miercuri, octombrie 6

S.O.S .DISPERAREA POATE UCIDE * Veteran de Irak: “Astăzi cu ultimii bani din casă am cumpărat pâine. Mâine nu ştiu ce o să fac”





Scriu acest articol, pentru ca e de datoria mea sa incerc sa salvez onoarea si demnitatea unui OM.
ACEST OM ESTE UN VETERAN ,UN CADRU MILITAR PE CARE TARA IL CONDAMNA LA FOAME.

In situatia lui sunt foarte multi ,insa ei nu au camarazi cum este *rlegione*.

Tot respectul pentru tot ceea ce incerci sa faci,uneori sa facem bine este asa de greu...
Rog prin intermediul acestui articol ,pe aceia care il pot ajuta sa isi recapete demnitatea sa dea un e-mail sau sa posteze pe topicul https://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?55657.last.

PROFESONALISMUL OARE SA FIE EGAL CU INDIFERENTA?
SUNT MULTI CEI CARE POT FACE MINUNI PENTRU CAMARAZII LOR,PENTRU SEMENII LOR.
Fiti voi primii care sadeste Floarea Sperantei!
Din cauza deznadejdei am pierdut nu de mult un om deosebit,era un camarad desavarsit,insa prea tacut si inchis in el.Nimeni nu a stiut drama sufletului sau.
Nu transformati stimati domni,CEI care aveti puterea de a schimba lucrurile, destinul acestui om intr-o drama.

DISPERAREA UCIDE MAI IUTE CA GLONTUL !


Veteran de Irak: “Astăzi cu ultimii bani din casă am cumpărat pâine. Mâine nu ştiu ce o să fac”

"L-am cunoscut în infernul de la închisoarea Abu Ghraib. Dormea într-o celulă unde cu câteva luni înainte erau razvan ghergina abu ghraib 1schingiuiţi adversarii regimului Saddam Hussein. Asta când nu îngrijea insurgenţii irakieni sau militarii sfârtecaţi de gloanţe. Era unul din echipa medicală românească care a scris acolo istoria. Plutonierul Răzvan Gherghina, asistent medical. După ani de zile m-am reîntâlnit cu el acasă, în România. Unde veteranul( că are la activ trei stagii în zone de conflict – Somalia – 1993-1994, Irak – 2004 -2005 Abu Ghraib, 2005-2006 Camp Buca) medaliat de armata americană trebuie să ducă propriul război. De supravieţuire. La propriu. Nu i-am cerut acordul pentru a scrie despre toate lucrurile pe care mi le-a spus pentru că ştiu că ar fi refuzat. O fac cu riscul de a se supăra pe mine, dar sperând că, odată pentru totdeauna, statul român va învăţa să-i respecte pe cei care-l slujesc . "
Care tara,care patriotism,care armata?

“Astăzi am strâns ultimii bani din casă. Am cumpărat pâine şi asta am mâncat. Mâine nu ştiu ce o să fac. După 23 ani de muncă ca asistent medical (15 în cadrul armatei), după trei misiuni în afara graniţelor tarii, dupa ce în 21 decembrie 1989 am fost în celebrul balcon al CC-ului (măcar am avut bunul simţ să nu îmi scot certificatul de revoluţionar ) am ajuns în situaţia de a cerşi pentru a putea supravieţui, am ajuns să mor de foame lucrând în armata română ca personal civil contractual. Eu şi soţia câştigăm împreună 3200 lei. Atâta avem şi cheltuieli că aproape 2000 lei sunt rate. Atunci când am făcut creditele aveam o salarizare corespunzătoare care să-mi asigure şi ratele la credit şi un trai decent. Cu banii obţinuti în prima misiune în Irak am putut sa plătesc avansul pentru achizitionarea unui Logan, pentru diferenţa de bani trebuind să fac un credit. Cel de-al doilea credit l-am luat în idea de a-mi renova locuinţa, însă datorită reducerii salariilor am rămas şi cu banii daţi şi cu apartamentul neterminat. Din ce să îi mai dau copilului să manance sau cu ce să-l imbrac?! Nu vreau pomană. Vreau doar să fiu plătit corespunzator pentru munca efectuată, vreau respect pentru mine ca om, nu vreau batjocura că m-au “ciuruit”…. sau să-mi plăteasca statul cele doua credite si ca salarizarea îmi va ajunge cât de cât pentru un trai la limita subzistenţei. Ce soluţii îmi mai rămân acum?!?! Să fur!?!? Sa jefuiesc?! Să dau în cap cuiva!?? Pentru a putea supravieţui, dupa amiaza, în puţinul timp liber care îl mai am, am început să “prestez” diverse activităţi “la negru”…comisioane, transport persoane, muncă pe şantier, însă nu sunt venituri permanente pe care să mă pot baza. Renunţ şi la armată dacă e nevoie pentru un job plătit decent. Am carnet de conducere, vorbesc engleză şi franceza fluent, abilităţi pe computer, persoană sociabilă, volubilă. Cineva interesat?”.


