HAARP SI GWEN -DOUA MODALITATI DE MANIPULARE A CLIMEI.

HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”.
Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ).

Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).


HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.

HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este “un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului”.


Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.
GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.

Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice

Reginald E. Newell de la M.I.T – Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste “râuri” sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste “râuri” în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.

Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest.

Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi.

Rezultatul?
A plouat pe tot acest interval.

Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi. Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.
Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.

Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?
Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.

HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.
În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă. Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.
Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.

Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee.

Cei mai multi dintre voi stiati despre existenta antenelor HAARP si despre folosirea acestora in modificarea vremii , eruptii vulcanice , cutremure, control mintal si altele.Dar ceea ce nu stiati este ca in lumea mai sunt alte antene la fel ca si HAARP unele chiar mai puternice de cateva sute de ori . Acestea se afla raspandite pe tot globul . De exemplu cea mai puternica pe care o sa v-o prezint se afla in Norvegia , mai precis in nordul Norvegiei. Deasemenea in Rusia sunt este o alta antena care o depaseste pe HAARP.
Va prezint a doua antena ce este situata pe teritoriul american in Alaska numita HIPAS ,adica,, Hight Power Auroal Stimulation Observatory ,, . HIPAS este situata la 30 mile nord est de Fairbanks .

Campul de antene HIPAS se intinde pe o distanta de 120 de acrii . Aceasta are o putere de 70 de Megawati spre deoasebire de HAARP care are doar 3.6 Megawati. Coordonatele pentru GOOGLE MAPS pentru a vizualiza antenele este : 64°52’21.18″N 146°50’18.78″W .In dreapta puteti vizualiza o parte din campul de antene HIPAS .

Al doilea camp de antene este cel din Japonia numit MU Radar .A fost folosita inca din 1984 de catre centre de cercetare interne si externe , aceasta are o putere de numai 1 Megawat. Antena e alcatuita din 475 antene Yagi asezate intr-un cer cu diametrul de 103 metrii. Coordonatele acesteai sunt 34°51’14.80″N 136° 6’19.45″E, si o puteti vedea in imaginea din stanga.

Arecibo Observatory este o alta antena localizata in Puerto Rico . Se intinde pe un diametru de 302 m si o fera o putere de 2 Megawati.
Cele m-ai puternice antene le-am lasat pentru la sfarsit si este vorba despre cele din Rusia si Norvegia. Probabil v-ati dat seama ca aceste antene sunt asezate ca sa acopere toate colturile globului . Cea mai puternnica antena este situata in Norvegia si este vorba despre EISCAT, European Incoherent Scatter Scientific Association care este format din 3 antene in Nordul Norvegiei si una langa Svalbard . Puterea generata de EISCAT este de 1 Gigawat pe cand HAARP are o putere de doar 3.6 iar HIPAS are 70 de Megawati . Coordonatele acesteia sunt 69°35’1.06″N 19°12’57.11″E si o puteti vizualiza in stanga.

Antena din Rusia are o putere de 190 de Megawati si este numita SURA. Aceasta se aseamana cu antena americana HAARP . Coordonatele acesteia sunt 56° 7’10.32″N 46° 2’4.41″E .

Va urma un articol legat de cutremurele si schimbarile climatice care au fost provocate de tehnologii ca si HAARP .

Fotografia KIRLIAN

Istoria fotografiei Kirliene
Kirlian si sotia sa au reusit primul proces de developare in 1939. In 1940 rusul a inceput sa faca cercetari serioase, iar in 1970 cercetarile privind fotografia Kirliana au inceput si in Statele Unite.
Citirea aurei fotografice

FOTOGRAFIA KIRLIANA. Amprenta Kirliana poate avea diferite expuneri la aceiasi imagine , toate depinzand de ce ganduri doriti sa exprimati. De exemplu , cineva poate fi in stare normala , stare de fericire , frustrare, stare perfecta , etc. Diferentele dintre stari indica felurile in care puteti sa va exprimati energia.

