luni, noiembrie 19

DE LA YOM KIPPUR LA ZILELE LUI NOIEMBRIE 2012 SAU" LIFE UNDER RED ALERT" -ALL MOMS WANT TO SLEEP IN PEACE !"














  ATUNCI:

                      Pretextul razboiului:


Acest război a fost parte a conflictului arabo-israelian, de-a lungul căruia au avut loc mai multe războaie, începând cu anul1948. În timpul războiului de șase zile, israelienii au cucerit întregul Sinai, până la Canalul Suez, malurile canalului devenind mai apoi linia de încetare a focului. De asemenea, Israelul a cucerit și Platoul Golan, care aparținea Siriei.
În anii care au urmat, Israelul a ridicat linii de fortificații atât în Sinai, cât și pe platoul Golan. În 1971, Israelul a cheltuit 500.000.000 $ pentru un lanț de fortificații și lucrări genistice de-a lungul canalului Suez, numite, în cinstea generalului Haim Bar-Levlinia Bar Lev.
Conform lui Haim Herzog,
Pe 19 iunie 1967Guvernul de Unitate Națională [al Israelului] a votat în unanimitate retrocedarea Sinaiului câtre Egipt și platoului Golan, Siriei, în schimbul unor acorduri de pace. Platoul Golan trebuia să fie demilitarizat și trebuiau negociate aranjamente speciale pentru Strâmtoarea Tiran. Guvernul a hotărât de asemenea să inițieze negocieri cu regele Hussein al Iordaniei cu privire la granița răsăriteană.



Perioadă6 octombrie – 26 octombrie 1973
LocPeninsula SinaiPlatoul Golan și regiunile înconjurătoare din Orientul Mijlociu
RezultatRezoluția Consiliului de Securitate ONU nr. 338: încetarea focului care va duce la Conferința de la Geneva
Casus belliEgiptul și Siria au lansat un atac-surpriză împotriva Israelului în cea mai sacră sărbătoare evreiască, ziua postului de Iom Kippur (Ziua Ispășirii).
Combatanți
Flag of Israel.svg IsraelEg-1972.gif Egipt
Flag of Syria.svg Siria
Flag of Iraq (1963-1991).svg Irak
Conducători
Moșe Dayan
David Elazar
Ariel Șaron
Șmuel Gonen
Beniamin Peled
Saad El Șazly
Ahmad Ismail Ali
Hosni Mubarak
Mohammed Aly Fahmy
Anwar Saadat
Abdel Ghani el-Gammasy
Abdul Munim Wassel
Abd-Al-Minaam Halil
Abu Zikry
Hafez al-Assad
Mustafa Tlas[1][2]
Efective
Israel: 415.000 soldați; 1.500 tancuri, 3.000 transportoare blindate; 945 piese de artilerie de 100 mm și mai mari; 561 avioane, 84 elicoptere; 38 vase de război.[3]Egipt: 800.000 soldați (300.000 pe fronturile de luptă); 2.400 tancuri, 2.400 transportoare blindate; 1.120 piese de artilerie de 100 mm și mai mari; 690 avioane, 161 elicoptere; 104 vase de război
Siria: 150.000 soldați (60.000 pe fronturile de luptă); 1,400 tancuri, 800-transportoare blindate; 600 piese de artilerie de 100 mm și mai mari; 350 avioane, 36 elicoptere; 21 vase de război
Irak: 60.000 soldați, 700 tancuri, 500 transportoare blindate, 200 piese de artilerie, 73 avioane)[3]
consultați și Alți participanți
Pierderi
2.656 morți
7.250 răniți[1]
400 tancuri distruse[1]
600 avariate/reintrate în luptă
102 avioane doborâte
8.528 morți
19.540 răniți
(estimări occidentale)
15.000 morți
35.000 răniți
(estimări israeliene)
2.250 tancuri distruse sau capturate
432 avioane distruse[1]



Ce este YOM KIPPUR si ce inseamna pentru poporul evreu?!

Yom Kippur (יום כפור yom kippůr, Ziua ispășirii) – este una din cele trei mari Sărbători evreiești;  este zi de post religioasă ebraică care celebrează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim (“Ziua celor care ispășesc”). Este una din așa-zisele Yamim Noraim (“Zilele temerii reverențioase”). Yamim Noraim
sunt Roș haȘana și Yom Kippur, respectiv primele și ultimele două zile din cele Zece zile ale Penitenței.
În calendarul ebraic Yom Kippur începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tișri (lună care corespunde ultimei jumătăți a lui Septembrie și primei jumătăți a lui Octombrie din calendarul gregorian), și continuă până la apusul soarelui următoarei zile.

Ritul zilei de Yom Kippur este descris de patru ori în Pentateuh (vezi Exod 30,10; Levitic 23,27-31 și 25,9; Numeri 29,7-11). Pe tot timpul postului este absolut interzisă mâncarea și băutura (orice fel de
mâncare și băutură) așa cum este absolut interzisă orice fel de activitate sau muncă ce ar putea să distragă atenția credinciosului de la penitență și ispășire cu excepția situațiilor în care e pericol la viața unui om (orșice om). În trecut se cereau oferirea de sacrificii la Templul din Ierusalim.

Yom Kippur este considerat ziua cea mai sfântă și mai însemnată din an, toate cele zece zile sunt de pocăință, aceasta însă are un caracter aparte: tradiția ebraică spune că, după ce poporul a păcătuit prin
idolatrie.

Așadar tema centrală a sărbătorii este ispășirea și iertarea.

Ziua începe cu așa numitul “tosephet” Yom Kippur – adică o mică parte a zile precedente este “ruptă” cotidianului și adăugată zilei de ispășire (ca celebrarea să fie mai  îndelungată). Această practică este
prescrisă de Halakha, și se termină după asfințitul soarelui, la apariția primelor stele. Persoanele bolnave cer câteva zile mai degrabă sfatul unui rabin competent care verifică dacă starea sănătății lor le
permite sau nu acest post greu.

Serviciul liturgic începe cu ‘rugăciunea’ Kol Nidrei care trebuie să fie recitată chiar înaintea apusului soarelui. Kol Nidrei (cuvinte aramaice, nu ebraice, care înseamnă “toate promisiunile” sau
“toate jurămintele”) și reprezintă anularea tuturor jurămintelor pronunțate în decursul anului care vine, precizând totodată că și cele care din slăbiciune, mânie, neștiință sau alte cauze omenești vor fi
făcute sunt de asemeni nule; omul credincios, care îl iubește sincer pe YHWH, nu vrea să-l ofenseze cu nimic, chiar dacă din atâtea cauze omenești i se întâmplă, el se căiește încă de pe acum. Conform The Jewish Encyclopedia, textul acestei rugăciuni sună astfel: “Toate voturile, toate angajamentele, toate jurămintele și anatemele, care sunt numite ‘konam’, ‘konas’, sau cu oricare alt nume, pe care le-am putea rosti sau pentru care am putea fi angajați, să fie șterse din această zi a penitenței și până la următoarea, a cărei revenire o așteptăm cu bucurie, noi ne căim (facem penitență)”.

Yom Kippur completează perioada de penitență a celor zece zile începute cu Anul Nou (ebraic): Roș haȘana. chiar dacă rugăciunile cu care se cere iertarea sunt recomandate pentru toate zilele anului, în
aceste zile de penitență devin foarte viu trăite.

Rugăciunea de dimineață este precedată de un fel de litanie numită Selihot: în ziua de Yom Kippur acest fel de litanii sunt adăugate din abundență la liturgie.

Moise Maimonide scria: “Totul depinde de cât de mult merită omul ca să-i fie iertate păcatele care apasă asupra lui. Așadar este de dorit să fie înmulțite faptele bune și rugăciunile mai înainte să vină Ziua Pocăinței; ziua mare a conturilor. Cei pe care Dumnezeu îi consideră demni de merite vor fi scriși în Cartea Vieții. Rugăciunea de Yom Kippur se exprimă: “să intrăm în Cartea Vieții”. Aceeași idee este întâlnită și în urarea de Noul An: “Să poți fi înscris (în Cartea Vieții) pentru un nou an fericit!”

Ziua Pocăinței a supraviețuit chiar distrugerii Templului, în 70 e.c., când celelalte practici de sacrificii au fost abandonate (forțat).

Midraș Sifra preciza: “Chiar dacă nu va mai fi oferit nici un sacrificiu, această zi își va păstra rostul ei de ispășire”. Textele ebraice teologice învață, cele juridice precizează că în această zi nu trebuie făcută nici o altă lucrare care să nu fie penitența. Penitența este condiția absolut necesară pentru oricare altă formă de ispășire, cărora le și dă semnificație. Talmud Yoma face o precizare teologică, dar cu valoare socială imensă: “Ziua Ispășirii îl achită pe om de vinovăție înaintea lui Dumnezeu, dar nu și înaintea persoanei ofensate până când nu va obține iertarea explicită de la cel în cauză”, care - bineînțeles – este îndemnat să ierte pentru a primi la rândul său iertarea de la Domnul, căci, “nu i se va ierta celui care nu iartă”.

