şi ştiinţei, poliţişti, ziarişti şi mai nou femei, bătrâni sau chiar copii.
În afara acestor organizaţii „tradiţionale” apar o serie de persoane care, individual sau în grup, organizat sau neorganizat, îşi îndreaptă atacul criminal împotriva şefului statului, şefului guvernului sau miniştrilor săi, înlăturarea fizică a persoanei vizate constituind practica teroristă cel mai des folosită .
Terorismul este o activitate veche de când lumea.
Crizele politice, economice, debarcarea unui guvern, instaurarea altuia legitim sau nu, rezolvarea unor probleme sociale sunt, nu de puţine ori, situaţii în care actul terorist este considerat o soluţie. În procesul de definire a acestui fenomen sunt întâlnite dificultăţi, în sensul că, această tehnică de aplicare a violenţei nu poate fi folosită numai la anumite tipuri de conflicte ci, în principiu, ea ar putea fi utilizată de oricine, în toate tipurile de situaţii conflictuale, nu neapărat politice.
În procesul de definire a acestui fenomen sunt întâlnite dificultăţi, în sensul că, această tehnică de aplicare a violenţei nu poate fi folosită numai la anumite tipuri de conflicte, ci, în principiu, ea ar putea fi utilizată de oricine, în toate tipurile de situaţii conflictuale, nu neapărat politice.
Unii specialişti susţin că nu se poate da nicio definiţie terorismului, argumentând că respectiva se poate schimba în funcţie de motivul, momentul şi locul unde are loc actul terorist.
Pentru cealaltă tabără a teoreticienilor, aproape orice act de violenţă poate fi inclus în categoria terorismului chiar dacă, de multe ori, pot apărea confuzii din cauza comportamentului aparent similar manifestat de un individ (care din considerente politice comite un act violent), de un criminal de drept comun sau de un dezechilibrat mintal.
Violenţa este înţeleasă ca fiind recurgerea la forţă, în vederea prejudicierii integrităţii unor persoane sau bunuri, de către un individ sau un grup. Aşadar, teroarea poate surveni şi fără terorism, dar în acelaşi timp, teroarea este cheia care declanşează terorismul.
IN RELATIILE INTERNATIONALE ,PRECUM SI IN STUDIILE DESPRE GLOBALIZARE ,TERORISMUL ESTE O URMARE A GLOBALIZARII SI INCERCARII DE IMPUNERE FORTATA A NORMELOR CELOR PUTERNICI.
Combaterea şi contracararea terorismului sunt acţiunile întreprinse de către guverne pentru a contracara pericolul, incluzând măsurile speciale iniţiate de structurile militare, de organele de ordine şi de profesioniştii pe linie de pază şi protecţie pentru reducerea probabilităţii unui atac împotriva unui anumit obiectiv.
Asemenea măsuri mai cuprind şi acţiunile întreprinse ca ripostă la un anumit eveniment, mergând de la folosirea unei echipe tactice într-o situaţie de luare de ostatici, până la bombardarea teritoriului unei ţări care patronează o anumită acţiune sau un anumit grup.
Conform opiniilor specialiştilor, grupările teroriste se pot împărţi în următoarele categorii:
• Grupări etnice, regionaliste, naţionaliste;
• Grupări care se autointitulează revoluţionare;
• Grupări anarhiste care se remarcă prin absenţa unor scopuri clare şi precise, ideologia lor fiind confuză;
• Grupări patologice sau individuale care nu revendică scopuri de ordin politic sau ideologic, motivaţia lor constând în lipsa de acomodare într-o anumită societate, organizare socială, familie;
• Grupări neofasciste de extremă dreaptă şi care în unele ţări acţionează cu acordul tacit şi sprijinul guvernelor;
• Mercenarii ideologici, pe care îi întâlnim cel mai frecvent în grupările cu câmp de acţiune transnaţională
PAREREA ME NU E TOCMAI ACEASTA DEOARECE EXISTA DOAR UN PROCENT MIC DE "EXEMPLE CONFUZE ",RESTUL AVAND CLAR SCOLUP MANIFESTARILOR SANGEROASE.