Fotografia Kirliana si fotografia aurei
Exista o diferenta intre fotografierea Kirliana si fotografierea sursei. Fotografierea Kirliana foloseste o frecventa inalta , tensiune foarte inalta care sa descarca pe un film pe a carui suprafata este situata un obiect. Orice lucru ce poate fi pozitionat pe film, poate sa fie fotografiat ( inclusiv amprentele de la maini si picioare).
Fotografierea aurei foloseste deasemenea fluctuatii ale tensiunii dar care sunt transpuse in lumini colorate proiectate pe film. Fotografierea aurei nu este considerata fotografie kirliana. Aura ce se vede in jurul umerilor si capului este proiectata pe film de catre lumini colorate ce vin din interiorul aparatului. Aura nu vine in mod direct de la subiect.

FOTOGRAFIA KIRLIANA. Esenta efectului Kirlian este foarte bine cunoscut, faptul ca nu un camp electric de intensitate mare forteaza subiectii plasati intr-o zona cu activitate puternica sa straluceasca. Stralucirea este cauzata de reactia plasmei din organismul investigat, iar pentru obiectele biologice acesta este o reactie a bioplasmei pentru influenta uni camp ce are intensitatea foarte mare.
Daca obiectul investigat este pus pe un film foto, energia luminoasa a descarcarii coronariene de plasma va lasa o urma pe film. Urma contine un set de informatii despre conditia bioplasmei. Anumiti cercetatori denumesc metoda fotografieri Kirliane si altii o denumesc electrofotografie. Noi presupunem ce este mai corect de folosit termenul de plasmografie, acesta reflectand esenta metodei.
Experienta arata ca in timp ce investigam obietele vii, marimea si distributia fasiilorstralucitoare coronale este stipulata de parametri fizici: de materie, conditia electrica , factori ce privesc mediul inconjurator,etc si in afara de acestia de catre parametrii tensiuni la iesire. Obiectele vii aduc corecti esentiale structurilor plasmatice ale descarcarii coronale: localizarea fasiilor, intensitatea si configurarea lor, etc . Fenomenul este investigat si aprofundat in campul patologic al indicatiilor proceselor.
Fenomenul a fost descris pe larg de catre V. Imiushm, P. Mandel si alti cercetatori.

Fotografia Kirlian şi bioelectrografia Korotkov

de dr. Roger Taylor

O nouă tehnică cunoscută sub numele de bioelectrografie îmbunătăţeşte precizia şi gradul de repetabilitate al observaţiilor realizate cu ajutorul fotografiei Kirlian şi măreşte şansele stabilirii unor diagnostice clinice de încredere.

Un mare salt înainte în domeniul imagisticii bioenergetice

Ce este fotografia Kirlian? În esenţă este o procedură ce implică un curent electric de înaltă tensiune şi de înaltă frecvenţă ce este aplicat pe partea inferioară a unei plăci făcute dintr-un material izolator cum ar fi de exemplu sticla. Când un material conducător de electricitate (care poate fi un metal sau orice alt material care conţine apă, cum ar fi orice parte a corpului) este plasat pe această placă, are loc o descărcare electrică prin aerul din proximitatea obiectului. Lumina provenită de la descărcarea electrică obţinută poate fi înregistrată pe un film fotografic plasat între obiect şi placa încărcată electrostatic.

Toate aceste fenomene erau de aşteptat să se producă. Ceea ce a fost remarcabil însă, a fost descoperirea făcută de către Simion şi Valentina Kirlian în anii '40, care au observat că descărcarea ce se producea avea caracteristici ce se modificau în funcţie de starea fiziologică şi mentală a persoanei examinate.

Istoricul acestei descoperiri, anumite sugestii referitoare la fizica procesului implicat şi o aplicare a acestei metode în studiul unor bolnavi psihici au fost descrise de către dr. Victor Adamenko acum 15 ani. Ca urmare a studiilor ulterioare efectuate de către alţi cercetători, a devenit clar faptul că proprietăţile descărcării electrice depind de o mulţime de elemente ce ţin de construcţia echipamentului şi de metoda folosită, astfel că a fost dificil pentru un cercetător să repete experimentele altuia. În plus, fără un mijloc de cuantificare a imaginilor, interpretarea lor era destul de subiectivă şi pe lângă toate acestea, nu exista nicio teorie coerentă care să poată explica aceste efecte. Din aceste motive, fotografia de tip Kirlian nu a reuşit să câştige credibilitate în rândul medicilor şi a oamenilor de ştiinţă.