În acest sens oricine este chemat și îndemnat să pună capăt oricărei neînțelegri sau / și ceartă, înainte de a începe ziua de post. Până și suflete celor răposați sunt incluse în comunitatea celor de iertat în
marea Zi a Ispășirii.

Pentru recitarea Rugăciunii de seară este îmbrăcat un Tallit (un veșmânt specific pentru rugăciune de formă rectangulară), și acesta este singura slujbă religioasă de seară. Ne’ilah-ul este o slujbă
specială care se celebrează numai în ziua de Yom Kippur și încheie festivitatea. și încheie sărbătoarea.

Yom Kippur se încheie cu sunetul șofar-ului; el încheie sărbătoarea.

Tot în această zi este observată o zi de odihnă atât în Israel cât și în afara hotarelor pământului lui
Israel. Foarte mare importanță este acordată textului liturgic în care este narată ceremonia de la Templu.

Cântările sunt pe un ton de lamentare (tradiționalele Askenazita) astfel încât dau expresie atât neliniștii individuale cât și plânsului unui popor atât de vitregit. În Ziua Ispășirii credinciosul evreu renunță de bunăvoie la eleganță și chiar la multe lucruri necesare (păstrând doar strictul necesar), renunță la ură, la antipatie și la  toate celelalte gânduri care ar putea să-l îndepărteze de spiritul acestei zile. Cărțile liturgice și cele de rugăciune individuală accentuiază că – dacă faptele publice de pocăință sunt obligatorii – cea
mai plăcută jertfă și totodată adevăratul post este acela stabilit de profeți: “o inimă căită și smerită”, “ruperea lanțurilor nedreptății”, milostivirea față de văduvă și orfan, grija față de cel străin și fără
adăpost.

Pe lângă celelalte interdicții care le găsim și în cadrul altor sărbători iudaice, de Yom Kippur exista 4 interdicții speciale. 1. Interdicția de a mânca și a bea. 2. Interdicția de purta veșminte de
piele. 3. Interdicția de a intreține relații sexuale. 4. Interdicția de a folosi parfumuri.

Caracterul auster imprimat ceremoniei încă din timpul instituirii ei a fost păstrat pân astăzi. Chiar dacă alte practici de pietate iudaică au mai fost uitate întrucâtva, această necesitate a penitenței este atât
de vie în conștiința fiecărui evreu încât, numai dacă a rupt orice legătură cu religia poporul său uită sau neglijează această zi.

Contrar aparențelor și credinței populare (mai ales celei străine spiritului iudaic), Yom Kippur nu este o zi a tristeții. Evreii Sefardiți, adică evreii de origine spaniolă, portugheză, nord-africană numesc această sărbătoare “Postul Alb”. Tocmai de aceea – mulți dintre ei – au obiceiul ca în această zi să îmbrace exclusiv haine de culoarea albă, tocmai pentru simboliza candoarea (nevinovăția obținută prin
iertare) a sufletelor lor.

Pentru perioada narată în Scriptură, ritul cel mai important era oferirea “țapului ispășitor” (Levitic 16,8-10), asupra căruia erau rostite păcatele poporului și care era apoi trimis în pustiu: la Azazel.
Acest nume provine de la un cuvânt necunoscut, care nu se găsește nicăieri în altă parte afară de Biblia ebraică. Exegeții presupun că ar deriva de la cuvintele aze (capră) și azel (plecare, îndepărtare). multe au fost încercările de a găsi semnificația lui.
Unuii presupun că ar fi vorba de un loc specific unde acest animal era sacrificat. 

Alții îl consideră ca fiind numele unui spirit rău (necurat). Într-adevăr, un spirit necurat cu acest nume este amintit în cartea apocrifă “Apocalipsa lui Enoh”. Conform acestei interpretări sensul ar fi că păcatele sunt trimise înapoi la spiritele rele de la care vin și care le posedau de la început. Unii exegeți moderni – cu viziuni mai conservatoare însă – au demonstrat că locul unde era purtat acest țap era un simplu “loc sălbatic” undeva în afara cetății și că nu exista nici un loc numir Azazel. În sensul acesta “țapul ispășitor” sau “capra plecării” era pur și simplu lăsat/ă liber/ă.

Razboiul poate fi rezumat astfel: egiptenii si sirienii au avansat in primele faze ale conflictului, dupa care situatia militara a inceput sa se schimbe in favoarea israelienilor.  Dupa a doua saptamana de lupte, sirienii au fost scosi definitiv din zona platoului Golan. 
In sud, in peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de jonctiune a doua corpuri de armata egiptene (Armata a II-a si Armata a III-a) traversand canalul Suez, (vechea linie de incetare a focului), incercuind o intreaga armata egipteana, chiar in momentul in care intra in actiune rezolutia de incetare a focului a Organizatiei Natiunilor Unite.
 La sfarsitul razboiului, israelienii intrasera adanc in teritoriul egiptean, ajungand la 101 km de capitala tarii, Cairo. 
Urmarile razboiului Razboiul a avut numeroase implicatii pentru multe natiuni. Lumea araba, care fusese umilita de infrangerea categorica a coalitiei egipteano-siriano-iordaniene din timpul Razboiul de sase zile, s-a simtit razbunata de seria de victorii de la inceputul razboiului. Acelasi sentiment a deschis calea catre procesul de pace care avea sa urmeze, ca si spre liberalizarile care au urmat, precum asa-numita „infitah”, „politica egipteana a portilor deschise”. Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurta vreme dupa aceea, au dus la normalizarea relatiilor dintre Egipt si Israel si la recunoasterea, pentru prima oara de catre un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distantase deja de Uniunea Sovietica, a parasit dupa acest moment definitiv sfera de influenta sovietica.


ACUM...

Conflictul dintre Israel si Fasia Gaza continua. Joi seara, o racheta a lovit Tel Avivul, iar autoritatile de la Ierusalim vor trimite 30.000 de rezervisti in cadrul operatiunilor din Fasia Gaza.

Atacul asupra Tel Avivului, primul din ultimii 20 de ani, a fost revendicat de gruparea terorista Hamas. Purtatorul de cuvant al Departamentului american de Stat a declarat ca Israelul are dreptul de a se apara si a somat gruparea terorista Hamas sa puna capat violentelor.
Trei persoane si-au pierdut viata in nordul Fasiei Gaza, dupa ce masina in care se aflau a fost lovita de o racheta a armatei israeliene.
Fiul de doar 11 luni al unui reporter BBC a fost ucis in urma unui atac aerian lansat de Israel, care viza militantii Hamas din Fasia Gaza. Medicii nu l-au putut salva pe copil, desi acesta a ajuns imediat la spital, dus pe brate de tatal sau. In acelasi atac, fratele si unchiul jurnalistului au fost raniti.
Tensiunile intre Israel si Fasia Gaza au escalat, miercuri, cand seful operatiunilor militare ale aripii armate a miscarii islamiste palestiniene Hamas, Ahmed Jaabari, a fost ucis intr-un raid israelian.
Operațiunea majoră pe care Israelul a lansat-o pentru a opri rachetele lansate din Fâşia Gaza se aseamănă izbitor de mult cu campania de trei săptămâni pe care a declanșat-o împotriva militanților Hamas, în urmă cu patru ani.
Ambele operaţiuni au început cu o serie de lovituri aeriene, care au prins cu garda jos gruparea palestiniană Hamas. În plus, atacurile au avut loc la scurt timp de la alegerile electorale americane și înainte de cele din Israel.
Între timp, însă, regulile jocului s-au mai schimbat, iar Israelul va adopta o operațiune mai scurtă și mai concentrată, una prelungită fiind destul de riscantă. 
Chiar dacă sistemul de apărare anti-rachetă al Israelului este îmbunătățit, nici înarmarea grupării Hamas nu rămâne mai prejos, ea deținând rachete ce pot lovi ținte foarte îndepărtate de pe teritoriul Israelului.
Oficialii militari israelieni, care au dorit să-și păstreze anonimatul, au declarat că scopul lor este identic cu cel de acum patru ani:descurajarea palestinienilor după atacurile cu rachetă lansate de Gaza şi pregătirea unei lovituri devastatoare asupra rachetelor Hamas, atrage atenţia „The Washington Post". În plus, una dintre preocupările majore este evitarea unui număr mare de victime în rândul civililor.
Ultima ofensivă a implicat invadarea Gazei și moartea a 1.400 de palestinieni, printre care foarte mulți civili, ceea ce a atras asupra statului acuzații pentru crime de război. Cu toate acestea, potrivit spuselor oficialilor, Israelul este dispus să-şi repete acţiunile.
Poziţia Egiptului
O altă preocupare majoră este prevenirea răcirii legăturilor cu Egiptul, ceea ce ar vătăma acordul de pace dintre cele două țări. Sub conducerea fostului președinte Hosni Mubarak, Egiptul a pus capăt câtorva schimburi de foc dintre Israel și Hamas.
Ofensiva israeliană de miercuri, în timpul căreia au avut loc peste 50 de lovituri aeriene asupra Fâșiei Gaza, iar un comandant militar Hamas a fost ucis, a fost criticată de Egipt, care a făcut apel la intervenția americană.
Este pericolul major. Data trecută Egiptul a fost de partea noastră. Marea întrebare este legată de ceea ce se va întâmpla dacă vom păși pe teritoriul Gazei. Acesta va fi marele test pentru Egipt", a spus Efraim Inbar, director al Centrului pentru studii strategice, de la Universitatea Bar-Ilan din Israel.
Rolul Siriei
Cu doar câteva zile în urmă, Israelul a fost atras în războiul civil din Siria, pornind pentru prima dată în ultimele patru decenii focul împotriva ei, după ce numeroase obuze au lovit regiunea israeliană Înălţimile Golan. Israelul crede că proiectilele căzute pe teritoriul său proveneau din lupta internă.
Regimul sirian a condamnat ofensiva Israelului și s-ar putea să folosească această tensiune pentru a distrage atenția de la propriile conflicte.
Obiectivul atacului israelian
Premierul israelian Netanyahu are o reputație mai puțin bună față de predecesorul său Olmet, al cărui război a pornit doar după intense negocieri de pace cu palestinienii. El a fost criticat pentru lipsa eforturile de pace, abordate doar sub presiunea schimbului de foc dintre statele vecine.
Prin uciderea comandantului Hamas, Ahmed Jabari, Israelul se aştepta la un răspuns pe măsură, aşa că principalul obiectiv al atacurilor ce au urmat a fost de a distruge rachetele cu rază lungă deținute de gruparea palestiniană, mai scrie publicaţia citată
Iranul îndeamnă ţările din regiune să trimită armament Palestinei.
"Aşteptăm de la anumite ţări din regiune să îşi schimbe comportamentul şi, în loc să încurajeze un conflict între două grupuri musulmane în Siria, să trimită aceste arme Palestinei, pentru a lupta împotriva regimului sionist", a insistat el, vizând implicit ţări din regiunea Golfului Persic şi Turcia.
Iranul, care susţine mişcările islamiste palestiniene, nu recunoaşte Israelul şi afirmă frecvent că acesta este sortit dispariţiei ca stat. Teheranul este principalul aliat regional al Siriei şi denunţă în mod regulat susţinerea oferită de către anumite state occidentale şi arabe rebelilor sirieni.
Ameninţarea Hamas
Ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, a declarat că atacurile Israelului au distrus cea mai mare parte din arsenalul militar al grupării Hamas. Joi, însă, trei rachete au lovit populata capitală Tel Aviv, fără a provoca victime.
Gruparea Hamas amenință că atacurile sale vor fi mai violente decât cele din războiul precedent şi că vor lovi mai tare Israelul. „În decursul a patru ani am devenit mai puternici, avem o strategie, ne-am unit cu toate grupările militare din Gaza și am decis să lansăm rachete spre Tel Aviv", a declarat Fawzi Barhoum, purtătorul de cuvânt al grupării Hamas.

