PACEA -ULTIMA FRONTIERA.AUTOLIMITAREA.

“Naţiunile au nevoie de lideri vizionari, iar viziunea este un element esenţial al leadershipului transformaţional. Însă, liderii de acest tip se găsesc foarte rar.”
Murray Johannsen, „A Short Primer to Transformational Leadership”


Citind materialul didactic, care sta la baza acestui articol am avut inca o data certitudinea, ca intr-adevar nu poti avea "o vie sanatoasa fara sa ingrijesti ciorchinele de strugure".

Datorita schimbarilor si vanturarilor de cadre din sistemele militare romanesti am vazut cum s-a nascut notiunea de "masele stricate" care nu merita sa existe.
Civilii considera ca militarii o duc mai bine decat ei si viceversa.Fara o implicare continua si sustinuta, acolo unde situatia o cere nici una dintre tarile membre NATO, nu ar avea linistea si pacea necesara unei dezvoltari armonioase si pacifiste.
Mai grav este ca situatia economica, constituie o parghie destul de puternica care poate fi folosita pentru manipulare.Cand nivelul de trai este scazut, oamenii sunt mai sensibili ,numai buni de manipulat, si asta se intampla mai ales cand e vorba de termeni pe care nu ii inteleg.

Adica?

Securitate-inseamna vechea si trista amintire,de aici deriva j,k,l,mn,etc-uri furibunde!
Insa lucrurile nu stau asa.
Voi incerca pe scurt sa prezint un pic situatia.


"Este meritul NATO de a fi reacţionat cu rapiditate la noile schimbări în plan geostrategic şi politico-militar, iar noile ameninţări cu care se confruntă în viitor, Europa, este evident faptul că nu pot fi abordate în mod cuprinzător de către o singură instituţie. Noua arhitectură europeană de securitate ce se încearcă a fi edificată este şi va fi alcătuită dintr-o reţea de instituţii ce se completează şi se sprijină reciproc (ONU, OSCE, NATO şi UE)."

Iata deci, de ce este absolut necesara aceasta colaborare intre tari.

"Integrarea sistemică a informaţiilor va permite trupelor să fie în măsură să acţioneze în cadrul structurilor din care fac parte sau într-o combinaţie de forţe (conceptul Combined Joint Task Force)."

Reciprocitatea informationala nu face decat sa asigure succesul unei stabilitati regionale, care poate capata valente strategice in anumite momente.
Traim vremuri ale schimbarii,schimbare ce implica procesul globalizarii,un proces greu datorita lipsei de cultura la care se adauga si o conceptie invechita si limitata.
Managementul informaţiei nu poate fi conceput fără o organizare conceptuală şi acţională a unui sistem informaţional, reprezentat printr-un ansamblu al fluxurilor şi circuitelor informaţionale, precum şi al resurselor umane şi tehnice folosite într-o concepţie unitară, pentru culegerea,transmiterea, prelucrarea datelor şi a informaţiilor, în scopul valorificării acestora în procesul conducerii acţiunilor militare întrunite.

"Sursele de informaţii sunt reprezentate de persoane, forţe specializate, instituţii, documente, echipamente şi senzori tehnici care procură date şi informaţii şi sunt grupate în concordanţă cu una dintre următoarele componente: umană – HUMINT, în care sunt angajate resursele umane;

*imagistică – IMINT, reprezentată de fotografii şi imagini obţinute prin mijloacele tehnice; *spectrul electromagnetic – SIGINT, prin care se supraveghează legăturile adversarului cu ajutorul mijloacelor de comunicaţii - COMINT şi al semnalelor electromagnetice – ELINT;"
*tehnică – MASINT, care oferă date privind aparatura şi mijloacele tehnice folosite de către inamic în acţiunile militare;
*deschisă – OSINT, care pune la dispoziţie date din massmedia şi de pe internet.

Vedeti, dumneavoastra dragilor, daca nu ar exista aceasta "mentenanta " incertitudinea pericolului ar plana mereu deasupra noastra.

Organizatoric, sistemul cuprinde elementele de legătură din reţeaua informaţională (beneficiari, abonaţi) prin care se realizează fluxul informaţional, pe niveluri de clasificare a informaţiilor şi posibilităţi (competenţe) de accesare. Metodologic, cuprinde definiţiile, regulile, limbajele,
metodele şi instrumentele folosite pentru formularea, identificarea, codificarea, stocarea, prelucrarea, prezentarea şi imprimarea informaţiilor.
Sistemul informaţional trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: capacitate informaţională ridicată; asigurarea culegerii, transmiterii şi a prelucrării datelor şi informaţiilor; capacitate de securitate şi protecţie a informaţiilor; adaptabilitate permanentă la noile condiţii.
Prin conţinutul lor, fazele circuitului informaţional au un rol bine determinat în managementul informaţiei pe timpul planificării şi conducerii acţiunilor militare întrunite, impunând o actualizare permanentă, o disciplină şi un model eficient de gestionare a datelor şi informaţiilor.
Managementul informaţiilor, identificat cu sprijinul de informaţii, se desfăşoară pe timpul etapelor şi activităţilor specifice planificării şi conducerii acţiunilor militare întrunite de către comandamentele operaţionale şi marile unităţi.

Iar asta e doar ce se vede la suprafata,in spatele acestor teorii stau armate de oameni,specialisti care au acelasi tel-stabilitatea tarilor si pacea lumii.

In acest proces sunt antrenate si asa numitele-centre de greutate.

"Centrele de greutate sunt surse de putere. Centrul de greutate este sursa de putere care creează forţe sau acea capabilitate critică ce permite unei entităţi să acţioneze sau să îndeplinească o sarcină."

"Centers of gravity are sources of power. The center of gravity is the source of power that creates the strength or capability which enables a critical entity to act or perform a task."

"Joseph Strange de la Colegiul de Război al Infanteriei Marine SUA defineşte centrele de greutate ca fiind „principalele surse ale moralului, puterii fizice, ale puterii şi rezistenţei”. Centrul de greutate este sursa de putere care creează forţe sau acea capabilitate critică ce permite unei entităţi să acţioneze sau să îndeplinească o sarcină sau un scop."
Capacitatea de a genera capabilităţi sau forţe defineşte un centru de greutate şi îl delimitează faţă de resurse sau cerinţe (nevoi). Un test util de validare a unui centru de greutate şi de distingere a sa faţă de cerinţe şi vulnerabilităţi critice este testul „a folosi / a utiliza”. Testul „a face” identifică capabilităţile critice. Doar centrele de greutate au capacitatea organică de a executa, „a face” anumite sarcini sau de a îndeplini un anume scop. Cu alte cuvinte, sistemul „face” treaba şi constituie sursa de putere care generează forţa sau capabilitatea critică."

Iata deci, ce mecanism complex,ce diversitate de termeni care au rolul de a sustine echilibrul si de a asigura permanenta pacii intr-o regiune cu un grad ridicat de INSTABILITATE.

Desigur ,trebuie amintit si intreg ansamblul diplomatic care asigura baza mecanismului creionat anterior.
Daca procesul de curtoazie diplomatica nu functioneaza sau da gres din "n" motive atunci nimic nu se poate realiza.

Exemplu:

"Ţările Axei nu au avut capacitatea de a distruge acest centru de greutate, deşi campania submarinelor germane a fost aproape de a elimina una dintre nevoile critice a centrului de
greutate strategic, şi anume transportul maritim. În final, Germania a pierdut războiul pentru că centrul de greutate al Aliaţilor a fost prea puternic şi a produs mai multe nave care au transportat mai mult material. În acelaşi mod, după ce Japonia a invitat SUA în marele război al Pacificului, a adoptat o atitudine defensivă şi nu a încercat un atac asupra aceluiaşi centru de greutate strategic. Astfel, Japonia a pierdut şi ea."

"Eliminarea centrului de greutate strategic al inamicului printr-o singură lovitură este dificilă, dacă nu imposibilă. Pentru a ataca o problemă complexă trebuie să coborâm din sfera strategiei la un nivel mai uşor de analizat.
Campaniile au ca punct central nivelurile inferioare, care sunt centrele de greutate operative. Campania trebuie să fie o parte a unui proces etapizat care vizează atacarea directă sau indirectă a acestor centre de greutate operative
sau care stabileşte condiţiile necesare viitoarelor campanii îndreptate asupra acestora. Eliminarea centrelor de greutate operative slăbeşte centrul de greutate strategic. Un centru de greutate operativ protejează centrul de greutate strategic. De regulă, ele sunt capabilităţi sau forţe militare.
Un alt mod de a defini un centru de greutate operativ este identificarea elementului care blochează accesul către centrul de greutate strategic al inamicului."


Ca o extrapolare a notiunilor de mai sus eu as inlocui termenul "inamic" cu termenul "adversar".
Un adversar caruia trebuie sa ii cunosti toate calitatile dar si slabiciunile,daca este vorba de un om/popor orgolios trebuie sa ii oferi "complimentul necesar" care sa iti ofere treptat, treptat, portita de acces.

Indiferent de parghia folosita pentru a reusi, trebuie avuta in vedere folosirea decat a celor care dau rezultate si ofera iesirea din situatie.

"Referitor la acestea conform ediţiei Howard-Paret, „Trebuie avute în vedere caracteristicile ambilor beligeranţi. Dintre acestea se dezvoltă un anume centru de greutate.” În textul original înţelesul este diferit: Es Kommt darauf an, die vorherrschenden Verhaltnisse beider Staaten im Auge zu haben. Aus ihnen wird sich ein gewisser Schwerpunkt bilden 26. Graham traduce acest
pasaj ca „marea artă este de a avea în vedere relaţiile ce guvernează ambele părţi. Dintre acestea un centru de greutate va apărea de la sine.”

(Carl von Clausewitz, On War, tradus de J.J. Graham (London: Kegan Paul, Trench,
Trubner, 1908), volume I, cartea 6, p. 354.)

"Este posibil să înfrângi un inamic, să-i distrugi industria şi să-i ocupi teritoriul, dar dacă spiritul de rezistenţă animă inimile populaţiei, victoria nu poate fi proclamată. Este posibil să subjugi inamicul pe termen scurt, dar cine se îndoieşte de posibilitatea apariţiilor unor probleme pe termen lung. Spre exemplu, este greu de anticipat faptul că Forţele de Apărare israeliene vor obţine o pace durabilă atât timp cât palestinienii se simt nedreptăţiţi.
Iată exemplul unui popor cu o puternică voinţă, căruia îi lipseşte puterea militară convenţională, dar care este hotărât să lupte pe termen nelimitat pentru cauza sa În cadrul alianţelor el derivă din comunitatea de interese, iar în cazul revoltelor populare ele sunt liderii şi opinia publică.”

Dar a vrut el să spună că „centrul de greutate este, de regulă, capitala” sau s-a referit la ceea ce este în capitală? El concluzionează spunând că luarea capitalei va fi “importantă pentru înfrângerea inamicului.... deoarece ea nu este numai centrul administrativ, dar şi cel al activităţilor sociale, profesionale şi politice.” Cine guvernează şi conduce activităţile politice şi economice?

”Centrul de greutate se află, de regulă, în capitală.” A sta este diferit de a fi. Se referă la „comunitatea de interese”? Ambele traduceri dau această conotaţie verbului a sta. Dar cine determină comunitatea de interese pe timpul unui conflict? În ceea ce priveşte revoltele populare, ediţia Graham afirmă că centrul de greutate rezidă „în lider şi în opinia publică”.

Dar dacă opinia publică este apatică? Mai poate fi ea un centru de greutate? O populaţie având o voinţă puternică este o sursă de moral şi, invers, o populaţie cu o voinţă slabă este o vulnerabilitate critică.
Pentru a obţine o pace de durată trebuie identificate atât centrul strategic de greutate al inamicului, cât şi cel moral."

Vedeti ?! Am ajuns unde voiam, si anume la cuvantul PACE! Da, dragilor, pentru pace s-au creat aliante,pentru pace se duc razboaie,pentru pacea si echilibrul lumii se moare si se traieste.
Fiecare zambet de pe fata unui militar,diplomat,politician este pentru pace,speranta si LINISTE.

"Globalizarea ne afectează pe toţi în mod direct, iar unul dintre obiectivele acestui articol este de a demonstra acest lucru, precum şi de a sublinia importanţa extraordinară care revine acestei tematici. În acest context, un rol important îl joacă o evaluare a oportunităţilor şi a riscurilor pe care le presupune globalizarea, încercând, pe cât posibil, să ne ferim de
tendinţele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a consecinţelor acestui fenomen."

"Lumea a devenit un „global village“, un sat global, reţelele inovatoare de comunicare la mare distanţă (chat, e-mail) adăugându-se comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea. Totuşi, ele nu pot înlocui aceste sfere tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale.
Politica se confruntă cu probleme majore. Globalizarea şi concurenţa la nivel local limitează spaţiul de acţiune al politicilor naţionale, multe probleme neputând fi rezolvate corespunzător decât la nivel internaţional, respectiv global."

Adevarat, insa asta se poate aplica doar la nivel global pentru ca la nivel de individ nu se poate.
De ce? Individul are sa zicem (ma refer doar la situatia din tara noastra)intre 10-12 clase, de cele mai multe ori cu un nivel de cultura limitat.Conceptia este invechita, adanc ancorata in realitatile trecute.Angoasele neimplinirilor ii motiveaza pe cei mai multi dintre ei.Pe acest fond, va fi aproape imposibil sa implementezi notiuni inovatoare,asta ca nu mai pomenesc de imposibilitatea perceperii corecte a situatiei actuale.
Bine. Asta nu inseamna ca suntem o societate inapoiata ,sau imbatranita, insa suntem o societate cu un procent foarte mare de superficialitate,de ignoranta si de indiferenta. Vom descoperi ca generatiile tinere isi doresc meserii de James Bond,isi doresc sa fie 007 ,INSA SUNT INCAPABILI DE A INTELEGE CUM STAU LUCRURILE IN JURUL LOR.

Am colegi la universitate, care vin si pierd timpul aiurea,habar nu au pentru ce vin sambata si duminica la cursuri si care, se supara al naibii de tare cand nu le dai sa copieze.
Si sunt din aia de se vor a fi la sfarsitul celor trei ani de studii domni si domnisoare analisti politici,ofiteri de presa,purtatori de cuvant,etc.

Am divagat putin, doar ca sa subliniez superficialitatea generatiei tinere.

"Dacă ţinta înseamnă victorie, atunci nu pot exista decât puţini câştigători.
Cei care pierd sunt excluşi şi lăsaţi să se descurce de unii singuri. Cei care câştigă vor ţine, şi în continuare, unii de ceilalţi, integrându-se tot mai mult. Necesitatea de a construi noi punţi de legătură între cei excluşi şi cei integraţi îşi pierde din importanţă. Odată cu globalizarea apare astfel şi o nouă divizare a lumii. Prin acest proces de excludere, unele ţări şi regiuni îşi pierd cu timpul legăturile cu ţările şi regiunile evoluate din punct de vedere economic. În loc să participe la procesul de angrenare şi integrare stimulat de noua ordine globală, aceste ţări se deplasează în direcţia opusă. Procesul de excludere vizează aproape toate ţările din Africa, mari părţi din America Latină şi Asia (cu excepţia sud-estului Asiei) şi ţările din fostul bloc estic.
Cu alte cuvinte, economia mondială s-a caracterizat, în ultimii douăzeci de ani, printr-o scădere a schimbului de mărfuri dintre economiile foarte bogate şi cu o rată de creştere ridicată ale Americii de Nord, Europei Occidentale şi Asiei şi restul lumii, în special Africa. Cu alte cuvinte acest lucru înseamnă excludere, înseamnă noua scindare între o lume globalizată din ce în ce mai integrată şi una din ce în ce mai exclusă.
Epoca actuală este martoră la disputa dintre cele două tendinţe:globalizarea şi autolimitarea."


Autolimitarea-este o notiune atat de vasta, incat am sa opresc de la divagatii inutile si voi mentiona decat, ca este BOALA SECOLULUI.Si, se pare ca treptat, treptat, se transforma intr-un flagel care "ucide" suflete si minti.

"Realitatea integrării României în NATO şi în UE, impune cu necesitate stringentă abordarea unei alinieri conceptuale atât din punct de vedere al formei, cât şi al conţinutului termenilor şi paradigmelor cu care vom opera în continuare. Încă din Antichitate, s-au conferit multiple sensuri conceptului de securitate de către diferite popoare.
Sensul roman (latin) al termenului de securitate este de „libertate în faţa ameninţării”, aşa cum rezultă din cuvintele care sunt tipărite pe o medalie emisă de împăratul Hostilian în anul 250 d.Hr. În Franţa medievală, securitatea avea sensul de „ration d’Etat”, adică de raţiune de stat, ceea ce era înţeles ca „stare de necesitate”, prin care guvernul îşi rezerva dreptul de a lua măsuri excepţionale în scopul asigurării securităţii statului.

În Strategia de Securitate Naţională a României, sistemul securităţii naţionale este definit prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român care au rol de a realiza, proteja şi afirma interesele fundamentale ale României. Structura strategiei de securitate cuprinde: definirea intereselor naţionale de securitate, precizarea obiectivelor care conduc la protejarea şi afirmarea acestor interese, evaluarea mediului internaţional de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern şi internaţional şi, în sfârşit, direcţiile de acţiune şi principalele mijloace pentru asigurarea securităţii naţionale a României."


"Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane,care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şi social major. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea, valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe, a apărut un nou tip de lucrător, lucrătorul cu informaţia.
Societatea informaţională reprezintă, pe de o parte, o oportunitate, o cale de instruire şi educaţie, iar pe de altă parte, un risc potenţial, o cale de ameninţare şi agresiune. Informaţia a fost întotdeauna vizată de ţări, lideri politici şi comandanţi militari."

"Elementul central al superiorităţii informaţionale îl reprezintă utilizatorul uman al informaţiei. Fără a şti când, unde, de ce, cu ce şi cum să acţioneze, luptătorii nu-şi pot îndeplini misiunea eficient şi efectiv. Conceptul şi acţiunile aferente se aplică în mod diferenţiat şi particular, în funcţie de rolul şi importanţa operaţională a elementelor analizate.
De exemplu, generalul Wesley Clark, fost comandant suprem al Forţelor Aliate din Europa, declara, în faţa Comitetului pentru Forţele Armate din Senatul american, în 1999, că NATO putea utiliza „metodele electronice pentru a-l izola pe Miloşevici şi partidul său politic”. Detaliind, Clark a afirmat că dacă mijloacele electronice erau utilizate împreună cu alte măsuri nonmilitare, acţiunile de atac militare n-ar mai fi fost necesare."


Vorbeam anterior de autolimitare, dar am uitat sa mentionez limitarea impusa de conditiile economice oferite in tara.
O sa ridicati o spranceana critica si o sa intrebati:
-Adica?
Pai e simplu. Avem doua categorii de indivizi care fac parte din generatia tanara si anume: o categorie este lenesa ,ignoranta,total nepregatita pentru viata si pentru realitatile inconjuratoare,total incapabila sa perceapa "sensul rotirii planetelor in jurul soarelui".
Mai avem de asemenea si o a doua categorie ,care de fapt este si cea mai importanta pentru ca este compusa din tinerii capabili,studiosi,tineri cu performante in domeniile IT, medicina, masterate,doctorate pe diverse ramuri importante.

Acestia se vad nevoiti, datorita situatiei economice interne sa invete, sa isi vanda performantele altor tari. Astfel devin materia cenusie a tarilor cu putere economica ridicata, care le ofera standarde de trai si de lucru la un nivel la care in tara cu greu il pot atinge.
Ma vad nevoita privind din acest unghi sa incerc sa ii inteleg.
Asta este o altfel de autolimitare, insa priveste tara.Tara se autolimiteaza, atunci cand nu isi permite sa pastreze arealul de inteligenta autohton.
Aceasta autolimitare, se intampla intr-un moment in care tara noastra este angrenata in angajamente ce presupun utilizarea a cat mai multor institutii ce se bazeaza pe materie cenusie. Sa o cumparam nu putem, ca nu avem cu ce,insa am putea macar sa o pastram. Zic si eu...dar sa vedem, ce spun altii:

"Noile realităţi politice şi de securitate, insuficienţa unor rezultate convingătoare şi nevoia unei implicări mai active din partea NATO necesită o reevaluare a situaţiei curente.
Nevoia presantă de schimbare în regiunea Mării Negre provine din relaţiile dizarmonice generatoare de seisme geopolitice care compromit rolul creator şi sustenabilitatea pe termen lung a geopoliticii spaţiului de intersecţie. Se impune o armonizare cât mai rapidă a relaţiilor în acest perimetru, care să meargă în paralel cu transformările democratice din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. În acest context, toate statele riverane au mari responsabilităţi în sensul
consolidării securităţii la Marea Neagră.
State ca România, Bulgaria, Turcia, care au beneficiat de ajutor substanţial în pregătirea lor pentru aderarea la NATO, au astăzi datoria politică şi morală de a sprijini activ şi efectiv procesul de consolidare a democraţiei în ţările vecine – Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Federaţia Rusă. Totodată, aliaţii şi partenerii NATO nu pot fi izolaţi artificial de dinamica acestui proces. Cu alte cuvinte, revine un rol de jucat şi altor membri importanţi ai NATO: SUA, Spania, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Grecia –, întrucât avem de-a face cu o regiune de rezonanţă cu adevărat internaţională. Toate cele menţionate mai sus constituie argumente în favoarea afirmaţiei iniţiale, şi anume, că regiunea are nevoie de o strategie completă de securitate, capabilă să faciliteze cooperarea în baza oportunităţilor care-i stau încă la îndemână şi să gestioneze adecvat problemele de securitate existente. După cum bine au observat experţii, ori atacăm aceste probleme în momentul şi locul în care apar, ori ne vom pomeni cu ele peste noi.

NATO nu şi-a identificat încă un rol regional precis în zona extinsă a Mării Negre. După sfârşitul confruntării est-vest, regiunea Mării Negre a intrat în sfera de interes a NATO, mai ales ca un spaţiu logistic de intervenţie pentru Asia Centrală, Europa de Sud-Est şi Orientul Mijlociu. Există totuşi un potenţial de dezvoltare al cooperării regionale sub umbrela NATO. Acesta se bazează pe conceptul de securitate, un termen dezvoltat de NATO, care pune accentul pe democraţie şi bună guvernare.

Percepţiile asupra evoluţiilor viitoare din regiune, dar şi asupra priorităţilor în privinţa asigurării securităţii sale, diferă însă de foarte multe ori, după cum o confirmă articolele şi studiile de specialitate sau dezbaterile organizate în cadrul grupurilor de experţi."
Măsurile din strategia NATO trebuie să se bazeze în special pe aspecte pozitive de ordin cooperativ pentru a nu antagoniza Rusia, însă fără a diminua interesele Alianţei şi ale prtenerilor acesteia.

În final, trebuie remarcat că strategia NATO în zona extinsă a Mării Negre va trebui să se orienteze către includerea în cadrul acesteia şi a ţărilor din Asia Centrală, datorită importanţei crescânde a zonei Mării Caspice în strategia globală de securitate a Alianţei, precum şi a legăturilor de natură politică, economică şi culturală a acestei zone cu regiunea Mării Negre."



Sursa si material didactic :http://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/buletin-3-2009.pdf.

Pe data viitoare,

ps:eventualele greseli le voi corecta in cursul zilei de astazi ,acum este ora 01:12 am.multumesc.