Sursa-http://www.pressalert.ro/2010/10/veteran-de-irak-astazi-cu-ultimii-bani-din-casa-am-cumparat-paine-maine-nu-stiu-ce-o-sa-fac/

3 comentarii:

un roman spunea...

este rusinos sa te plangi ca mori de foame cand ai 3200 lei venit pe luna.
trebuie sa inveti sa te intinzi ata cat iti este plapuma, mai ales ca sunt vremurile care sunt.
sunt milioane de romani care traiesc cu mult mai putini bani si poate muncesc mai mult decat dl. subofiter.
nu este obligatoriu sa ne nastem toti bogati si sa traim toti in huzur.
daca domnul acesta nu a invatat sa-si rationalizeze resursele pe vremuri de criza inseamna ca armata nu l-a invatat nimic.
poate ca la ora asta altii care au muncit la fel ca el sau poate mai mult sunt someri si nu nici 1/4 din acei 3200 de care se plange militarul nostru, dar au demnitate si nu se jelesc in asa hal.
rusine !!!!

SURRY spunea...

Domnule draga ,candva era o floare care se numea asa floarea rusinii,ce noroc pe domnia ta ca ai gasit-o ,desi a disparut.
Bravos!!!

Anonim spunea...

un roman spunea...e dreptul lui...dar romanul cu pricina realizeaza ca...un oarecare subofiter ...este atit de performant incit sa puna uniforma...cu tot ce inseamna asta...mai presus de bani?Pot veni cu exemple foarte dure...dar nu cred ca e cazul...De ce nu intelege ,,un roman spunea... "ca cei care au purtat o uniforma si o mai poarta chiar muncesc pentru bani putini doar ca,sentimental,tara asta chiar ne intereseaza ...ca e a noastra...Gresesc?...nu cred...!Il pot invita pe ,,un roman spunea" la o saptamina de munca cu noi...noi avem un an...il solicitam la o saptamina,,lejera"...sa vada cum ne cistigam banii...il asigur ca nu face fata nici de poza...dar...sa incercam...sa nu ma arunc prea tare....oricum,ofiteri nu sunt...asa ca...join the club....intre noi,subofiterii...noi lucram minimum 20 de ani in activitate...faceti fata o singura saptamina?Poate da...pe incercate...iarta-ma Surry...imi cistig greu banii si nu vreau sa-i justific aiurea....AUDIT-ul e suficient
Domnul daca poate sa ne spuna ce l-a invatat armata...cum se aseaza pe culori tricourile sau cum se abordeaza o situatie de tip CTAT la un factor uman...intreb...of...mai am putin si ies la pensie...trec anii...Imi propun sa ramin anonim,dar .fara sa tin seama de culoarea sau de semnul de arma de pe uniforma...toti,indiferent de grad,muncesc mult pentru a-si cistiga banii...sunt sigur ca toti putem justifica financiar activitatea pe care o desfasuram...sunt sigur ca atunci cind simtiti prezenta noastra...viata d-voastra are un viitor mult mai palpabil ...Noi facem tot ce putem...