Deși Israelul are un sistem anti-rachetă, care a interceptat majoritatea proiectilelor lansate de Gaza, el este departe de a face față.
„Israelul a strâns de ani de zile mijloace tehnologice. Are o întreagă rețea de ținte și a așteptat până acum să lovească. În vremuri ca acestea încerci să provoci pagube cât mai mari", a declarat Uzi Dayan, fost militar șef adjunct israelian.
Din punct de vedere militar, gruparea Hamas nu se poate compara cu Israelul. Dar în cazul în care atrage Israelul într-un conflict prelungit și un număr mare de civili sunt uciși, statul va trebui să se retragă înainte de a-și fi atins obiectivele.
Asemenea conflictului din 2009, atacul de acum are loc înainte de alegeri, iar Netanyahu speră la un nou mandat, mesajul său concentrându-se în jurul ideii de securitate. Dar în ultima vreme a cam început să piardă din popularitate în favoarea altor partide care se axează mai mult pe problemele interne ale ţării. O figură spectaculoasă a armatei i-ar putea îmbunătăţi imaginea, conchide „The Washington Post".
Ce este Hamas?

 Este descrisa ca fiind :


Hamas is the largest and most influential Palestinian militant movement that, along with the more moderate Fatah party, serves as one of the two primary Palestinian political factions. Founded in 1987 during the first Intifada, Hamas is a Sunni Islamist group and a U.S.-designated Foreign Terrorist Organization violently opposed to the state of Israel. Hamas, an acronym for Harakat al-Muqawana al-Islamiya (Islamic Resistance Movement), has exercised de facto rule over the Gaza Strip since wresting the territory from its rival Fatah, which governs the West Bank, in 2007. The two parties have made overtures of reconciliation in the wake of the Arab Spring revolutions, but progress on this score has proved elusive. Despite its militant reputation, Hamas' local support, in many ways, can be traced to its extensive network of on-the-ground social programming, including food banks, schools, and medical clinics.  

sau :
Hamas
 (Arabă: حركة حماس) este acronim al Harakat al-Muqawama al-Islamiyya 
(Arabă:حركة المقاومة الاسلامية, lit. „Mișcarea de rezistență islamică“)
Hamas este o organizație paramilitară palestiniană islamistă. Scopul său declarat este cucerirea teritoriilor aflate în prezent în cadrul statului Israel, Cisiordania și Fâșia Gaza.Uniunea EuropeanăCanadaStatele Unite și Israel consideră Hamas un grup terorist ale cărui atacuri îndreptate către civili evrei și alte abuzuri privind drepturile omului, au fost condamnate de Națiunile Unite și Organizația pentru protecția Drepturilor Omului. În urma alegerilor legislative din 2006, Hamas a câștigat majoritatea în fața rivalilor de la Fatahdin care face parte președintele Mahmoud Abbas. Majoritatea îi conferă dreptul de a forma guvernul formându-se un dezechilibru între puterea executivă și cea legislativă. În 15 decembrie 2006 în Fâșia Gaza, Hamasul s-a revoltat împotriva autorităților palestiniene (care erau sub controlul Fatahului) și după lupte armate au cucerit stăpânirea Fâșiei Gaza.
Organizația teroristă Hamas își are originea într-o aripă a unei alte organizații cea a Fraților Musulmani în Fâșia Gaza. Se pare că primele idei cu privire la crearea sa, se situează în jurul anului 1967. În 1978 șeicul Ahmad Yasin, conducătorul la acea vreme al Fraților Musulmani în Fâșia Gaza, înființează o fundație non-profit sub numele Al-Mudjamma' (Arabă:المجمع). Aceasta promova Islamul și încerca să câștige susținerea instituțiilor, universităților și a cercurilor religioase. Organizația ca atare a fost înființată în 1987, odată cu izbucnirea Primei Intifade la inițiativa șeicului Ahmad Yasin și a lui Muhammad Taha membru al aripii organizației Frăților Musulmani care activa în Fâșia Gaza.
În august 1988 organizația publică Carta Mișcării Hamas, (Arabă: ميثاق حركة حماس) text care îi reflectă ideologia de-a lungul celor 36 de articole prin care orice compromis cu Israelul este respins și susține înființarea unui stat arab pe teritoriul israelian. La scurt timp după apariția cartei, organizația a fost interzisă de către autoritățile israeliene trecând în clandestinitate. 
Brigăzile 'Izz Ad-Din Al-Qassam (Arabă: كتائب الشهيد عز الدين القسام) reprezintă aripa militară a Hamas, creată în 1992 sub conducerea lui Yahya Ayyash. Denumirea a fost aleasă pentru a comemora un lider celebru al rezistenței arabe în zonă 'Izz Ad-Din Al-Qassam, un predicator sunit din perioada mandatului britanic asupra Palestinei, care în 1930 a fondat un grup militant arab numit Mâna Neagră (Arabă: الكف الأسود), ceea ce a dus la uciderea sa de către britanici în 1935. Brigăzile 'Izz Ad-Din Al-Qassam mai sunt cunoscute și sub numele „Elevii lui Ayyash“ sau „Elevii inginerului“ pentru a comemora memoria primului conducător, ucis în 1996. Yahya Ayyash era supranumit și Inginerul deoarece el era specialistul organizației în crearea dispozitivelor explozibile.
Ideologie :

Carta Mișcării Hamas trasează ideile acestei organizații ale căror origine se regăsește parțial în concepte islamice. Carta menționează apartenența la organizația Fraților Musulmani și îmbrățișarea preceptelor islamice în toate domeniile vieții. Teritoriul israelian este considerat potrivit jurisprudenței musulmane, un loc „waqf“ islamic astfel acceptarea existenței statului Israel reprezintă o încălcare a aceleiași jurisprudențe musulmane. Din această cauză statele arabe consideră teritoriile pe care este situat statul Israel ca „teritoriile ocupate“

Article Eight: The Slogan of the Hamas.

Allah is its goal, the Prophet its model, the Qur’an its Constitution, Jihad its path and death for the case of Allah its most sublime belief.


Din ceea ce am citit ,se observa o instrumentare negativa a invatamintelor Coranului in cadrul evenimentelor din ultima vreme. Oricine are posibilitatea, de a studia Coranul de dragul cercetarii ,poate ajunge usor la aceasta concluzie.Insa nu e prima data cand atrag atentia asupra acestui aspect .