Sunt impotriva terorismului oriunde s-ar afla el asa cum sunt impotriva TERORISMULUI CONTROLAT,LA COMANDA ,ACOLO UNDE ESTE NEVOIE DE O SCHIMBARE CONFORM PLANURILOR MONDIALE.
DESPRE TERORISTUL MILENIULUI 3 A CURS CERNEALA MULTA CU DIFERITE CATALOGARI INCEPAND CU:PSIHOPAT,ANTISOCIAL,INDIVID MARCAT DE ANUMITE TRAUME ,FANATIC,;LUP SINGURATIC SINUCIGAS,FARA PERSONALITATE ,CU UN CREIER MIC ETC.
Cand nu se vrea a se intelege motivatia actului teroristului,si mai ales cand nu se lupta cu adevarat pentru stoparea acestui flagel, uneori comandat este tardiv sa vorbim, despre profilul si motivatiile teroristului.
In urma acestor lucruri peste tot in lume s-a vazut necesitatea aparitiei luptatorilor AT/CT bine pregatiti sa faca fata acestor provocari,insa...
Prin pregătire şi antrenament, luptătorul antiterorist trebuie să fie cât mai aproape de felul de a fi al unui terorist adevărat, cu atât mai mult cu cât, în întreaga istorie a omenirii nu există vreo situaţie, experienţă, ideologie, care să poată fi comparată cu forţa morală pe care Islamul o insuflă luptătorilor săi.
„Fiecare membru trebuie să fie capabil să suporte vărsarea de sânge, omorul, arestările şi închisoarea. El trebuie să fie capabil, dacă va fi necesar, să omoare unul sau mai mulţi tovarăşi ai săi; El trebuie să fie capabil să suporte privaţiunile şi tratamentul înjositor la care ar putea să fie expus de către inamic.
El nu trebuie să se vândă inamicului, nici să-şi sacrifice religia de dragul libertăţii”.
Compararea teroriştilor cu ceilalţi membrii ai societăţii, din aceeaşi zonă geografică, a relevat faptul că aceştia au rate similare în ceea ce priveşte tulburările de personalitate şi problemele psihopatologice.
Chiar dacă am admite că teroriştii sunt persoane cu tulburări de personalitate şi psihopatologii, nu trebuie să uităm că ei fac parte din grupuri sociale care funcţionează pe baza discreţiei, încrederii şi sprijinului reciproc şi nu recrutează oameni care pot fi
uşor reperaţi în public.
Manualul Al-Qaeda descrie calităţile pe baza cărora sunt recrutaţi membrii organizaţiei. Aceştia trebuie să fie capabili să păstreze secretul operaţiilor nu numai în afara organizaţiei, dar şi în interiorul ei. Să fie calmi şi să îndure traume psihologice, precum arestul sau moartea camarazilor. Să fie de încredere, inteligenţi, să aibă abilităţi de observare, analiză, sinteză şi schimbare.
De asemenea, grupurile teroriste recrutează, din ce în ce mai mult, persoane cu pregătire superioară, cu expertiză în domeniul comunicaţiilor, programării computerelor, ingineriei, finanţelor şi al altor ştiinţe (Hudson, 1999). Un studiu interesant realizat asupra modului în care tinerii palestinieni ajung ' bombe vii' reliefează importanţa socializării în cadrul grupurilor mici.
CITIND CELE MAI DE SUS,CAT SI ALTELE NU MI SE PARE IMPOSIBILA IPOTEZA CONFORM CAREIA OSAMA BIN LADEN A FOST INSTRUIT DE CATRE USA!
SA ISI FI DEPASIT ELEVUL PROFESORUL INTR-UN MOD MACABRU SI SINGEROS?!