Toate aceste trei mari obiecţii sunt acum pe pragul de a fi depăşite datorită invenţiei unei versiuni computerizate realizată de către dr. Konstantin Korotkov din St. Petersburg, Rusia. Această nouă metodă nu implică realizarea niciunei fotografii – un avantaj imens din punctul de vedere al vitezei şi al comodităţii. În loc de aceasta, lumina provenită de la descărcarea electrică coboară printr-un geam de sticlă la o cameră fotografică electronică situată dedesubt. De la aceasta, imaginea este transferată într-un computer în format digital. Nivelul înalt de construcţie al acestui instrument face ca toţi cei care îl utilizează să poată obţine rezultate comparabile.

Vizualizarea prin intermediul descărcării în gaz
(Gas - Discharge Visualisation – GDV)

Cel mai important lucru este că odată ce imaginea este în format digital, este posibilă cuantificarea diverşilor ei parametri. Un sofisticat pachet de programe ce este furnizat împreună cu aparatul, permite măsurarea suprafeţei imaginii, luminozităţii, „fractalităţii” ei şi a altor aspecte. Acest pachet de programe este mereu actualizat (perfecţionat).

Din moment ce această metodă nu implică utilizarea fotografiei, este cunoscută sub numele de bioeletrografie sau „vizualizare prin intermediul descărcării în gaz”. Explicarea completă din punct de vedere fizic şi chimic a acestor efecte este o sarcină pentru viitor, care fără îndoială că va trebui să fie bazată pe o teorie holistică asupra vieţii. O asemenea teorie a început să îşi facă apariţia în ultimele trei decenii prin intermediul operei dr. Fritz – Albert Popp şi a altora din domeniul biologiei cuantice. Ea capătă tot mai mult suport şi începe să fie tot mai cunoscută.

Ce reprezintă aceste imagini? În ciuda faptului că s-a vorbit destul de mult despre „aura Kirlian”, s-au făcut puţine lucruri în direcţia corelării acestor imagini (acum cunoscute sub numele de „beograme”) cu aura corpului uman aşa cum este ea văzută de către „senzitivi” (clarvăzători – n. ed.).

Cu toate acestea, sensibilitatea imediată a acestor imagini la stările fiziologice, emoţionale şi mentale ale omului sugerează faptul că proprietăţile (caracteristicile) descărcării pot într-adevăr avea anumite relaţii cu aura. Modelele imaginii prezintă considerabile variaţii, chiar şi în rândul oamenilor sănătoşi (se poate vorbi chiar de o amprentă). Cu toate acestea, este posibil să definim un anumit număr de tipuri aflate în legătură cu o stare de sănătate şi cu o anumită constituţie psihofizică.

Figura 1a. prezintă beograma tipică a unui adult sănătos. Culorile (văzute aici în format alb negru drept tonuri de gri – n. ed.) nu prezintă nicio relaţie cu lungimea de undă reală a luminii, care în cea mai mare parte aparţine domeniului radiaţiei ultraviolete. Ele sunt culori „false” alese pentru a reprezenta diverse grade de strălucire. Oricum, diferenţele în strălucire sunt rareori evidente din imagine; pentru a observa acest lucru trebuie să privim la valorile cantitative. În condiţii de sănătate slabă, oboseală sau stres, beograma tinde să aibă o suprafaţă mai redusă, cu o luminozitate şi o fractalitate mai mare (fig 1b de mai jos).