Atacul asupra Fâşiei Gaza face parte dintr-un lung şir de violenţe. O nouă serie de atacuri au avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, când şapte palestinieni - patru civili şi trei combatanţi - au fost ucişi, alţi 35 răniţi şi opt israelieni răniţi, dintre care patru soldaţi.

Atacul a fost urmat de lansarea a peste 110 rachete din Fâşia Gaza spre Israel după atacul care a vizat sâmbătă un vehicul militar israelian. În plus, chiar în această dimineaţă o rachetă trasă din zona controlată de gruparea Hamas a lovit un bloc de locuinţe şi a ucis trei civili.

Gruparea Hamas pare să nu rămână niciodată datoare. După atacurile de ieri, Hamas a emis Israelului un avertisment, promiţând răzbunare pentru moarte lui Jaabari. „Israelul a deschis porţile iadului", ameninţă Brigada palestiniană Ezzedine al-Qassam, într-un comunicat de presă.

Cuvantul specialistului.

Stratfor precieaza ca, pentru a intelege escaladarea conflictului din Fasia Gaza, trebuie sa ne intoarcem la noaptea de 23 octombrie, in Khartoum, capitala Sudanului. In acea noapte, in jurul orei 23.00, uzina de arme Yarmouk din capitala sudaneza a fost bombardata, pesemne de aviatia israeliana. Existau indicii ca Iranul folosea aceasta uzina pentru a depozita si posibil pentru a asambla armament, inclusiv rachete antiaeriene, rachetele antitanc dirijate si rachete cu raza lunga de actiune Fajr-5, capabile sa tinteasca din Gaza inspre Tel Aviv si Ierusalim. 

Unul din principalele motoare din spatele recentei campanii aeriene de asasinare dusa de Israel este convingerea statului evreu ca Hamas detine o mare cantitate de provizii ascunse de rachete cu raza lunga de actiune Fajr-3 si Fajr-5. Scopul primar in aceasta campanie militara este de a-i ingradi gruparii Hamas posibilitatea de a folosi aceste rachete ori de a le mentine drept o amenintare constanta pentru zonele populate din Israel.
*********************************************************************************

Ceea ce mi se pare cel mai important de urmarit in  aceasta ecuatie  dureroasa ,este pozitia  Moscovei.
Din punctul meu de vedere este cea mai importanta piesa de sah de pe tabla ascunsa a stapanilor lumii.
Asta e ce spun eu,sa vedem insa ce spun ei:


"Atacurile din sudul Israelului, la fel ca bombardamentele disproporţionate (ale Israelului) asupra (Fâşiei) Gaza, mai ales atunci când produc victime civile în amebele tabere, sunt total inacceptabile", a declarat Lukaşevici într-io conferinţă de presă.'

Si in acest timp cand unii mor, altii negociaza lucruri, de altfel conexe din punctul meu de vedere tratatelor de pace ce vor urma ...la sfarsit...

Rusia se pronunţă în favoarea negocierilor directe între iranieni şi americani în dosarul controversatului program nuclear al Teheranului, a dat duminică asigurări pentru cotidianul Financial Times ministrul adjunct rus de externe Serghei Riabkov, notează AFP.


"Nu vom avea nicio obiecţie", a declarat Riabkov în legătură cu reacţia Moscovei în cazul unor eventuale negocieri directe între Washington şi Teheran.
"Suntem pragmatici. Ne dorim ceva care să ne scoată din această situaţie împotmolită", a adăugat şeful negociatorilor ruşi în dosarul nuclear iranian.
"Sperăm că vom fi informaţi" despre eventualele discuţii iraniano-americane, a menţionat diplomatul rus, confirmând contacte neoficiale între Washington şi Teheran.
Afectat serios în ultimii doi ani de sancţiunile occidentale, Iranul a primit cu neîncredere realegerea lui Barack Obama pentru un nou mandat de patru ani, fără să excludă totuşi posibilitatea unui contact direct cu Washingtonul pentru deblocarea crizei din cadrul dosarului nuclear, informează Agerpres.

La deschiderea la Moscova a Muzeului Evreiesc şi Centrului Toleranţei, Shimon Peres a declarat cu patetism: „Ştiu că şi Rusia este interesată ca arma nucleară să nu ajungă în mâna Iranului. În trecut, Rusia a îndeplinit un rol decisiv în salvarea lumii. Şi astăzi ea trebuie să influenţeze felul în care va arăta lumea de mâine. Ne rugăm ca preşedinţii Rusiei şi SUA, Vladimir Putin şi Barack Obama, să-şi unească eforturile şi să pună capăt terorii şi ameninţărilor”.

Referitor la acestea d-l Shimon Peres  declara pe pagina sa oficiala de "fb" urmatoarele:


"I am here as a grandfather who feels the pain of the mothers who can't sleep quietly at night. You should know that you are a source of strength and courage for all the people of Israel. All the children in Israel are proud of you. You are 
brave children who live in an abnormal reality. I know how hard it is not to sleep at night, how hard it is for your mothers and how much you want to lead a normal life. "

"אני בא לכאן כסבא שחש את כאבן של האמהות ונכדיו שלא ישנים בשקט בלילות. תדעו לכם שאתם מקור של עוצמה וכח לכל עם ישראל. דעו כי כל הילדים במדינת ישראל גאים בכם. אתם ילדים אמיצים שחיים במציאות לא נורמלית. אני יודע כמה קשה לא לישון בלילות, כמה קשה לאמהות שלכם וכמה אתם רוצים לחיות חיים רגילים. "

(President Peres visited the city of Sderot. Photo Credit: Amos Ben Gerhom/GPO)




sau  vizitati http://edition.cnn.com/video/?/video/world/2012/11/12/intv-sidner-israel-pres-peres-gaza.cnn


                                **********************************


Din punctul meu de vedere, este un gest de adanca sensibilitate si grija fata de viitorul si starea poporului sau, sufera si intelegere framantarile,frica si grija tuturor mamelor, care trec prin clipe grele.

Toti cei stiu ,cat de mare este implicarea copiilor in cadrul gruparii Hamas, vor intelege si diferenta dintre cele doua tabere aflate in conflict.Este drept ca de fiecare data   aceste razboaie nedrepte se declanseaza ,fortate de nevoia de expansiune geopolitica ,de nevoia de accesare a de noi teritorii cu resurse,de motive religioase care, de foarte multe ori nu are nici o legatura cu Dumnezu ,Allah ,sau cu orice alta divinitate.Asta s-a mai intamplat si in istoria altor popoare, de care nu pomenesc acum ,cand in numele credintei s-au comis masacre atroce. Au fost nevoie de 600 de ani de crime si tortura in numele crestinismului.
Iar acestea, nu ne-au facut nici mai buni si nici mai aproape de Rai.

Acum insa,alte vremuri,alte cauze ,alte nevoi ,alt instrumentar,un numar si mai mare de crime ale" nimanui ",in urma carora raman prunci fara ajutor ,prazi usoare pentru alte nuclee fundamentaliste,carne de tun proaspata pentru cauze egoiste ale unor" Mesia de moment. "

Este inutil sa va vorbesc, de crizele umanitare ce se declanseaza si care vor urma,e trist sa amintesc ca stirea de razboi ,este cea mai asteptata dar si cea mai trista ,asa cum s-a dovedit si in momentul in care un jurnalist si-a pierdut pruncul de 11 luni intr-o explozie.

http://www.adevarul.ro/international/orientul_mijlociu/BBC-bebelusul-israelian-Fasia-Gaza_0_811718995.html#

Ministrul israelian de Externe Avigdor Lieberman a declarat, duminică, că Israelul este pregătit să ia în calcul posibilitatea unui armistiţiu, cu condiţia ca toate grupările armate palestiniene din Fâşia Gaza să înceteze tirurile.
"Singura noastră condiţie în vederea unui armistiţiu este ca toate grupările teroriste care operează în Fâşia Gaza să înceteze complet focul", a declarat Lieberman înaintea unei întâlniri cu ministrul francez de Externe Laurent Fabius, aflat într-o vizită la Ierusalim.




                             ***************************************


                           Moartea nu serveste nimanui,nici macar celui care o cheama...


                                     

Surse: 

         http://bisericiarad.ro/articol.php?id=101
         http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Iom_Kipur
         http://www.gazetademaramures.ro/razboiul-de-yom-kippur-6904
          http://www.adevarul.ro/international/orientul_mijlociu/conflict_gaza_israel-razboi-israel-fasia_gaza-hamas_0_811718985.html#
          http://a1.ro/news/extern/atac-terorist-asupra-tel-avivului-fiul-de-11-luni-al-unui-reporter-bbc-a-murit-in-urma-atacului-aerian.html
        http://www.cfr.org/israel/hamas/p8968.
        http://www.thejerusalemfund.org/www.thejerusalemfund.org/carryover/documents/charter.html
              Hamas Charter (1988)
The Charter of Allah: The Platform of the Islamic Resistance Movement (Hamas)
       http://www.semneletimpului.ro/stiri/Israelul--a-deschis-portile-iadului-quot--8048.html

https://www.facebook.com/ShimonPeresInt?fref=ts
http://www.adevarul.ro/international/Oficial-Moscova-negocierilor-Iran-SUA_0_809319065.html#
http://romanian.ruvr.ru/2012_11_14/94538484/
https://www.facebook.com/ShimonPeresInt?fref=ts
http://www.mediafax.ro/externe/conflictul-din-fasia-gaza-iranul-indeamna-tarile-din-regiune-sa-trimita-armament-palestinei-10335446
http://www.businessmagazin.ro/actualitate/
http://www.mediafax.ro/externe/conflictul-din-fasia-gaza-israelul-pregatit-sa-ia-in-calcul-un-armistitiu-daca-toate-tirurile-dinspre-gaza-inceteaza-10335174



Pe data viitoare,
iertati greselile care s-au strecurat,

duminică, noiembrie 11

IRANUL ÎN ECUAȚIA GEOPOLITICĂ DIN GOLFUL PERSIC








Lucrare preluata cu acordul domnului Conferenţiar universitar dr. Maricel ANTIPA

  


ABSTRACT: Iranul este o ţară-cheie în Golful Persic. Iran is a key country in the Persian Gulf. Răsturnarea lui Saddam Hussein a părăsit Iranul puterea primară în regiune.The overthrow of Saddam Hussein has left Iran the primary power in the region. Având în vedere ambiţiile istorice ale Iranului în regiune, şi dorinţa de a promova regimul de revoluţia islamică în străinătate, în anii 1980, vecinii multe regionale au fost abtine de la Teheran. Due to Iran's historic ambitions in the region and the regime's eagerness to promote Islamic revolution abroad in the 1980s, many regional neighbours have been wary of Tehran. Pentru ei, în Iran Shah a fost principalul garant al stabilităţii politice în regiune. For them, Iran under the Shah had been the main guarantor of political stability in the region. Cu toate acestea, în cursul anilor 1980 şi începutul anilor 1990, în Republica, Iranul a fost promisiunea de a fi promotorul principal al revoluţiei. However, during the 1980s and early 1990s, under the Republic, Iran was promising to be the primary promoter of revolution. Vecinii Iranului au vizualizat, de asemenea, critic sprijinul Teheranului pentru grupurile teroriste. Iran's neighbours have also critically viewed Tehran's support for terrorist groups.The regime's links with groups like Hezbollah, Hamas, the Palestinian Islamic Jihad and others have also been a key issue in relations with the West. Other contentious topics between Iran and the Allies include the Middle East peace process, human rights in the country and, first and foremost, its nuclear programme. Regimul revoluţionar, care a înlocuit Shah în 1979 a fost mult timp ostil la vest, şi a Statelor Unite, în special. The revolutionary regime that replaced the Shah in 1979 has long been hostile to the West, and to the US in particular. Cu toate acestea, Iranul a dezvoltat o abordare mai constructivă politicii externe, deoarece reformatorii a venit la putere la sfârşitul anilor 1990. However, Iran has developed a more constructive foreign policy approach since reformers came to power in the late 1990s. Dar sperantele pentru o normalizare a relaţiilor diplomatice nu au fost îndeplinite. But hopes for a normalisation of diplomatic relations have not been fulfilled. Politica de ambiguu al Iranului faţă de Afganistan şi Irak reflectă diviziunile fundamentale între ideologii, care doresc să exporte revoluţia islamică, şi Pragmaticii, care văd ca o stabilitate mai mare prioritate pentru Iran. Iran's ambiguous policy towards Afghanistan and Iraq reflect fundamental divisions between ideologues, who want to export the Islamic revolution, and pragmatists, who see stability as a greater priority for Iran.
The region's volatile security has been further highlighted because of the new global security threats posed by internationally active terrorist groups and the proliferation of weapons of mass destruction (WMD). Most countries in the region are facing the danger of potential extremist and terrorist activity on their territory, with perhaps profound implications for the stability of the whole Broader Middle East.

Majoritatea ţărilor din regiune se confruntă cu pericolul extremist şi a potenţialului activităţii teroriste pe teritoriul lor, cu implicaţii profunde, probabil, pentru stabilitatea întregii "Orientul Mijlociu extins".  
       
'KEYWORDS: Golful Persic, Iran, Hezbollah.



Acţiunile serviciilor secrete
Războiul ascuns al serviciilor secrete americane, israeliene şi iraniene pare să fie acum în plină desfăşurare. Din moment ce a evoluat pe fondul războiului din Irak şi a ambiţiilor nucleare ale Teheranului, a prezentat multe caracteristici care erau vizibile în timpul războiului rece dintre SUA şi Rusia.
Interesele geopolitice ireconciliabile şi ideologiile conflictuale au determinat conflictul prezent. Statele Unite par să urmeze doctrina sa de izolare folosită şi dovedită din timpul Războiului Rece, iar Iranul a urmat practica din aceeaşi perioadă de a echipa şi antrena vecinii pentru a cauza durere unui adversar care este angajat într-un război, urmând exemplele Uniunii Sovietice în Vietnam şi ale Statelor Unite în conflictul afgano-sovietic. Alte asemănări includ folosirea puternică a dezinformării, propagandei, agenţilor de influenţă şi a acţiunilor oculte de către ambele părţi.
Prin achiziţionarea rachetelor, testelor şi a programului nuclear, Iranul a început, de asemenea, o cursă a înarmării în regiune. Această cursă, împreună cu sprijinirea de către Iran a organizaţiei teroriste Hezbollah şi cu declaraţiile controversate şi provocatoare ale preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, a atras Israelul în luptă. Iranul vede în mod clar în Israel un punct de forţă pentru a fi folosit împotriva americanilor. Regimul de la Teheran a observat, de asemenea, atacurile retorice împotriva statului evreu, ca să nu menţionăm atacurile propriu-zise ale surogatului iranian, Hezbollah, ca un mod de a-şi întări rolul sau de a câştiga influenţă printre grupările musulmane. Acesta este, de fapt, motivul pentru care irakienii au lansat rachetele „Scud” împotriva Israelului, în timpul primului război din Golf.
Israelul este departe de a fi o victimă pasivă a ponegririi iraniene. A fost implicat în acest gen de războaie inteligente încă de la fondarea statului, dacă inventariem atacurile insurgente şi teroriste evreieşti împotriva forţelor engleze şi a musulmanilor în perioada 1930-1940, şi chiar de dinainte. Din necesitate geopolitică, israelienii nu pot lua în derâdere ameninţările iraniene, fiind implicaţi total în acest război clandestin. Bineînţeles, Iranul nu este prima ţară din regiune care a ameninţat Israelul cu o retorică aspră, în timp ce încerca să dezvolte arme nucleare. Irakul a fost într-o poziţie asemănătoare acum mai bine de 20 de ani.
Astfel, începând cu anul 1980, Israelul a dezvoltat un program de asasinări şi ameninţări ale oamenilor de ştiinţă care erau asociaţi cu programul nuclear irakian. Acesta a fost urmat de bombardarea reactorului irakian de la Osirak, din iunie 1981. Nu mai departe de 1990, pentru a zădărnici programele de înarmare irakiene, se pare că o acţiune clandestină israeliană a contribuit la asasinarea omului de ştiinţă şi creatorului super-tunului, canadianul Gerald Bull[1].
Există un motiv pentru care putem considera că Israelul, a cărui reputaţie privind puterea militară convenţională a suferit o puternică lovitură în urma confruntării cu Hezbollah îşi purifică acum strategia pe care a aplicat-o cu succes împotriva Irakului.
În mod mai clar, sursele media iraniene au anunţat, în ianuarie 2005, moartea, cu o săptămână înainte, a omului de ştiinţă Ardeshir Hassanpour, care se crede că a jucat un rol cheie în programul nuclear iranian. Moartea sa nu a fost explicată oficial, dar sursele STRATFOR au indicat că Hassanpour a fost ţinta serviciului secret israelian. Dacă a fost într-adevăr asasinat de agenţii israelieni ar însemna că statul evreu a ridicat miza în războiul enigmatic şi că represaliile ar putea apărea. Totuşi, capabilităţile serviciilor secrete iraniene de azi sunt foarte diferite de cele ale Irakului din 1980, deşi serviciile irakiene erau adeptele operării pe plan intern, prin torturarea, asasinarea şi instaurarea fricii în propria populaţie, eforturile sale de a ataca ţinte americane în Asia şi Africa, în ianuarie 1991 (ca urmare a lansării operaţiunii „Furtună în Deşert”), au demonstrat un grad mult mai mic de sofisticare şi aptitudini tactice în operaţiunile din exterior. Agenţii irakieni s-au aruncat în aer, au plasat dispozitive explozive artizanale care nu au explodat şi au făcut greşeli naive, cum ar fi trimiterea de agenţi cu paşapoarte irakiene cu numere consecutive. Erau pur şi simplu prea neîndemânatici pentru a purta un război complex şi de nuanţă.
Cu Iranul este altă problemă. Luând în considerare serviciile secrete iraniane (MOIS), elementele pentru operaţiuni speciale ale „Gardienilor Revoluţiei Islamice” (GRI)[2] şi Hezbollah, nu putem să nu observăm că acestea constituie o infrastructură clandestină foarte bine dezvoltată, cu o istorie a eficienţei în desfăşurarea unor atacuri teroriste şi asasinări în diverse zone ale lumii.
Capabilităţile ascunse ale Iranului au fost dezvoltate în timpul luptei revoluţionare şi au devenit evidente la puţin timp după ce şahul a fost înlăturat. Primele ţinte ale revoluţionarilor au fost reprezentanţii monarhiei iraniene din exil, care încercau să pună la cale o contrarevoluţie în Iran. Mai târziu, după ce mulţi dintre aceşti oponenţi au fost eliminaţi şi ameninţarea a fost pusă sub control, MOIS şi-a schimbat focalizarea către dizidenţii exilaţi şi alţi oponenţi ai regimului. În timpul anilor ’80 şi ’90, lideri influenţi ai acestor grupări au fost anihilaţi într-o campanie sofisticată care s-a întins din Orientul Mijlociu în Europa şi până în suburbiile Washingtonului.
Agenţi iranieni şi sub acoperire s-au angajat, de asemenea, în atacuri deschise prin răpiri, atacuri cu arme automate şi grenade în locuri publice, chiar şi bombardamente. Hezbollahul, în special, a fost foarte activ pe acest front, incidente importante incluzând răpirea şefului de staţie CIA, William F. Buckley, în 1984, şi a locotenentului de marină, William R. Higgins, în 1988 (ambii au murit în captivitate), ca şi numeroase deturnări de avioane şi bombardamente. Deoarece forţele militare convenţionale iraniene, considerate ca fiind printre cele mai bune din regiune, nu sunt în mod clar la nivelul celor americane sau israeliene, serviciile secrete sofisticate şi disciplinate au devenit o componentă cheie a securităţii naţionale, prin abilitatea lor de a desfăşura campanii enigmatice. În trecut, răpirile şi asasinările, desfăşurate cu suficientă contestare, s-au dovedit a fi un mod eficient de eliminare a adversarilor şi de consolidare a poziţiei geopolitice a ţării, fără a stârni riscuri inacceptabile.
Reciprocitatea este una dintre caracteristicile definitorii ale operaţiunilor secrete. De exemplu, dacă un ofiţer american ar fi descoperit de ruşi şi declarat „persona non grata”, ar fi foarte normal să vezi cum americanii reţin rapid şi expulzează un ofiţer secret rus, cunoscut ca „rezident”. În mod asemănător, dacă FBI vede că un rezident devine prea provocator în contrafilajul său şi decide să îi spargă un stop sau să-i taie cauciucurile la maşină, partea asemănătoare din Rusia, FSB, de obicei va răspunde în acelaşi fel cu un ofiţer american din Moscova. Acest principiu se extinde şi la asasinări: dacă tu ucizi unul de-al nostru, noi ucidem unul de-al tău.
Conceptele reciprocităţii şi răzbunării sunt, de asemenea, adânc înrădăcinate în culturile şi religiile din Orientul Mijlociu. Într-un conflict dintre iranieni şi israelieni, aceste concepte ar figura, în principal, în orice atacuri secrete, aşa cum au făcut-o şi în trecut.
În concluzie, în lumina istoriei, recentele ameninţări ale lui Khamenei cu atacuri reciproce nu ar trebui luate în derâdere.
Având în vedere conceptele menţionate, era de aşteptat ca iranienii să riposteze împotriva părţii pe care aceştia o consideră responsabilă pentru asasinarea lui Hassanpour. Mai exact, ce forţe şi ce mijloace vor fi folosite ca ripostă împotriva adversarului?
Dacă Hezbollah ar fi fost activat, de exemplu, ne-am fi putut aştepta la o lovitură asemănătoare cu atacurile din Buenos Aires sau Londra. Dar dacă agenţii operativi ai MOIS ar desfăşura atacurile, ar avea o cu totul altă fizionomie. MOIS a folosit, în mod frecvent, ascunderea în secret şi înşelătoria pentru a-şi aduce asasinii în apropierea ţintelor, destul de aproape pentru a-i ucide cu pistoale sau cuţite, de obicei în locuinţele acestora.
Dacă ciclurile trecute au vreo relevanţă, iranienilor le-ar lua undeva între patru şi şase săptămâni să lanseze riposta. Conform unor declaraţii ale surselor, MOIS şi Hezbollah au desfăşurat permanent acţiuni de supraveghere preoperaţională pentru a colecta date despre ţinte dispuse în locaţii diferite, fiind deja posibil ca o ţintă să fi fost identificată. Această activitate, care a început înainte de conflictul israeliano-Hezbollah şi a continuat după încheierea acestuia, este o indicaţie puternică a faptului că iranienii s-au gândit la planuri „pe tavă” care ar putea fi executate mai târziu, dacă va fi nevoie să-şi protejeze interesele.
Ca regulă, activităţile diplomaţilor iranieni în ţările vestice sunt supravegheate atent în efortul de a determina care dintre aceştia sunt posibili ofiţeri ai MOIS. Datorită nivelului tensiunilor internaţionale cu Iranul, activităţile acestor ofiţeri vor fi observate atent în perioada următoare. Agenţii americani şi israelieni îi vor urmări, de asemenea, de aproape pe iranienii din ţările în curs de dezvoltare, cooperând îndeaproape cu serviciile secrete şi de securitate din ţările prietene, şi la nivel unilateral în unele locaţii unde guvernele-gazdă sunt mai puţin cooperante, sau mai puţin competente.
Istoria şi declaraţiile lui Khamenei susţin posibilitatea unor atacuri răzbunătoare mult în afara Orientului Mijlociu. Ţinte de pe teritoriile unor ţări din Asia, America sau Europa, unde MOIS şi Hezbollah au desfăşurat operaţiuni în trecut, sunt posibilităţi de luat în calcul. Riscurile la care se expun ţintele  israeliene sunt dintre cele mai mari în zonele în care iranienii au prezenţă diplomatică pentru a susţine misiunea – şi unde serviciile secrete şi de securitate ale ţărilor gazdă sunt corupte sau ineficiente. Dacă atacul în sine este reuşit, acesta nu va fi cu nimic diferit de un atac al luptătorilor Jihadului, în sensul că nu ar exista niciun fel de revendicări sau creditări din partea Iranului şi va transmite toate mesajele dorite.

Relaţia HEZBOLLAH Iran. Riscuri de securitate

Iranul este cel mai activ stat sponsor al terorismului. Trupele GRI şi ale MOIS au continuat să se implice în planificarea şi sprijinirea acţiunilor teroriste, ajutând diverse grupări antiisraeliene care deţineau puterea, contracarând astfel orice efort referitor la moderarea acestor politici. De la izbucnirea INTIFADEI, sprijinul oferit grupărilor palestiniene a sporit. În anul 2002, Iranul pare să-şi fi redus implicarea în aceste forme de sprijinire a activităţilor teroriste. Preşedintele Khatami a condamnat atacurile din septembrie 2001 şi a prezentat condoleanţe poporului american. În cursul anului 2002, Iranul a căutat să aibă o influenţă majoră şi să încurajeze acţiunile antiisraeliene, sens în care şi-a intensificat sprijinul acordat grupărilor teroriste palestiniene.
Liderul suprem Ali Khamenei a continuat să considere Israelul o „tumoare canceroasă” care trebuie înlăturată. Coroborând această afirmaţie cu acţiuni concrete, Iranul a continuat să sprijine „Hezbollahul” palestinian şi alte grupări palestiniene ilegale – în special „Hamasul”, „Jihadul Islamic Palestinian” şi „Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Comandamentul General” – cu fonduri, arme, adăposturi şi baze de pregătire. De asemenea, a încurajat organizaţia Hezbollah şi alte grupări palestiniene să-şi coordoneze acţiunile şi să-şi diversifice activităţile sprijinind, totodată, şi grupările teroriste din Golf, Africa, Turcia şi Asia Centrală. Acest sprijin este mult mai redus decât cel acordat grupărilor antiisraeliene şi în ultimii ani chiar a scăzut. Guvernul iranian nu s-a implicat direct în 2001 în aplicarea fatwa a lui Khomeini împotriva lui Salman Rushdi, însă decretul nu a fost revocat şi nici cele 2,8 milioane de dolari promise pentru uciderea acestuia nu au fost retrase. Mai mult, cu ocazia aniversării, în februarie, a fatwa, mii de iranieni fanatici au declarat iarăşi că decretul este irevocabil şi că trebuie dus la îndeplinire.
            Iranul a cooperat cu SUA şi cu aliaţii acesteia la Conferinţa de la Bonn din 2001, pentru a ajuta la formarea Autorităţii Afgane Provizorii. Teheranul a pledat pentru închiderea graniţelor sale cu Afganistanul şi cu Pakistanul, pentru a preveni infiltrarea talibanilor afgani sau a celor din al-Qaeda. Există totuşi informaţii din care rezultă că arabii afgani, inclusiv membrii al-Qaeda, au folosit Iranul ca rută de tranzit, pentru a intra sau ieşi din Afganistan.
În anul 2006, urmare a lansării unor atacuri cu rachete din Liban către Israel şi a capturării a doi militari israelieni de către luptătorii Hezbollah în zona de graniţă, forţele armate israeliene invadează Beirutul cu scopul de a distruge infrastructura grupării şi de a structura câmpul de luptă. Sediul central al grupului militant din sudul Beirutului a fost distrus în totalitate, iar reţeaua sa de comandă şi control, taberele de instrucţie şi depozitele de armament au fost lovite în repetate rânduri în timpul raidurilor aeriene şi terestre.
Configuraţia forţelor nu a favorizat gruparea şiită în confruntarea militară directă cu forţele israeliene, deşi acestea se aşteptau la o rezistenţă puternică. Fără sprijinul unor terţe părţi – precum statul sponsor Iran, care are o poziţie geografică nefavorabilă trimiterii de ajutoare – şansele organizaţiei de a supravieţui în Liban ar fi reduse, cu excepţia cazului în care acesta ar renunţa la tacticile militare convenţionale şi ar apela la cele specifice grupărilor rebele.
În cazul în care acest lucru se va întâmpla, este posibil ca Hezbollah să apeleze din nou la metodele utilizate în anii ’80 şi la începutul anilor ’90: atentate cu bombă, asasinate şi răpiri. Este demn de semnalat faptul că, în contextul în care organizaţia din Liban este supusă unor mari presiuni, organizaţia similară din Iran a ameninţat public că va ataca obiectivele americane şi israeliene din întreaga lume – în cazul în care liderul suprem iranian, ayatollahul Khamenei, va ordona acest lucru. Faptul că a fost emisă o astfel de ameninţare nu înseamnă că atacurile sunt iminente sau, în mod necesar, chiar posibile, însă indică existenţa unui risc de securitate plauzibil, pe termen scurt şi mediu.
Pentru a înţelege şi contracara această potenţială ameninţare, este important să înţelegem, în primul rând, relaţia dintre Hezbollah şi Iran – atât obiectivele strategice care stau la baza acestei relaţii, cât şi istoricul coordonării tactice dintre cele două entităţi. Dincolo de aceasta, istoria ne furnizează o viziune profundă asupra motivaţiilor şi a vitezei de reacţie a grupării în organizarea de atentate teroriste, care vor rămâne extrem de relevante atât timp cât liderul grupului libanez, şeicul Hassan Nasrallah, va continua să reprezinte o ţintă prioritară pe lista de asasinate a Israelului.
Din perspectiva organizaţiei teroriste moartea lui Nasrallah ar reprezenta justificarea necesară pentru organizarea unui atentat terorist împotriva obiectivelor israeliene sau americane din alte părţi ale lumii. Pe lângă acestea, dat fiind modelul de planificare a operaţiunilor pe care organizaţia l-a utilizat în trecut, loviturile ar putea fi realizate extrem de rapid – în decurs de câteva zile sau săptămâni – din momentul lansării ordinului.
Acest scenariu devine şi mai credibil în cazul în care Iranul – care, în trecut, a sprijinit loviturile grupării şiite împotriva Occidentului, oferindu-şi chiar acordul pentru comiterea de asasinate şi răpiri – ar avea vreun avantaj dacă ar proceda la fel. Iranul încearcă pe toate căile să obţină putere şi influenţă atât în propria sa regiune, cât şi pe plan mondial. Cu toate acestea, relaţia dintre Iran şi organizaţie, pe de o parte, şi evenimentele care se desfăşoară în Orientul Mijlociu, pe de altă parte, transformă acest scenariu într-o posibilitate care nu trebuie respinsă imediat. Totodată, ca răspuns strategic al Iranului la ameninţările ce decurg din noua situaţie din Orientul Mijlociu, poate fi instalată în Irak o replică a HEZBOLLAH din Liban.
HEZBOLLAH – un instrument ideologic şi tactic

Hezbollah este o organizaţie radicală şiită care urmăreşte crearea Republicii Islamice de tip iranian în Liban şi îndepărtarea tuturor influenţelor nonislamice din zonă. La începuturile sale, gruparea a fost o organizaţie militantă clasică – creaţie a GRI. Organizaţia a fost înfiinţată pentru a reprezenta o modalitate de a exporta idealurile revoluţiei islamice a ayatollahului Ruhollah Khomeini în comunitatea şiită din Liban şi pentru a servi drept model pentru organizaţiile afiliate (unele dintre acestea utilizând chiar acelaşi nume) din alte state arabe. În scurt timp, Hezbollah s-a afirmat în Liban în calitate de mişcare de gherilă, ai cărei luptători erau instruiţi în utilizarea tacticilor războiului convenţional.
Este orientată împotriva Israelului şi Occidentului. Are strânse legături cu Iranul şi acţionează frecvent sub conducerea acestuia, dar a desfăşurat şi acţiuni care nu au avut aprobarea acestuia. Este principalul beneficiar al sprijinului pe care regimul islamist de la Teheran îl atribuie terorismului, acesta constând în resurse materiale şi umane, fonduri şi logistică.
Primeşte sprijin politic şi diplomatic şi din partea Siriei, fiind aliatul strategic care a ajutat-o la înfăptuirea unor importante obiective politice în regiune. Are celule active care întreprind demersuri teroriste sau colectează fonduri în Europa de Vest, America de Nord şi de Sud, Africa de Nord şi Asia. Desfăşoară acţiuni cu predilecţie în Libanul de Sud (controlat de Israel), în Valea Bekaa, dar şi în periferiile sudice ale Beirutului. Anterior ascensiunii şiiţilor în Irak, după înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein, Hezbollah – în calitate de organizaţie extremistă şiită – era principala structură a Iranului în lumea arabă. De fapt, este posibil ca Teheranul să continue să utilizeze organizaţia drept un instrument principal de promovare a intereselor sale geopolitice în regiune, în contextul în care puterea şiită s-a consolidat la Bagdad, iar interesele iraniene acolo sunt asigurate.
La mijlocul anilor ’80, principala agenţie iraniană de informaţii şi-a asumat misiunea de a administra organizaţiile militante – nu doar din Orientul Mijlociu, ci şi din alte părţi ale lumii. Acest fapt a permis iranienilor, prin intermediul unei unităţi speciale din cadrul GRI, să organizeze lovituri în diverse locuri, precum America Latină şi Asia de Sud-Est.
În Liban, Hezbollah a evoluat de-a lungul anilor. În prezent, această organizaţie este atât un partid politic, în adevăratul sens al cuvântului, cu locuri în parlamentul libanez, cât şi o miliţie armată.
Iranul a fost principala sursă de finanţare şi de dotare cu mijloace de luptă a acestei ramuri militante, iranienii continuând să asigure luptătorilor din cadrul organizaţiei instruire şi pregătire în domeniul armamentului, al tacticilor de filaj şi contrafilaj, al comunicaţiilor, al metodelor de atac asupra ţintelor fixe şi mobile, precum şi al modalităţilor de retragere sub acoperire din câmpul tactic. Totodată, dispune de o reţea clandestină de agenţi în cele şase monarhii din Golf, membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, fapt care i-ar permite, în caz de criză, să „destabilizeze” aceste ţări.
 În Iran, organizaţia locală a Hezbollah pretinde că primeşte ordine de la Khamenei. Dar, cu toate acestea, guvernul susţine că gruparea militantă nu este un instrument al politicii oficiale. Însă aceste declaraţii nu se exclud în mod reciproc.
Hezbollah, deşi este sprijinit de Siria şi Iran, nu e o simplă unealtă a acestora. Interesele Iranului şi Siriei nu coincid întotdeauna şi nici nu se suprapun tot timpul cu cele ale grupării. Organizaţia are interese de afaceri (legale şi ilegale) în toată lumea, are interese pe scena politică libaneză şi palestiniană. Fiind un client sirian, priveşte regiunea ca un întreg. Fiind şi un client al Iranului, vrea să creeze un stat teocratic în zonă, iar ca organizaţie în sine trebuie să-şi poarte de grijă.
Hezbollah este un instrument util pentru Iran în relaţiile sale cu Israelul, însă doar în câteva alte domenii. Totuşi serviciile de informaţii iraniene au cultivat relaţii cu numeroase grupuri care le pot servi interesele în alte părţi ale lumii şi menţine contacte cu aceste grupuri prin intermediul agenţilor operativi din cadrul MOIS, care deţin funcţii diplomatice.       
Iranul îşi împarte eforturile în administrarea organizaţiilor sale externe. GRI (conduse de un ofiţer profesionist din cadrul armatei, cu puternice recomandări ideologice islamice) supervizează activitatea grupării libaneze, în timp ce MOIS (care aproape întotdeauna este condus de un cleric) se ocupă de activitatea agenţilor operativi militanţi şi a grupurilor care acţionează în alte părţi ale lumii musulmane – Afganistan, Pakistan, Azerbaidjan, India. Totodată, MOIS menţine contacte cu populaţia şiită imigrantă, aflată în state care nu sunt musulmane, inclusiv în state din Occident.
În contextul în care decide modalitatea şi momentul în care utilizează aceste organizaţii, ideologia islamică radicală şiită este doar unul dintre factorii luaţi în calcul de iranieni: criteriul etnic şi naţionalitatea joacă, de asemenea, un rol important în relaţiile dintre Iran şi aliaţii şiiţi care provin din statele arabe, din sudul Asiei sau din alte părţi ale lumii.
Iranienii pretind că au o moştenire culturală bogată, pe care ei o consideră superioară celei a arabilor. Această atitudine are impact asupra nivelului de încredere şi cooperare dintre iranieni şi alte grupuri şiite – printre care şi Hezbollah – în momentul în care se pune problema organizării de operaţiuni sensibile.
HEZBOLLAH un model de afaceri
În pofida originilor sale istorice şi a relaţiilor profunde cu Iranul, organizaţia nu este doar un instrument ideologic aflat la dispoziţia Iranului. Are propria sa structură de conducere şi dispune de fluxuri bogate de venituri – desfăşurând afaceri ilegale într-o mare parte a lumii – care sunt separate de sprijinul pe care îl primeşte de la Iran şi Siria.                   
Imperiul de afaceri al organizaţiei şiite se extinde, de asemenea, şi la nivelul traficului cu droguri. Valea Bekaa, pe care o controlează, este un centru important de cultivare a canabisului şi a macului. Aici, de asemenea, heroina este produsă din materie primă care provine din locuri precum Afganistanul sau Triunghiul de Aur. Organizaţia deţine procentaje importante din comerţul cu droguri, estimat la un miliard de dolari americani, care îşi are originile în Valea Bekaa. O mare parte a haşişului şi a heroinei care provine de aici ajunge, în cele din urmă, în Europa – unde membrii Hezbollah sunt, de asemenea, implicaţi în operaţiuni de trafic, în furturi de autoturisme şi în distribuirea de bunuri şi valută contrafăcute.
După atentatele din 2001, guvernul SUA a avut în atenţie reţelele financiare ale grupării şiite, alături de cele aparţinând al-Qaeda şi altor grupări. Autorităţile federale au înregistrat un oarecare succes în localizarea şi capturarea reţelelor organizaţiei, mai mulţi suspecţi fiind arestaţi în Carolina de Nord şi în Michigan. Cu toate acestea, fluxul fondurilor ilicite nu a fost stopat în totalitate. Totuşi, există indicii că aceste eforturi au redus profitabilitatea activităţilor desfăşurate de organizaţie în America de Nord şi de Sud, fapt care a făcut ca organizaţia să depindă mai mult de reţelele din locaţii precum Africa de Vest. Cele mai multe dintre celulele Hezbollah din afara Orientului Mijlociu sunt utilizate drept organizaţii furnizoare de mijloace de finanţare. La acestea s-a apelat în trecut pentru a sprijini aripa militară a grupării în derularea de atacuri. Astfel, distribuţia geografică a reţelelor de afaceri ale organizaţiei este un aspect important în evaluarea obiectivelor actuale sau viitoare ale acesteia, precum şi a probabilităţii organizării de atacuri împotriva acestora.
Din punct de vedere istoric, multe atacuri grave comise de Hezbollah în afara Orientului Mijlociu au fost determinate de dorinţele de a răzbuna moartea unui lider, fiind represalii pentru atacurile Israelului sau fiind comise din alte motive personale.
De exemplu, după atacurile Hezbollah asupra ambasadei SUA şi a cazărmilor puşcaşilor marini americani din Beirut din anul 1983, o organizaţie şiită din Kuwait, cu care acesta avea legături strânse, a desfăşurat o serie de atacuri – printre care şi un atentat cu un camion încărcat cu explozibili care a vizat ambasada SUA din Kuwait City. Autorităţile kuwaitiene au arestat şi condamnat, ulterior, un număr de 17 şiiţi pentru implicare în acest complot. Acest grup a devenit cunoscut sub denumirea de „Cei 17 kuwaitieni” sau „Cei 17 membri Dawa”. Printre membrii acestui grup s-a numărat şi Mustafa Youssef Badreddin, văr şi cumnat al unui înalt membru al Hezbollah, Imad Mugniyah, care a fost descris succesiv drept şef al aparatului de securitate al Hezbollah, şeful serviciului de informaţii al grupării, precum şi şef al operaţiunilor speciale.
Asigurarea libertăţii lui Badreddin a devenit o cauză personală pentru Mugniyah, care a dirijat aripa militară a Hezbollahului în direcţia derulării unor operaţiuni imprudente în acest scop. Aceste operaţiuni au implicat adesea resurse Hezbollah din afara Libanului. Eliberarea „Celor 17 membri Dawa” a devenit o solicitare standard în deturnările de aeronave sau în alte activităţi ale Hezbollah (Badreddin a evadat din închisoare după invadarea de către Irak a Kuwaitului, în august 1990).
În concluzie, putem afirma că aceşti agenţi au desfăşurat operaţiuni preliminare în scopul planificării unor posibile atacuri viitoare. Totodată, putem conchide că la nivelul conducerii aripii militare a Hezbollah se efectuează o selecţie vastă de planuri „independente” din care să se poată alege, în cazul în care s-ar decide organizarea de atacuri oriunde în lume. După toate probabilităţile, ţintele vizate de planurile „independente” au fost deja stabilite. Având în vedere aceste motive şi metode, se impune să analizăm operaţiunile anterioare ale Hezbollah, care au fost sprijinite de Iran, precum şi modalităţile în care acestea au fost puse în aplicare.
Anchetele asupra deturnării cursei 422 a Liniilor Aeriene Kuwaitiene din anul 1988, la plecarea din Bangkok, şi cele două atentate cu bombă din Buenos Aires – din 1992 şi 1994 – au relevat implicarea MOIS, în colaborare cu agenţii operativi locali ai Hezbollah. Cu toate acestea, pentru a furniza suficiente motive de îndoială, echipele care au participat la deturnare şi la atentate au fost aduse din afara statului vizat; infrastructura existentă la faţa locului a fost utilizată pentru a desfăşura misiuni de supraveghere a potenţialelor ţinte anterior operaţiunilor.
Există posibilitatea clară ca, în contextul loviturilor puternice lansate împotriva Hezbollah în anul 2006 – mult mai grave decât cea din 1994 împotriva taberei de instrucţie din Ein Dardara –, acesta ar putea avea în vedere organizarea de represalii împotriva unor ţinte israeliene sau evreieşti selectate în prealabil din diferite zone ale lumii. Dacă această ipoteză este adevărată, este logic că agenţii grupării şiite acţionează în prezent în vederea reactualizării şi optimizării planurilor de atac deja existente. O parte importantă a acestui proces ar implica operaţiuni suplimentare de supraveghere a ţintelor – pentru a se asigura că nu au intervenit schimbări de la finalizarea operaţiunilor de supraveghere anterioare şi că nu au fost implementate măsuri recente de securitate care ar putea zădărnici planurile deja elaborate.
Este posibil ca această activitate să fie în curs de desfăşurare, fără a se lua în considerare dacă ordinul de executare a fost emis. Dat fiind faptul că organizaţia a fost cunoscută pentru utilizarea „planurilor independente”, agenţii săi din întreaga lume ar putea reactualiza planurile de atac în timpul perioadelor de tensiuni intense – un fel de planificare pentru situaţiile de urgenţă, am putea spune.
Astfel, ipoteza că agenţii Hezbollah derulează operaţiuni de supraveghere chiar în acest moment este plauzibilă. În perioadele de supraveghere care survin pe parcursul diferitelor etape ale procesului de organizare şi planificare a unui atac, agenţii trebuie să comită anumite greşeli pentru a putea fi detectaţi. Dacă o potenţială ţintă a unui atac poate fi determinată, un anumit obiectiv industrial sau de afaceri, precum şi ţinte diplomatice şi ale organizaţiilor neguvernamentale evreieşti, se pot implementa măsuri de securitate adecvate, în vederea reducerii riscurilor la care aceasta este expusă.


[1] Gerald Bull a fost un genial inginer canadian, specializat în construcţia rachetelor şi a mijloacelor de artilerie. Responsabil al proiectului HARP, lucra, în momentul asasinatului la super-tunul care ar fi fost capabil să atingă ţinte în Iran, Turcia, Arabia Saudită şi Israel. A fost împuşcat de cinci ori în cap şi spate când se apropia de apartamentul său din  Bruxelles.
[2] În dialectul Farsi - PASDARAN. „Gardienii Revoluţiei Islamice” sunt o unitate de elită înfiinţată în 1979, imediat după Revoluţia Islamică. Aceasta are un statut propriu şi operează separat de armata iraniană.
Administratia americană, care consideră Iranul drept un „sponsor activ” al terorismului, acuză această ţară de intenţia de a-şi dezvolta un arsenal nuclear şi de înarmare a grupărilor militante din Orientul Mijlociu, în scopul de a destabiliza Irakul şi Afganistanul. Teheranul a respins sistematic aceste acuze. Calificarea „Gardienilor Revoluţie Islamice” drept grupare teroristă ar permite SUA să blocheze conturile financiare şi alte bunuri controlate de această unitate a armatei, care s-a implicat din ce în ce mai mult în operaţiuni comerciale sub guvernarea preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad.







sursa poza:http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://media.realitatea.ro/multimedia/image