Pe tema asta se poate vorbi imens de mult, de aceea as vrea sa ne intoarcem, dupa aceasta mare paranteza la subiectul nostru"ANTRENAMENTUL SEAL".
Forţele speciale ale S.U.A. reprezintă probabil, cea mai diversificată şi structurată categorie de forţe de acest tip pe care le-a dezvoltat vreun stat de-a lungul istoriei.
Cu peste 25 de structuri de forţe speciale, divizate la rândul lor în alte zeci de substructuri, trupele speciale americane sunt un adevărat etalon pentru orice tip de forţă din orice ţară. Deviza lor – „îndrăzneţii înving” - preluată de la SAS, vorbeşte de la sine despre condiţia acestor luptători.
Forţele SEAL reprezintă primele forţe speciale navale ale SUA. SEAL este un acronim pentru „Sea” (mare), „Air” (aer) şi „Land” (pământ),adică defineşte mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Luptătorii SEAL pot înota sau se pot paraşuta în zona de operaţii şi pot fi folosiţi nu doar pentru a distruge obiective în operaţiuni marine, ci şi ca mici unităţi tactice.
La începutul anilor ’60, liderii SUA au ajuns la concluzia că forţele armate au nevoie de echipe cu o mare flexibilitate, care să ducă la bun sfârşit misiuni speciale în teatrele de operaţii de pe tot mapamondul.
În zona Golfului Persic forţele SEAL au fost prezente încă înainte de 1990, când Irakul a atacat Kuweitul. Ele au avut rolul de a proteja transporturile de petrol de minele marine amplasate de Iran. Operaţiunea s-a desfăşurat între 1987 şi 1989 şi a avut numele de cod „Earnest Will”.
Războiul din Golf i-a implicat în misiuni ce au cuprins atât acţiuni de observare şi strângere de date, cât şi de salvare a piloţilor aliaţi căzuţi în spatele liniilor inamice.
În ianuarie 2002 prezenţa lor în Afganistan a dus la descoperirea şi capturarea unei mari cantităţi de armament şi muniţie într-o reţea de tuneluri şi peşteri aflate în estul ţării, în apropiere de Zhawar Kili, lângă graniţa cu Pakistanul.
Antrenamentul–pregătirea SEAL, cuprinde o etapă preliminară, de antrenament şi selecţie a viitorului personal şi o etapă de antrenament specific în vederea pregătirii pentru misiunile viitoare.
Oricât de bine pregătit ar fi luptătorul este copleşit de griji, şi-ar dori foarte mult să ştie
ce-i hărăzeşte soarta, de multe ori se simte neajutorat şi neînţeles, îşi pune tot felul de întrebări cum ar fi:
• Ce se va întâmpla în această misiune ?
• Voi corespunde aşteptărilor ?
• Voi fi mutilat sau ucis ?
• Unde se află adversarul ?
• Mă pot baza oare pe colegul de echipă, pe comandant ?
Din nefericire, răspunsuri exacte la aceste întrebări nu-i poate da nimeni.
Până la urmă frica şi teama sunt unele din simţămintele de bază ale omului, iar luptătorul antiterorist nu este un robot. În misiuni, frica apare pe neaşteptate şi este întotdeauna o emoţie negativă, care produce un dezechilibru emoţional şi perturbă economia activităţii. Pentru a înfrunta acest handicap, luptătorul trebuie să facă faţă anumitor sarcini impuse de specialişti, care prin procesul de instruire încearcă să dezvolte contraforţe (curajul, încrederea, cunoaşterea, speranţa, credinţa sau iubirea), reglând concomitent afectivitatea şi autocontrolul.
Acţiunile din timpul misiunilor, plasate sub semnul solicitărilor fizice, psihice sau morale, trebuie să reprezinte pentru luptător ceva natural.
Conştient fiind, acesta trebuie:
• să-şi rişte viaţa;
• să ucidă;
• să îndure privaţiuni;
• să înfrunte teama.
CONFORM ANTRENAMENTULUI SEAL SE PRESUPUNE CA ACESTE LUCRURI SA NU MAI EXISTE.