Dar acestea sunt doar nişte linii călăuzitoare generale: în anumite condiţii de sănătate redusă, suprafaţa poate fi prea mare şi strălucirea şi fractalitatea prea mică. Beogramele se modifică de asemenea mult odată cu vârsta – un aspect care este acum luat în considerare de către anumite programe de diagnosticare. De exemplu, copii sănătoşi au tendinţa de a avea valori înalte la parametrii de strălucire şi fractalitate, aspecte care pot indica stresul în cazul unui adult.

Corespondenţa cu organele

În urma unei lungi experienţe clinice cu metoda de fotografiere Kirlian, dr. Peter Mandel din Germania a descoperit că diferitele afecţiuni pot fi reprezentate prin defecte caracteristice prezente la nivelul imaginii degetelor. Astfel el a reuşit să definească sectoare ale imaginii degetelor ce corespund cu diverse organe ale corpului. Aceste sectoare se află în legătură (în linii mari) cu sistemul meridianelor din acupunctură. Astfel că, la fel ca şi în reflexologie, iridologie şi auriculoterapie, aceste observaţii sprijină şi ele concepţia intrigantă conform căreia sistemul energetic subtil al organismului poate avea o natură holografică.

Confirmând la modul esenţial această reprezentare a organelor, dr. Korotkov a adăugat o nouă facilitate programului ce însoţeşte aparatul GDV, prin intermediul căreia sectoarele imagini celor 10 degete sunt preluate şi aranjate în jurul unei schiţe a formei umane astfel încât să aproximeze organele corespondente şi să ofere astfel aparenţa unei aure (fig.3 de mai jos). Exemple ale reprezentării organelor sunt prezentate în fig. 2 (de mai jos).

Aici se pot vedea de asemenea două tipuri de defecte: o izbucnire a imaginii dincolo de raza medie (fig.2a de mai jos) sau o zonă redusă sau chiar o lacună evidentă (fig.2b de mai jos). Prima corespunde unei stări de exces energetic după acupunctura chineză şi poate indica o stare inflamatorie sau chiar prezenţa unei dureri în timp ce a doua reprezintă o slăbire a energiei corespunzătoare acelui organ, ceea ce corespunde cu o stare de „deficienţă” energetică a unui meridian de acupunctură, stare ce poate avea drept rezultat o funcţionare mai lentă a acelui organ sau eventual chiar o degenerare a lui.

Aceste defecte pot fi doar tranzitorii şi, într-o asemenea situaţie, nu prezintă o semnificaţie patologică prea mare. Pe de altă parte, dacă ele sunt constante şi în special dacă apar în acelaşi sector al imaginii de la ambele degete, atunci ar trebui să suspectăm prezenţa unei patologii clare. Trebuie precizat că în timp ce asemenea defecte sunt deseori observate în situaţii patologice acute sau imediat după o intervenţie chirurgicală, sistemul energetic tinde să compenseze orice perturbare astfel că în situaţiile cronice defectele pot să nu mai fie prezente. Însă ele pot fi făcute să reapară supunând organul respectiv la un anumit stres funcţional, de exemplu o masă copioasă în cazul stomacului sau exerciţii fizice în cazul inimii.

Efectele terapiei

Deşi prezenţa defectelor poate oferi o indicaţie în privinţa localizării unui proces patologic, de multe ori nu face acest lucru. Astfel că, ţinând cont de cunoştinţele noastre actuale în acest domeniu, nu ne putem baza pe acest instrument pentru a oferi un diagnostic medical convenţional. Dar el poate totuşi indica starea în care se află sistemul energetic al unei persoane. Cea mai bună utilizare a acestuia în medicină este probabil aceea de a furniza un feed-back în privinţa efectelor unei terapii.

Figura arată „aura” beogramică a unui pacient cu puţin timp înainte de realizarea unei şedinţe de acupunctură şi apoi la 30 de minute după. A vedea o astfel de schimbare poate încuraja terapeutul, arătându-i că se află pe direcţia cea bună. Poate fi la fel de încurajator şi pentru pacient, deoarece el poate că nu resimte subiectiv niciun beneficiu decât mult mai târziu sau după un anumit număr de tratamente. În plus, metoda poate la fel de bine să evidenţieze efectele unor influenţe negative, cum ar fi aceea provocată de radiaţia emisă de telefoanele mobile sau de anumite zone de stres geo-patogen. Fiecare imagine este la modul esenţial un instantaneu surprins dintr-un proces foarte dinamic. Dar cu ajutorul funcţiei cantitative, se poate urmări cursul în timp al acestuia într-un mod foarte revelator. (Într-adevăr, perfecţionările recente fac acum posibilă realizarea unui „film”, cu citiri realizate chiar şi la intervale de 30 de secunde.)

Datorită influenţei puternice a factorilor mentali, este important ca persoana să fie într-o stare cât mai stabilă din punct de vedere mental. Astfel că, la venire, un pacient ar trebui să se odihnească aproximativ 15 minute înainte de a se efectua prima citire cu aparatul GDV. În plus, dacă se doreşte ca examinarea să se limiteze doar la nivelul corpului fizic, se pot evita influenţele exercitate de factorii mentali prin plasarea unui disc subţire de plastic între deget şi electrod. Efectul relaxării şi a unei simple meditaţii este să mărească suprafaţa şi să reducă fractalitatea imaginii obţinute.

Figura 5 reprezintă cursul evenimentelor în timpul primelor minute ale unei meditaţii realizate de către un meditator experimentat. De asemenea, după un şoc, se poate observa imediat apariţia unor efecte opuse, cum ar fi închiderea cu zgomot a unei uşi sau chiar apariţia unui gând dureros. Efecte opuse pot de asemenea să apară şi dacă persoana se angajează într-un proces imaginativ profund sau alt gen de stare modificată a conştiinţei (SMC). Dar în acest caz, imaginea poate prezenta şi alte proprietăţi remarcabile.

Într-un studiu special asupra SMC; grupul doctorului Korotkov a definit un tip caracteristic de beogramă. Imaginea este văzută ca fiind separată de deget, îndeosebi la mâna stângă (în majoritatea cazurilor) şi în special la degetul inelar de la mâna stângă. Acest gen de imagine este de exemplu prezentă la anumiţi vindecători atunci când intră în starea specifică procesului de vindecare şi la sportivi atunci când îşi vizualizează performanţele. Chiar şi mai specific pentru SMC este comportamentul ariei imaginii în timpul unui şir rapid de expuneri (un „film”). În stările de conştiinţă normale, aceasta rămâne mai mult sau mai puţin stabilă sau se diminuează în mod treptat; în SAC ea creşte în mod treptat.

Aceste descoperiri au fost făcute în timpul studiilor efectuate pe copiii antrenaţi să vadă fără a-şi folosi ochii – aşa zisa vedere „directă” (multe asemenea studii au fost efectuate în Rusia). O descoperire remarcabilă (făcută de către alt grup de cercetători din Rusia) a fost făcută analizând perechi de indivizi aflaţi într-o relaţie emoţională strânsă. Când unul dintre aceştia şi-a imaginat că trimite dragoste către celălalt, (care se putea afla la mulţi kilometri distanţă), un punct luminos ce s-a detaşat a fost văzut în sectorul corespunzător inimii de la degetul mic. Acest punct luminos a apărut la mâna stângă în cazul celui care a emis şi la mâna dreaptă în cazul celui care a primit.

Tehnica GDV a făcut în mod clar un mare pas înainte în direcţia recunoaşterii ştiinţifice a bioelectrografiei. Putem privi în viitor înspre noi dezvoltări, ce se apropie cu repeziciune şi promit uimitoare posibilităţi.

Figura 1. Diverse imagini ale unor degete (din dreapta sus spre stânga): (a) adult sănătos, relaxat (autorul); (b) acelaşi individ aflat pentru moment într-o stare de stres; (c) persoană în vârstă cu un nivel energetic redus; (d) vindecător Reiki, imediat după o şedinţă de terapie (observaţi razele ramificate).

Figura 2. Două tipuri de defecte (a. dreapta) degetul mijlociu de la mâna stângă, la câteva zile după ce pacientul a eliminat o piatră foarte dureroasă de la rinichiul stâng; defectul de tipul unei erupţii ce apare în sectorul corespunzător rinichiului indică o reglare dureroasă şi acut inflamată; (b. stanga) degetul mare de la mâna dreaptă al unei persoane care de mulţi ani suferea de probleme dentare, spaţiile goale indică regiuni cu energie scăzută la nivelul maxilarului; şi degetul mare de la cealaltă mână prezenta aceleaşi defecte.

Un exemplu al utilizării facilităţilor cantitative: cursul evenimentelor după realizarea terapiei cu oxigen singlet. Fiecare punct reprezintă valoarea medie obţinută prin citiri realizate la nivelul tuturor celor 10 degete a unuia din cei patru parametri aleşi (forma este o măsură a fractalităţii marginilor imaginii; zgomotul este o măsură a numărului de fragmente de mici dimensiuni). Au fost realizate 20 de minute de terapie imediat după prima citire (cea de control).Două experimente care arată efectele pe care meditaţia le are asupra intensificării zonei corespunzătoare unui singur deget şi a diminuării fractalităţii imaginii acestuia.

În unul dintre experimente (meditaţia) procedura a fost aceea de calmare a minţii printr-o metodă obişnuită, în celălalt (concentrarea) subiectului i-au fost date două simboluri desemnate pe o hârtie şi focalizându-şi privirea pe un punct aflat la jumătatea distanţei dintre ele, s-a concentrat pentru a le aduce împreună în centrul câmpului vizual. Această metodă tinde de a sincroniza cele două emisfere ale creierului.

Sistemul GDV Camera Pro este un dispozitiv complex ce permite înregistrarea şi procesarea direct pe calculator a câmpurilor energetice ale subiectului . Imaginile GDV sunt obţinute prin intermediul unui sistem optic unic şi a unei camere CCD, la lumina zilei, în timp real.

Articol preluat din Nexus New Times Magazine, anul III, numărul 11, decembrie 2007- februarie 2008

Nota editorului:
Acest articol a apărut pentru prima dată în revista Caduceus nr.67/2005, de unde este reprodus cu permisiunea autorului. El a apărut de asemenea în publicaţia Institute for Complementary Medicine Journal, ediţia din ianuarie 2006

Despre autor:
Roger Taylor a urmat iniţial studii de fiziologie şi apoi de medicină veterinară. După trei ani de lucru în domeniul fiziologiei animale, cariera sa, inclusiv lucrarea sa de doctorat, s-a desfăşurat mai mult în domeniul imunologiei fundamentale.
Lucrând în cadrul Institutului Naţional pentru Cercetări Medicale din Anglia, dr. Taylor a luat parte la descoperirea funcţiilor timusului şi a celulelor T şi B. Apoi, la Universitatea Bristol, a înfiinţat „Grupul de Cercetare în Imunologie”, unde a lucrat în special în domeniul toleranţei imunologice. A scris peste 55 de articole în domeniul imunologiei şi a contribuit la mai multe lucrări. Decepţionat de modul în care evolua cercetarea ştiinţifică biomedicală, dr. Taylor s-a retras timpuriu din activitate şi şi-a petrecut următorii 15 ani studiind baza ştiinţifică a energiilor subtile. Mare parte din munca sa a fost efectuată cu ajutorul echipamentului Kirlian computerizat al dr. Korotkov, studiind în special efectul diferitelor terapii. Dr. Taylor scrie în principal pentru revista Caduceus din Anglia, unde este de asemenea şi editor ştiinţific. El poate fi contactat prin email la: rogerbt@onetel.com.

Notă:
Oxigenul singlet – este o alternativă foarte eficientă la terapia cu ozon care, fiind total sigură, poate fi auto-administrată în mod convenabil. Pentru mai multe informaţii asupra terapiilor cu oxigen activat, vezi articolul doctorului Taylor din Caduceus, nr. 45/ 1999, pag. 42






SURSA POZE:

RTSHADOWS.FILES.WORDPRESS.COM