IAR EU MA INTRE CE MAI RAMANE DIN ACEL OM?
Tensiunea şi stresul reprezintă un alt aspect al vieţii luptătorului, care, în cadrul unei forţe de elită asigură succesul sau eşecul.
Chiar şi misiunile de mai mică intensitate, pot duce la reacţii puternice de stres de luptă, dacă luptătorii nu sunt antrenaţi suficient în acest scop. Când stresul devine dominant, afirmă cercetătorul canadian de origine maghiară Hans Selye, citat de Loghin, indivizii sunt supuşi unei stări de tensiune cu repercusiuni negative asupra stărilor psihice, fapte ce pot avea consecinţe negative în starea psihică a individului.
Los Navy Seals son la unidad de operaciones especiales de la Marina de Estados Unidos. Su nombre es un acrónimo de Sea-air-land(mar aire y tierra). Fueron creados explícitamente en 1962 para luchar en la guerra de Vietnam. El gobierno estadounidense vió que necesitaba pequeñas unidades muy operativas en la selva vietnamita que pudieran causar cuantiosos daños al ejército del Vietcong. Basándose en el método de entrenamiento de los Rangers, basado en la especialización de sus tropas en diferentes ambientes, iniciaron los primeros cursos para entrar en los Navy Seals. Una vez superaron las duras pruebas les comenzaron a especializar a esta unidad en la lucha submarina y demolición. Poco despues les especializaron para pelear en la selva vietnamita. En muy poco tiempo se ganaron el respecto de sus aliados y un temor racional por parte de los enemigos.
Debido a su efectividad los Seals no fueron disueltos y continuan actualmente operativos. Han participado en todos los conflictos en los que ha participado la marina estadounidense, desde el episodio de los blackhawks derribados en Somalia hasta las guerras actuales en Irak y Afganistán, donde destacó el teniente Michael P. Murphy quién se expuso al fuego enemigo para poder solicitar ayuda para sus hombres en la operación Red Wing(recibió la medalla al honor del congreso de manera póstuma).
Su insignia(imagen de la izquierda) representa el águila calva o americana, símbolo de Estados Unidos, cogiendo un arcabuz, que representa el aire, un tridente, que representa la tierra y un ancla representando el mar.
El entrenamiento de los Navy Seals es de los más duros qu hay en el mundo y se considera de los más completos entre las unidades especiales. Consta de 3 fases diferentes
Fase 1: Acondicionamiento básico, dura 8 semanas. En esta fase se entrena la ondición física, habilidad en el agua, trabajo en equipo y tenacidad. Durante las primeras tres semanas preparan a los aspirantes para la cuarta semana, más conocida como la “semana del infierno”. Durante esta semana, participan en una sesión de cinco días y medio de entrenamiento continuo, con un máximo de 4 horas de sueño al día. Las 4 semanas restantes están dedicadas a la enseñanza de varios métodos de reconocimiento acuático y cómo hacer cartas de navegación.
Fase 2: Buceo. 8 semanas. En esta fase se entrena, desarrolla y califica a los candidatos como competentes en buceo de combate. Durante este período, el entrenamiento físico continúa y se hace paulativamente más intenso
Fase 3: Guerra terrestre. 9 semanas. Esta fase se centra en enseñar orientación, tácticas de pequeñas unidades, técnicas de patrulla, rappel, tiro y explosivos. Las últimas 3 semanas y media se pasan en la Isla de San Clemente, donde los candidatos aplican las técnica aprendidas.
Para completar el entrenamiento básico, se sigue un curso de 3 semanas de paracaidismo.
PE DATA VIITOARE,
PS:MAJUSCULA NU INSEAMNA LIPSA DE RESPECT FATA DE CITITORI!
SURSA:
http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2008/arma%20psihologica/arma%20psihologica.pdf
http://www.blackairsoft.com/enciclopedia-airsoft/navy-seals/.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu