joi, octombrie 21

GLOBALIZAREA SI COMUNICAREA DEFICITARA PE PLAN MONDIAL CAUZA A REGLEMENTARII PRIN SANGE
























Orientul Apropiat si Mijlociu.


1.Arabia Saudita.
Cu numele sau oficial-Al Mamlaka Al-Arabiya As-Sa ‘Udiya, Regatul Arab Saudit este situat in sud-vestul Asiei, ocupand cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intre 16º11´-32°09´ latitudine nordica si 34°34´-55°41´longitudine estica. Este invecinata cu alte state arabe : Iordania, Iraq, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemenul, dar si cu ape : Golful Persic si Marea Rosie.
Cu un teritoriu de 2 150 000 km², Arabia Saudita are o populatie mica, cifrata in 1996 la un numar de 18 426 000 de locuitori si cu o densitate de doar 9 loc/km². Aceasta populatie se concentreaza cu precadere in oazele din zona centrala a tarii precum si pe cele doua litoraluri(mai numeroasa pe litoralul Marii Rosii).Circa 20% din populatie este nomada iar desertul Rub’al Khali, situat in sudul tarii, este complet lipsit de populatie. Islamismul are ponderea cea mai mare in Arabia Saudita ca religie cu un procent de 98%.
Capitala tarii este Riyadh, situat in centrul tarii, intr-o oaza la poalele muntilor Tuwaiq cu o populatie de circa 1 500 000 de suflete. Centru al wahabitilor la inceputul secolului al-XIX-lea, Riyadhul devine in 1932 capitala Arabiei Saudite. Intre 1959-1976 sediul administratiei s-a aflat la Jeddah, Riyadhul ramanand resedinta suveranului si a guvernului. Este un important centru comercial si cultural precum si nod al transporturilor caraviniere din Peninsula. Detine numeroase institutii de invatamant laic si religios. Monumente mai importante se remarca moscheea Jami’da si Palatul regal al-Murabba. Orase importante : Jeddah, Mecca, Ta’if, Medina si ad-Damman.
Limba oficiala este araba. Limba semita, araba ia nastere in Peninsula Arabia, de unde se raspandeste in secolele VII-VIII, odata cu expansiunea araba in Orientul Apropiat si in Peninsula Iberica, devenind limba religioasa si literara a intregii lumi musulmane. Limba araba foloseste din prima jumatate a mileniului I e.n. un alfabet propriu(cu scrierea de la dreapta la stanga). Raspandita pe un teritoriu intins, araba a suferit influenta idiomurilor locale, separandu-se in mai multe dialecte. In Arabia Saudita de astazi se vorbeste un dialect propriu Peninsulei Arabia.
Din punct de vedere administrativ, Arabia Saudita este impartita in 17 provincii numite « manatiq idariyah », si anume : ‘Afif, al-Jawf, al-Khasirah, al-Madinah, al-Mataqah ash-Sharqi-yah, al-Qasim, al-Qurayyat, ar-Riyadh, ‘Asir, Baljarshi, Bishah, Ha’il, Makkah, Mintaqat al Hudud ash-Shamaliyah, Najran, Qizan si Ranyah.
Istoria Arabiei Saudite este una extrem de interesanta. Locuita din mileniul I i.e.n. de triburi arabe care intemeiaza mici regate. Peninsula Arabia este unificata pentru prima data(630-35 i.e.n.) de Muhammad, intemeietorul islamismului, devenind pentru scurt timp centrul Califatului Arab. Odata cu decaderea Califatului Abasid , iau nastere in secolele IX-X mici principate feudale, care ajung in secolul XVI sub suzeranitatea Imperiului Otoman, suzeranitate mentinuta cu intreruperi pana in 1918. Secta islamica militanta a wababitilor, originara din Nejd, intemeiata de Muhammad Ibn al-Wahhab(1703-1792.), dupa 1740 unifica temporar cea mai mare parte a Arabiei Saudite, castigand de partea sa pe emirul Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii, si ameninta posesiunile otomane din Mesopotamia. Cucerirea Bahrainului(1803) si a Kuweitului(1804) de catre statul wahabit, amenintarea Sultanatului Masqat, aflat sub protectie britanica, declanseaza o puternica riposta a Companiei Britanice a Indiilor Orientale(1806). Trupe ale viceregelui egiptean, Muhammad Ali, reusesc, din insarcinarea sultanului otoman Mahmud al –II-lea, sa infranga in 1818 statul wahabit. Abd al Aziz Ibn Saud, emir din Nejd(1902-1953) si imam al wahabitilor, reconstituie statul wahabit, uneste cea mai mare parte a Peninsulei Arabia si isi ia la data de 22 septembrie 1932 titlul de rege al Arabiei Saudite. Datorita veniturilpr obtinute din exportul de petrol, Arabia Saudita a jucat si joaca un rol primordial in problemele economice si politice ale Orientului Mijlociu. Arabia Saudita incearca sa refaca unitatea statelor arabe, divizate in urma vizitei presedintelui Egiptului in Israel(19-21 noiembrie 1977) si a semnarii Tratatului de pace egipteano-israelian(26 martie 1979). Pe plan economic, autoritatile urmaresc ca obiective principale reducerea dependentei fata de exportul de titei, industrializarea tarii, realizarea unui vast program de dezvoltare a invatamantului si a serviciilor sociale. Din 1982, printul Fahd Ibn Abd-al-Aziz ii ia locul fratelui sau vitreg Khalid(1975-1982) la conducerea regatului saudit, incepand astfel o noua era in istoria tarii, era marcata de ample reforme si masuri de dezvoltare a tarii.
Ca si organizare de stat, Arabia Saudita este o monarhie absoluta, un regat ereditar in care regele domneste in conformitate cu dreptul sacru islamic(sharia) si traditiile arabe. Nu exista o succesiune la tron prestabilita, suveranul fiind desemnat de catre un consiliu format din membrii familiei regale.
Sarbatoarea nationala a Arabiei Saudite este 23 septembrie 1932-aniversarea intemeierii regatului saudit iar moneda nationala este Riyalul, care este egal cu 100 de Halalah.
Conditiile naturale sunt specifice pe acest teritoriu. In partea centrala se desfasoara un podis slab ondulat, traversat de vai seci(« wadi ») insotite de o serie de oaze(Al Syadyr, Al’Arid, Al Hawta) si marginit de cateva lanturi muntoase spre est(Jabal Tawaiq) si nord(Jabaj Shammar), ale caror inaltimi depasesc rar 1 000 de metri, mai semeti ce trec de 2 500 m(Jabal Qarnait-2565 m, Jabal Ibrahim-2501 m). Acestia sunt despartiti de litoralul Marii Rosii printr-o campie ingusta, Tihama, traversata de vai scurte. In nordul si sudul tarii se intind doua mari deserturi : An Nafud(prelungire a desertului Siriei) si Rub’al Khali(Ar Ramlah), acesta din urma acoperind 1/3 din suprafata tarii. Spre Golful Persic, insotit de recifi coralingieni, se intinde platoul scund Al Hasa, cu bogate structuri petrolifere. Lipsesc cursurile de apa permanente. Clima este cea tropical-desertica, cu precipitatii ceva mai bogate in muntii din sud-vest(560 mm/an), cea mai mare parte a teritoriului primind doar sub 100 mm/an. Vegetatia ierboasa este prezenta doar in oaze si temporar in podisul central ; in muntii din sud-vest se dezvolta o bogata vegetatie arborescenta. Fauna include numeroase insecte, scorpioni, serpi(cobra de nisip, vipera), pasari, maimute, sacali s.a.
Economic, Arabia Saudita este cel mai mare exportator de petrol si cu cele mai mari rezerve cunoscute pana in prezent. Ea cunoaste o adevarata explozie in domeniul investitiilor si a constructiilor, in principal in domeniul industriei, al transporturilor si agriculturii. S-au construit numeroase unitati industriale, indeosebi cele de rafinare a petrolului(Jaddah, Riyadh), ingrasaminte chimice(ad-Damman), produse metalurgice(Jeddah). Arabia Saudita detine ca resurse minerale imense cantitati de petrol, gaze naturale precum si minereu de fier, cupru si aur in cantitati mai mici. Produce anual produse siderurgice, , benzina, uleiuri usoare, uleiuri grele, energie electrica, gaze lichefiate, ingrasaminte azotoase, ciment, produse alimentare(zahar, lapte, unt, carne, bauturi nealcoolice).

2.Afghanistan.
Denumirea oficiala este Da Afghanistan Dimukratik Jomhuriyat(Republica Democratica Afghanistan).Denumire care a fost din nou reintrodusa dupa caderea regimului taliban. Afghanistanul este situat in partea central-sudica a Asiei intre 29°22´-38°30´ latitudine nordica si 60°28´-74°52´ longitudine estica. Se invecineaza cu Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, China, Pakistan si Iran..
Are o suprafata de 650 000 de km² si o populatie de 21 472 000 de locuitori(1996) avand densitatea de 33 de loc/km². Populatia este compusa in majoritate de afghani(pashtuni)-60%, tadjici-30%, uzbeci-5%, hazarahi-3% s.a. Ea se concentreaza pe vaile principalelor rauri, in depresiunile din zona central-estica si la poalele nordice ale regiunilor montane. In sud-vest, populatia este foarte redusa(3-5 loc/km²) ; 17% din populatie practica nomadismul. Si in aceasta tara, islamismul detine ponderea cea mai mare(98%), 9/10 fiind musulmani suniti, restul fiind siiti.
Capitala tarii este Kabul. Este situat in estul tarii la 1 800 metri altitudine, intr-o depresiune drenata de raul omonim. Cu o populatie de aproximativ 1 400 000 de locuitori, Kabulul are o istorie destul de scurta. Ridicat pe locul unei asezari datand din mileniul II i.e.n., Kabulul cunoaste prima epoca de inflorire in timpul lui Babur Zahir Ed-Din(1483-1530), care face din oras resedinta Imperiului Marilor Moguli. Timur Sah Durrani muta in 1775 capitala statului afghan intemeiat de predecesorul sau, Ahmad Sah Durrani, de la Kandahar la Kabul. Datorita anarhiei instaurate de preluarea conducerii statului de talibani, Kabulul a fost radical transformat din punct de vedere economic, social, politic, cultural si religios. Datorita ideologiei lor profund islamice, Kabulul a fost radical schimbat in perioada in care acestia s-au aflat la conducere(1995-2002). Acum el se aseamana precum un oras pe cale de disparitie din pricina saraciei, a foametei si a bolilor. Orasele principale afghane sunt : Kandahar, Herat, Mazar-i-Sharif, Jalalabad, Kunduz, Beghlan, Maymana,
Limba oficiala a acestei tari este afghana(pashtu) si apartine grupului iranian oriental al familiei de limbi indo-europene ; foloseste alfabetul cu caractere arabe(varianta persana). Este impartita administrativ din 30 de provincii numite « vilayat ».
Afghanistanul are o istorie destul de zbuciumata. Populat de triburi iraniene incepand cu anul 1 200 i.e.n. stapanit apoi pe rand de persi, greci, kusani, parti, sasanizi, heftaliti, teritoriul Afghanistanului, zona de tranzit intre Asia Centrala si India, este cucerit in 652 de arabi, care isi impun propria cultura si religie. Inclus initial in Califatul Arab, Afghanistanul face apoi parte (sec. IX-X) din statul Tahirizilor, Safarizilor, Samanizilor, pentru a deveni in secolele X-XII nucleul statului Ghaznavizilor, apoi al Ghurizilor. In secolele XIII-XIV, Afghanistanul cunoaste pustiitoarele invazii mongole(Ginghis-Han, Timur Lenk), apoi in secolele XVI-XVII este impartit intre Persia si Imperiul Marilor Moguli. Statul afghan independent ia nastere la mijlocul secolului XVIII in timpul domniei lui Ahmad Sah(1747-1773) care cucerste si Kasmirul, Punjbul, Belucistanul, unele parti din Uzbekistan si Tadjikistan. Slabirea autoritatii centrale, pierderea la inceputul secolului al-XIX-lea a cuceririlor din Iran si nordul Indiei fac ca Afganistanul sa devina o tinta a tendintelor expansioniste ale Persiei, Marii Britanii si Rusiei. In ciuda rezistentei populare eroice din timpul razboaielor afghano-engleze(1839-1842 si 1878-1880), Marea Britanie instaureaza in 1880 protectoratul asupra tarii. In 1893 este fixata pe baza acordului anglo-afghan granita de est a statului(« Linia Durand »). La 28 februarie 1919 Afganistanul isi proclama independenta, respinge interventia militara engleza(mai-iunie 1919), obtine prin Tratatul de la Rawalpindi(9 februarie 1919) recunoasterea oficiala a neatarnarii si paseste lent pe calea modernizarii vietii economice, sociale si politice. In al doilea razboi mondial ramane neutru iar dupa razboi practica o politica de nealiniere si sunt elaborate 3 planuri cincinale. La 17 iulie 1973, Mohammad Zahir Sah, aflat in Italia, este inlaturat, monarhia este abolita si Afghanistanul se proclama republica. In anii ’80, Afghanistanul este invadat de U.R.S.S., care doreste sa instaureze un regim comunist pro-rus. Dupa un indelungat si sangeros razboi, U.R.S.S.-ul este nevoit sa-si retraga trupele de pe teritoriul afghan. In 1992, presedintele tarii este ales Burhanuddin Rabbani, care conduce doar pana in 1995 fiind inlaturat in urma loviturii de stat a talibanilor, care introduc un regin extrem de dur si ideologic. In urma atentatelor din 11 septembrie 2001, regimul taliban este inlaturat de Coalitia Internationala Antiterorista si este introdusa o conducere interimara in fruntea tarii avand sarcina de a reface tara.
Relieful tarii este variat, predominant muntos. Cei mai semeti munti sunt Muntii Hindu Kush, situati in nord-estul Afghanistanului. Ei sunt continuati spre vest de Muntii Koh-i-Baba din care se desprind, separate prin vai longitudinale, 3 ramuri principale : Band-i-Turkestan, Safedkoh-Paropamisus si Siahkoh. Inaltimile acestora depasesc frecvent 3 500 de metri. In est, muntii Kohistan-i-Sulaiman, Toba kakar si Kwaja Amran formeaza granita cu Pakistanul si inchid spre sud podisul inalt Ghazni-Kandahar(2 000 m). La poalele nordice ale Muntilor Hindu-Kush se intinse o campie inalta piemontana, traversata de Amudaria si afluentii sai. Partea de sud-vest este formata din campiile nisipoase-pietroase(pustiuri)-Dasht-i-Margo si Registan. Din punct de vedere climatic, zona montana apare ca o « insula umeda »(500 mm/an) inconjurata de sectoare cu ariditate accentuata. Temperaturile sunt mai scazute in zona inalta, in timp ce in restul tarii, toate temperaturile medii lunare sunt pozitive, verile fiind sufocante(media de 32°). Ultimele influente ale musonului indian se resimt in est si sud-est. Raurile mai importante sunt Amudaria, Murghab, Helmand, Khashrud, Faragrud. Raul Harutrud se indreapta catre mlastinile sarate Hamun(la granita cu Iranul). Toate raurile au un regim de scurgere variabil, cu frecvente inundatii primavara. Vegetatia este in mare parte ierboasa ; padurile ocupa suprafete mai extinse in muntii din partea central-estica si sunt formate din specii de migdal, fag, fistic, pini, ienuperi si deodari(cedrii de Himalaya). Fauna este variata si cuprinde gazele, mufloni, arhari, leoparzi, hiene s.a.
Economia Afghanistanului este in curs de dezvoltare si dispune de variate resurse de subsol. Acestea sunt partial cunoscute si valorificate(exceptie gazele naturale) datorita tehnologiei aproape inexistente in aceasta tara inapoiata economic.


3. Bahrain.
Mashyaka Al-Bahrain(Seicatul Bahrain) reprezinta denumirea oficiala a acestui stat situat in Asia de Sud-Est, in Golful Persic sub forma de arhipelag. Este asezat la 26°15´ latitudine nordica si 54°17´ longitudine estica intre Qatar si Arabia Saudita.
Are o suprafata de doar 660 km² si o populatie de 578 000 locuitori(in 1996). Densitatea medie este ridicata-876 loc/km². Este formata din arabi(73%), pakistanezi(9%) indieni(5%), europeni(5%), iranieni, etc. Circa 80% din populatie se concentreaza in nord-estul tarii : in capitala si imprejurimi si pe insulita Al Muharraq. Majoritatea populatiei apartine islamismului(95%), din care jumatate sunt sunniti si jumatate siiti.
Capitala tarii este Manama cu o populatie de 200 000 de oameni si este situata pe tarmul nordic al insulei Bahrain. Capitala este mentionata documentar pentru prima data in 1345, resedinta a dinastiei al-Khalifa din 1783, orasul cunoaste o dezvoltare rapida din deceniul 4 al secolului XX, cand devine cel mai important centru industrial(rafinarea petrolului, aluminiu, ciment, produse alimentare, santiere de reparatii navale), mestesugaresc si comercial al micului stat. Este cel mai mare punct de comercializare a perlelor din Golful Persic si unul din primele opt mari centre mondiale de comercializare a aurului. Este de asemenea un important port in regiune. Orase mai importante sunt : Al-Muharraq, Jidd Hafs, Rifa’a, Sitra si Isa Town.
Limba oficiala este araba(dialectul propriu peninsulei Arabia) ; uzuala este folosita engleza. Este impartita administrativ in 12 regiuni. Moneda nationala este Bahrainul dinar si care este egal cu 1000 de Fils.
Sarbatoarea nationala a Bahrainului este 16 decembrie(aniversarea uracarii pe tron a emirului-1961).
De-a lungul timpului, Bahrainul, a reprezentat o baza importanta pe ruta comerciala spre India. Stapanit de-a lungul secolelor de sumerieni(identificat ipotetic cu stravechiul Dilmun), ahemenizi, seleucizi, parti, sasanizi, Bahrainul este cucerit si stapanit in secolul VII de arabi, care impun limba si religia, apoi de portughezi(1521-1602) si de persani(1602-1783). Arabi originari din Kuwait intemeiaza un seicat de sine statator in 1783, sub dinastia al-Khalifa. In urma tratatelor incheiate in 1820, 1847, 1856, 1861, Bahrainul devine de facto un protectorat britanic, Marea Britanie fiind responsabila pentru relatiile externe si apararea teritoriului. Descoperirea primelor zacaminte de titei influenteaza decisiv viata economica a seicatului. Intre 1968-1971 face parte din Federatia Emiratelor din Golful Persic, iar la 14 august 1971 isi proclama independenta de stat.
Bahrainul este o monarhie constitutionala, emirat ereditar, potrivit Constitutiei intrate in vigoare la 6 decembrie 1973, partial abrogata. Nu exista o succesiune prestabilita, suveranul numindu-si un print mostenitor din randul membrilor familiei regale. Seful statului(emir) este seicul Issa Bin Salman al-Khalifa.
Este un arhipelag format din insula Bahrain(563 km²) si alte 32 de insulite(Muharrq, Sitra, Umm Na’asan, An Nabi Salih s.a). Relieful insulei Bahrain este dat de un desert nisipos monoton(altitudine maxima de 135 metri in Jabal Dukham). Clima este arida, cu precipitatii scazute(sub 100mm/an) si temperaturi relative iarna(16° C in ianuarie) si foarte ridicate vara(34,3° C). fauna este foarte saraca(gazele, iepuri), iar vegetatia naturala este aproape inexistenta.
Economia statului se bazeaza pe exploatarea si prelucrarea petrolului care-i asigura o puternica crestere economica. Isi asigura materia prima din import; rezervele locale de petrol sunt foarte reduse, mai importante fiind cele de gaze naturale. Agricultura este bazata pe plantatiile de curmali, legume, pepeni, citrice, orez, etc.

4.Emiratele Arabe Unite.
Au denumirea oficiala de Al-Imarat Al-‘Arabiya Al-Muttahida(Emiratele Arabe Unite), si sunt situate in sud-vestul Asiei, in peninsula Arabia. Se invecineaza cu Golful Persic, Omanul, Arabia Saudita si Qatarul.
Are o suprafata cifrata la 80 000 km² si o populatie de 1 946 000 locuitori(in 1996) cu densitatea medie de 24 loc/km². Etnic, este formata din arabi(68%), indo-pakistanezi(15%). In 1978, 75% din populatia tarii o avea rezidentii straini(omanezi, iranieni, sirieni, libanezi, indo-pakistanezi). Este singura tara din lume(alaturi de Kuweit) si exceptand statele europene Andorra si Liechtenstein, in care imigrantii alcatuiesc majoritatea populatiei. Se concentreaza cu precadere in zona de coasta a golfului(60% numai in cele doua mari orase, Abu Dhabi si Dubai) ; o parte din locuitori populeaza oazele de la poalele muntilor Al Hajar. Popultia este in totalitate de religie islamica(musulmani suniti).
Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe Unite. Este situata pe o insula in Golful Persic, legata de tarm din 1868 de doua porturi rutiere. Are populatie de 600 000 de locuitori. Se dezvolta dupa 1962-1963 paralel cu extinderea exploatarilor petrolifere si este proclamat in 1968 resedinta Federatiei Seicatelor de la Golful Persic iar in 1971 devine capitala tarii. Se impune ca unul dintre cele mai dinamice orase ale Asiei. Orase mai importante : Dubai, Al Ain, Sharjah, Ras al-Khaima.
Sarbatoarea nationala se aniverseaza pe data de 2 decembrie(aniversarea proclamarii Emiratelor Arabe Unite(1971). Limba oficiala este araba si des utilizata este limba engleza. Moneda nationala este dirhamul(dinarul) si este egal cu 1000 de Fils. Este impartita in 7 emirate : Abu Dhabi, Dubai, Fujeira, Ras al-Khaima,Sharjah, Umm al Qiwain si Ajman.
Teritoriul actual al tarii a fost o regiune importanta pentru comertul Orientului Mijlociu cu India si Africa de est, populata din secolul VII de arabi, care aduc o noua religie, islamismul. Numita in secolele XVII-XIX « Coasta piratilor », devine in secolul XIX protectorat britanic in urma unei succesiuni de tratate incheiate intre 1820-1892. Intre 1968-1971, cele 7 seicate si emirate, care formeaza azi E.A.U., fac parte, sub denumirea de Omanul Contractual, alaturi de Qatar si Bahrain, din Federatia Seicatelor de la Golful Persic. La 2 decembrie 1971, emiratele Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Fujeira, Umm al Qiwain, devenite independente, proclama statul federal Emiratele Arabe Unite, la care se raliaza si emiratul Ras al-Khaima ; Qatarul si Bahrainul refuza sa faca parte din federatie.
E.A.U. sunt un stat federal, potrivit Constitutiei intrate in vigoare la 2 decembrie 1971 si amendata la 30 noiembrie 1976. Sunt conduse de un presedinte si un vicepresedinte. Ei sunt alesi prin vot indirect(de Consiliul Suprem al Uniunii) pe o perioada de 5 ani. Fiecare emirat este o monarhie absoluta, suveranii avand competente legislative si executive depline, cu exceptia apararii si a politicii externe.
E.A.U. au un relief monoton, format in principal dintr-o campie arida, de un sector al desertului Arabiei, de dune de nisip ce insotesc tarmul Golfului Persic. In est se inalta Muntii Al Hajar(2100m) in poalele carora se afla o serie de oaze(Al Ain, Buraimi). Lipsesc cursurile permanente de apa. Clima este una tropical-desertica cu amplitudini termice diurne accentuate si precipitatii ce nu depasesc 75 mm/an. Vegetatia se limiteaza la ierburi si tufisuri xerofite(in desert), curmali, alti palmieri(in oaze). Fauna este la fel de saraca in specii, mai numeroase fiind doar insectele si reptilele. In zona Al Ain s-au plantat in ultimii ani peste 20 000 ha cu arbori rezistenti la uscaciune.
Din punct de vedere economic, E.A.U. dispun de imense zacaminte de petrol si gaze naturale. Promoveaza o puternica politica de industrializare, concretizata prin construirea de rafinarii de petrol, intreprinderi metalurgice, productia de aluminiu si produse din aluminiu, productia de ciment, constructia de termocentrale etc. Se cultiva curmale, legume, cereale si se cresc cornute.

5. Iordania
Cu denumirea oficiala de Regatul Hasemit al Iordaniei(Al-Mamlaka Al-Urdunniya Al Hashimiya, este situat in sud-vestul Asiei, in Orientul Apropriat, intre 29°17´-33°23´ latitudine nordica si 34°53´-39°18´ longiudine estica. Are ca vecini statul sirian, iraqian, saudit, Marea Arabiei(Golful Aqaba) si israelian.
Are o suprafata de 92 000 km² si o populatie(in 1996) de 5 654 000 locuitori(densitatea medie de 61 loc/km²). Intreaga populatie este de etnie araba. Populatia este concentrata pe malul vestic al Iordanului si in zona capitalei. Islamismul este religia de stat(95%) dar sunt si crestini(5%).
Situat in vestul tarii, la 730-850 m altitudine, pe raul temporar Wadi’Amman si cu o populatie de 1 350 000 locuitori, Ammanul este capitala statului iordanian. Cunoscut sub numele de Rabbath Ammon, din mileniul II i.e.n., drept capitala a amonitilor, numit Philadelphia in secolul III i.e.n., Ammanul este inclus in secolele II-VII e.n. in Imperiul Roman si Bizantin. Dupa cucerirea araba, orasul incepe se decada, fenomen accentuat in timpul stapanirii otomane(sec. XVI-1918). Cunoaste o puternica afirmare economica si culturala continuata dupa proclamarea in 1946 a independentei statului iordanian. Capitala concentreaza in zona Zarka principalele unitati industriale ale tarii. Monumente turistice ale capitalei : Palatul regal, amfiteatrul roman(sec.II e.n., moscheea El Hossein(1924). Orase importante : Zarka si Irbid.
Limba oficiala este araba. Iordania este impartita in 8 governorate numite “muhafaza” : Amman, Irbid, Balqa, El Karak, Ma’an, Nablus, El Quds si Desert. Sarbatoarea nationala a Iordaniei se serbeaza la 25 mai(aniversarea proclamarii inependentei-1946). Moneda nationala este dinarul iordanian.
Iordania a fost populata inca din antichitate de triburi semite, parte componenta a Imperiului Roman, apoi a Imperiului Bizantin, mai tarziu a Califatului Arab si a Imperiului Otoman(1516-1918). Teritoriul Iordaniei este acordat dupa incheierea primului razboi mondial de Liga Natiunilor, in 1920, Marii Britanii cu mandat de administrare. Emiratul Transiordaniei, creat de administratia britanica in 1922, obtine in 1928 o anumita autonomie interna. In urma luptei de eliberare nationala, la 22 martie 1946 este proclamat regatul independent Transiordania ; Abd Allah Ibn Hussein, din familia Hasemita, emir din 1921, se incoroneaza rege. Participant la razboiul arabo-israelian din 1948-1949, Iordania inglobeaza partea de est a Palestinei si adopta la 23 aprilie 1950, numele de Regatul Hasemit al Iordaniei al carui tron este ocupat la 11 august 1952 de regele Hussein al-II-lea. In urma conflictului armat arabo-israelian din iunie 1967, la care participa si Iordania, Israelul ocupa teritoriul iordanian de pe malul drept al Iordanului(Cisiiordania) si partea iordaniana a Ierusalimului. In cursul conflictului armat arabo-israelian din octombrie 1973, trupe iordaniene participa la operatiunile militare de pe frontul sirian. In octombrie 1974, Iordania recunoaste Organizatia pentru Eliberarea Palestinei ca singurul reprezentant legitim al intereselor poporului palestinian.
Este o monarhie constitutionala, regat ereditar, potrivit Constitutiei din 1 ianuarie 1952.
Aproprierea vastului desert arabo-sirian si prezenta marilor fracturi tectonice, lacul Tiberiada-Golful Aqaba influenteaza conditiile naturale ale Iordaniei. Se deosebesc trei regiuni principale : depresiunea tectonica El Ghor prin care Iordanul, principalul curs de apa al tarii, curge catre Marea Moarta ; aceasta depresiune este dominat aspre vest de Muntii Iudeei, fragmentati de vai scurte, bine populate. Regiunea estica cuprinde un platou fertil, mai inalt in nord(Jabal’Ajlun-1247 m), traversat de afluenti ai Iordanului(Wadi Yarmuk si Nahr ez Zarqa), si un vast spatiu desertic cu inaltimi separate prin largi depresiuni cu vai seci si dune de nisip(El Jafr, Wadi Sirhan). Clima este similara celei din alte tari est-mediteraneene, se caracterizeaza prin ierni ploioase si relativ reci(7,2° in ianuarie) si veri toride(Amman, valea Iordanului, 49°C in iulie), foarte uscate, cu vanturi fierbinti dinspre desertul Siriei. Precipitatiile sunt bogate. Haina vegetala este destul de saraca, tipice fiind pasunile si plantele xerofite. Palcurile de maslini, pini de Alep, stejar si culturile mediteraneene din vest dau specificitate peisajului. Fauna cuprinde, printre altele, hiene, gazele,vulpi de desert, vulturi aurii, ibex si scorpioni.
Iordania are o economie in curs de dezvoltare. Dispune de insemnate resurse de subsol : fosfati, cupru, sare. In industrie s-a dezvoltat ramura chimica, textila, de constructii, rafinarea petrolului, electrotehnica, etc.


6. Iran.
Republica Islamica Iran(Al-Jumhuriya-I-Islami Iran) este situata in Asia de Sud-Vest intre 25°-40° latitudine nordica si 44°-63° longitudine estica. Se invecineaza cu Armenia, Azerbaidjan, Marea Caspica, Turkmenistan, Afghanistan, Pakistan, Golful Oman si Golful Persic, Iraq si Turcia.
Are o populatie de 68 738 000 locuitori(in 1996), raspanditi pe un teritoriu vast de 1 650 000 de km². Densitatea medie a populatiei este de 42 loc/km². Majoritatea populatiei este compusa din iranieni(65%), apoi urmeaza turco-tatarii(20%), kurzii(10%), armenii(3%) si arabii(2%). Cea mai mare parte a populatiei se afla in nordul si nord-vestul tarii, cu puternice concentratii de-a lungul tarmului Marii Caspice, in jurul Teheranului si in provinciile Azerbaijan Bakhtari si Azerbaijan Khavari ; alte concentrari mai importante de populatie se intalnesc in sectorul nordic al tarmului Golfului Persic, in jurul orasului Mashhad. O treime din suprafata Iranului este nelocuita. Islamismul reprezinta in aceasta tara religia de stat(musulmani siiti).
Capitala tarii este Teheranul(Tehran), situat in in partea de nord a tarii, la aproximativ 100 de km de Marea Caspica, in Podisul Iranian, la 1 200-1 700 m altitudine. Este inconjurat de rauirile Karaj si Jajrud si dominat de varful vulcanic Damavand(5669 m) si lantul Elburs. Are o suprafata de 280 km² si o populatie de 6 000 000 locuitori impreuna cu suburbiile si orasele- satelit. Fondat in secolul XII, el este distrus de mongoli la inceputul secolului XIII si reconstruit apoi, Teheranul se impune in Evul Mediu ca un insemnat centru comercial, devenind in 1788 capitala Persiei. Astazi, este cel mai important nod de transporturi si centru industrial al tarii. Teheranul are ca principale centre de atractie palatele Golestan, Saad Abad si Palatul de Marmura, moscheile Sayyd Nasruddin, Hazr Abud Azim, Separ-Salar si Moscheea de Aur. Orasele mai importante ale Iranului sunt : Isfahan, Mashhad, Tabriz, Shiraz, Kermanshah, Abadan, Qom, Ahvaz, Rasht, Yazd, Hamadan si Rezaiyeh.
Persana reprezinta limba oficiala in stat. Ea apartine grupului iranian al familiei de limbi indo-europene, fiind influentata in evolutia sa de limba araba(indeosebi de vocabular). Foloseste alfabetul cu caractere arabe. Este impartit in 14 provincii numite « ostan ». Ziua nationala a Iranului este ziua de 11 febuarie. Moneda nationala este Rialul care este egal cu 100 de dinari.
In mileniul III.e.n., in sud-estul Iranului de astazi, ia fiinta statul Elam(cu capitala la Susa), puternic influentat de civilizatia mesopotamiana. La sfarsitul mileniului II i.e.n., pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor si persilor venite din nord. Statul Media ia fiinta in secolul VIII i.e.n. si cunoaste sub Ciaxare(625-585 i.e.n.) o epoca de glorie. Cirus al II-lea(559-530 i.e.n), regele persilor, , supune Media si intemeiaza Imperiul Persan(dinastia Ahemenizilor), care, sub Darius I(522-486 i.e.n) atinge apogeul puterii sale. Imperiul Ahemenid se intinde de la Indus pana la Egipt si Tracia, esuînd insa in secolul V i.e.n. in incercarea de cucerire a Greciei(infrangerile de la Marthon-490, Salamina-480 si Plateea-479 i.e.n). Alexandru cel Mare cucereste in 334-330 i.e.n Imperiul Persan. Dupa un secol de apartenenta la Regatul Seleucid, Iranul devine nucleul regatelor partilor(240 i.e.n.-226 i.e.n) si sasanizilor(226 -651 e.n.), state puternice in vesnica rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi(635-651 e.n), statul adopta islamismul, dar se desprinde treptat, in secolele IX-X, din Califatul Arab. In 1258 sufera o pustiitoare invazie mongola. Ismail I(1499-1524), intemeietorul dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat iranian centralizat, care cunoaste o mare stralucire sub Abbas I cel Mare(1588-1629). In 1772 dinastia Sefavizilor este inlaturata de afgani, iar Persia este cucerita in 1736 de otomanul Nadir-sah(1735-1747). In timpul dinastiei Kadajarilor(1779-1925), Persia cunoaste o perioada de declin. In razboaiele cu Rusia(1804-1813 si 1826-1828), pierde Georgia, Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord si Erevanul. In a doua jumatata a secolului XIX, influenta britanica si rusa devin predominante, cele doua state impartind Persia prin Tratatul din 1907 in doua zone de influenta. La inceputul secolului XX(1905-1911) are loc o revolutie antifeudala si antiimperialista. Dinastia Kadjarilor este detronata in 1925, iar Reza-Khan devine sah al Persiei. Persia adopta in 1935 denumirea statala de Iran. La mijlocul lui 1978, datorita deteriorarii situatiei economice, arestarii unor demonstranti si a unor lideri religiosi, se extind miscarile antiguvernamentale laice si religioase in majoritatea provinciilor tarii. La 8 septembrie 1978 este introdusa legea martiala si sunt operate numeroase arestari. La 16 ianuarie 1979, sahul Mohammad Reza Pahlavi paraseste tara lasand un Consiliu de Regenta, care se autodizolva mai tarziu. Liderul religios siit iranian, ayatolahul Khomeini, reintors dupa 15 ani de exil, preia conducerea Consiliului Revolutionar Islamic. Noul guvern ia masuri pentru refacerea economica a tarii.
Iranul este o republica parlamentara, potrivit Constitutiei aprobate prin referendum in 3 decembrie 1979. Presedintele este ales prin vot direct pe o perioada de 4 ani. Autoritate suprema in stat o reprezinta liderul religios. Presedintele actual al Iranului este Mohammad Khatami.
Releful este dat de un intins podis, Podisul Iranian, inconjurat de munti inalti : in nord, lantul Elburs care atinge inaltimea maxima de 5669 m in vulcanul stins Damavand, in nord-est se afla Muntii Khurasan iar in vest si sud-vest se intinde lantul Zagros(4548 in varful Zardkur) si este continuat de Muntii Zaristan si Fars. Podisul Iranian, cu altitudini ce variaza intre 300 si 1800 m, este in cea mai mare parte ocupat de doua intinse deserturi-Dasht-i-Kavir si Dasht-i-Lut. Clima este deosebit de arida in podis, cu ierni foarte reci si veri calde iar precipitatiile sunt extrem de scazute(100 mm/an la Teheran). In regiunile periferice si de coasta din nord(de-a lungul Marii Caspice) si sud (Golful Persic) clima este mai umeda si favorizeaza culturi de tip tropical. Pe munti cad precipitatii bogate sub forma de zapada. Reteaua hidrografica este saraca, cursrile de apa fiind in cea mai mare parte sezoniere ; principalul rau este Karun. In cea mai mare parte vegetatia are un caracter stepic sau semidesertic. Tarmurile cu precipitatii suficiente, sunt acoperite de paduri cu aspect tropical. Versantul nordic al Elbursului este ocupat de paduri de stejar, fag, tisa si numeroase specii mediteraneene. Fauna cuprinde leul, pantera, tigrul, pisica salbatica, sacalul, lupul, vulpea, hiena, mangusta, muflonul, ibexul, gazela persana s.a.
Economia Iranului este bazata pe industria petrolului si pe agricultura irigata. Principalele culturi sunt cele de grau, orez, sfecla de zahar,bumbacul, curmali si citrice. Se cresc ovine si caprine.

7. Liban.
Republica Liban(Al-Jumhuriya Al-Lubnaniya) este situata in Asia de Sud-Vest, pe tarmul estic al Marii Mediterane, intre 33°05´-34°45´ latitudine nordica si 34°55´-36°55´ longitudine estica. Limitele sale sunt Marea Mediterana, Siria si Israelul.
Are o suprafata de 10 400 km² si o populatie de 3 084 000 locuitori(1996). Densitatea medie a populatiei este de 297 loc/km². 90% din populatie o reprezinta arabii. Ea este concentrata in cea mai mare parte de-a lungul coastei mediteraneene si in Campia Beka’. Islamismul si crestinismul reprezinta religiile cu cea mai mare pondere in stat :islamismul-50%, crestinismul-50%.
Capitala tarii este Beirutul(Beyrouth), situat pe tarmul estic al Marii Mediterane, pe un promontoriu calcaros(cu faleza inalta spre vest) care reprezinta o prelungire a Muntilor Liban in apele marii ; are o populatie cifrata la 1 200 000 de locuitori. Pe locul orasului actual se inalta in Antichitate prosperul port fenician Berytos. Distrus in 140 i.e.n., este reconstruit in anul 14 i.e.n. de romani sub numele de Colonia Iulia Augusta Felix Berytos. Cucerit de arabi in 635 e.n., este apoi stapanit de cruciati (1110-1187 si 1197-1291) si de mamelucii egipteni(1291-1516). In 1516 intra in stapanirea Imperiului Otoman. Incepand cu secolul XIX, urmeaza o continua ascensiune ca important centru economic si financiar. Capitala a « Marelui Liban »(1920), apoi al Libanului independent(1943), orasul sufera insemnate distrugeri in 1975-1985, in urma ciocnirilor dintre factiunile politice rivale, Beirutul a fost inainte de 1975 principalul centru comercial si financiar din Orientul Mijlociu. Marea Moschee(Djami al-Kebir-1291), moscheea Djami al-Seraya(sec.XVI), Cladirea Parlamentului si Muzeul National reprezinta cele mai importante puncte de atractie a capitalei Libanului. Orase importante libaneze : Tripoli(Tarabulus), Zahle, Saida, Ba’albek si Tyre.
Limba oficiala este araba ; limbi uzuale sunt folosite limba franceza si engleza(in comert, presa, radioteleviziune). Administrativ, Libanul este impartit in 5 governorate numite « mohafazatas » : Beirut, Beka’, Libanul de Nord, Libanul de Sud, Muntele Liban. Ziua nationala este data de 22 noiembrie(aniversarea proclamarii independentei-1943). Moneda nationala este lira libaneza si este egala cu 100 de Piastres.
Conoscut in Antichitate sub numele de Fenicia(cu orase-state stralucite precum Tyr, Sidon, Byblos si Ugarit), teritoriul Libanului este supus termporar, de-a lungul secolelor, autoritatii egiptene, asiriene, persane, seleucide, romane(63 i.e.n.), bizantine(395 e.n.), cruciate(sec.XI-XIII), turce(1516-1918). In pofida islamizarii, in Liban a supravietuit o importanta minoritate crestina(populatie maronita). Dupa primul razboi mondial, in urma destramarii Imperiului Otoman, Libanul, unit su Siria, este administrat, din 1920, in numele Ligii Natiunilor, de Franta. In 1926 este separat de Siria si proclamat, in cursul celui de-al doilea razboi mondial(la 22 noiembrie 1941), republica independenta(constituirea la 22 noiembrie 1943 a primului guvern national libanez), ramanand insa in continuare(pana in decembrie 1946) ocupat de trupele anglo-franceze. Libanul, participa in 1948-1949 la razboiul arabo-israelian, incheind in 1949 un armistitiu cu statul israelian. Dupa aceasta data, Libanul nu mai participa la conflicte militare arabo-israeliene, duce o politica de neutralitate si coexistenta pasnica si gazduieste un numar important de refugiati arabi palestinieni. Evenimentele militare si politice desfasurate incepand cu 1975 vor fi analizate in partea politica si militara a lucrarii.
Libanul este o republica parlamentara, presedintele fiind ales prin vot indirect(de Adunarea Nationala) pe o perioada de 6 ani. Conform Constitutiei, presedintele trebuie sa fie un crestin maronit, primul-ministru sa fie un musulman sunit, iar cabinetul sa mentina proportia de 5 membri musulmani la 6 membri crestini.
Reliful este reprezentat prin doua lanturi muntoase paralele cu tarmul mediteraneean, Muntii Liban(Jebel Liban), alcatuiti din roci dure(sisturi cristaline), culminand la 3 088 m in varful Qurnet es Sauda si Muntii Antiliban(Jebel esh Sharqi), constituiti din gresie, care culmineaza la 2 814 m in Muntele Hermon(Jebel esh Sheikh). Aceste doua lanturi muntoase inchid o depresiune fertila, Beka’, drenata de raul Litani. Muntii Liban domina o campie litorala ingusta si discontinua care insoteste un tarm aproape rectiliniu. Clima tarii este mediteraneeana, cu temperaturi medii care ating pe coasta si in depresiunea Beka’ pana la 32°C in iulie si 16°C, respectiv 10°C in ianuarie. Precipitatiile insumeaza 760-1 000 mm/an in zona montana si 380-640 mm/an in depresiunea Beka’. Muntii Antiliban sunt acoperiti de paduri de stejar, iar in masivul Al-Mukammal din nordul muntilor Liban se mai intalnesc paduri de cedru de Liban ; depresiunea Beka’ este acoperita cu vegetatie de stepa. Fauna cuprinde caprioara, pisica salbatica, jderul, iepurele si alte mamifere, precum si numeroase pasari, multe dintre ele migratoare(flamingo, pelicanul, cormoranul etc).
Libanul are o economie bazata pe comert, activitatea financiara, turism si servicii. Agricultura este bazata pe irigatii si produce cereale, vita de vie, citrice, tutun si legume. Industria se afla in curs de dezvoltare si diversificare.


8. Oman.
Sultanatul Oman(Sultana ‘Oman) este situat in Asia de Sud-Vest, in sud-estul Peninsulei Arabia, intre 16°30´-26°30´ latitudine nordica si 53°-60° longitudine estica. Vecinii sai sunt Emiratele Arabe Unite, Golful Persic, Golful Oman, Marea Arabiei, Yemenul si Arabia Saudita.
Are o suprafata de 212 000 km² si o populatie de 2 251 000 locuitori(in 1996). Densitatea medie a populatiei este de doar 11 loc/km². Arabii detin 90% din intreaga populatie, se mai afla aici si indieni si persani. Majoritatea populatiei se concentreaza in jumatatea nordica. Circa ½ din populatie traieste in mici orase din interior(in oaze) sau este nomada ; restul populatiei este concentrata in orase-oaze de-a lungul coastei(cca. 1/3 din populatie se afla in zona capitalei si in Campia Batinah de la sud de aceasta). Islamismul este religia de stat a Omanului(musulmani suniti, ibaditi si siiti),.
Masqat(Muscat) este capitala acestui stat. Este situat in nordul tarii, pe coasta de sud a Golfului Oman. Orasul dateaza din secolul XV. Azi este un modest centru comercial si de transporturi. Principalele functii economice au fosr preluate de orasul vecin Matrah. Orase importantes sunt Sur, As Sohar, Matrah si Salalah.
Araba este limba oficiala ; uzuala este folosita engleza. Statul este impartit in 7 provincii. Ziua nationala este aniversata la 18 noiembrie(aniversarea zilei de nastere a sultanului). Moneda nationala este Rialul Omani si este egl cu 1000 de Baizas.
Situat intr-o zona de contact a civilizatiilor mesopotamiana, indiana si iaraniana, teritoriul Omanului este inglobat in secolul VII in Califatul Arab ; principii locali reusesc insa, in secolele urmatoare, sa transforme dependenta fata de Califatul Arab intr-una pur nominala, extinzandu-si propria autoritate asupra coastei Arabiei si Somaliei. Intre 1508-1650 coasta Omanului este ocupata de portughezi, care transforma orasul Masqat intr-o puternica baza. Dupa inlaturarea dominatiei persane in 1744, Sultanatul Masqat si Omanul atinge in urmatoarele secole, sub dinastia Saidida(fondata in 1741), apogeul puterii sale, extinzandu-si autoritatea asupra unor regiuni ale coastei Africii Orientale si a insulei Zanzibar(unde este stramutata capitala statului in 1832). Dupa moartea suveranului Said ibn Sultan(1804-1856) statul se destrama(Zanibarul isi proclama independenta ca sultanat) si decade, Omanul devenind in 1891, de facto, un protectorat britanic. In 1913, in urma unei rivalitati dintre sultan si imam, izbucneste o rebeliune in care triburile din interior sprijina proclamarea Imamatului Oman cu resedinta la Nazwa. Dupa restabilirea pacii(1920), in 1954 izbucneste o noua revolta condusa de imam, reprimata cu ajutor britanic in anul urmator. Incepe o miscare de partizani impotriva sultanului din Masqat si a protectorilor sai. La 23 iulie 1970, dupa preluarea puterii in urma unei lovituri de palat de catre sultanul Qaboos bin Said, Sultanatul Masqat si Omanul adopta titlul de Sultanatul Oman.
Omanul este o monarhie absoluta, sultanat ereditar. Nu exista o constitutie scrisa, sultanul conducand in conformitte cu dreptul sacru islamic(sharia) si traditiile arabe. Actualul conducator al statului este sultanul Qaboos ibn Said(din 1970).
Relieful este reprezentat de o ingusta campie nisipoasa de coasta(in est si sud), urca treptat spre podisul desertic Wadi Sama’il, strabatut de lantul muntos Al-Hajar(3 107 m in varful Jabal Akhdar). In sud-vest se afla Podisul Dhofar, relativ fertil, inconjurat de Muntii Qarah, iar in nord se extinde desertul nisipos Rub’al Khali, lipsit de precipitatii si este nelocuit. Statului Oman ii apartine si varful Peninsulei Musandam(2 286 m) aflata mai la nord, in zona stramtorii Ormuz, formand o enclava in Emiratele Arabe Unite. Tarmurile Omanului masoara cca.1 800 km. Clima este tropicala, deosebit de arida. Temperaturile de peste 50°C sunt frecvente iar precipitatiile insumeaza numai 80-130 mm/an.
Este un stat cu o economie bazata pe exploatarea si prelucrarea petrolului. Spre deosebire de alte state din zona, Omanul nu dispune de mari rezerve sigure de petrol si de gaze naturale. Culturile agricole se remarca prin curmali, citrice, bananieri, legume, trestie de zahar.

9. Yemen.
Republica Araba Yemen(Al-Jumhuriya Al-‘Arabiya Al-Yamaniya) este situata in Peninsula Arabia, cu larga iesire la Marea Rosie. Are ca vecini Marea Rosie, Arabia Saudita, Oman si Marea Arabiei(Golful Aden).
Suprafata statului este de 485 000 de km² si o populatie de 15 067 000 loc(in 1996). Densitatea medie a populatiei este de 31 loc/km². Arabii, etiopienii si somalezii reprezinta principalele etnii din acest stat. Populatia este concentrata cu precadere pe platourile vulcanice din centrul tarii si in oazele din estul campiei litorale. Islamismul este religia de stat(musulmani saiditi).
Capitala Yemenului este Sanaa(San’a), situata in partea centrala a tarii la 2 300 m altitudine. Sub numele de Azal, orasul este cunoscut din Antichitate ; in secolul VI este resedinta unui vicerege abisinian, iar in secolul X devine centrul sectei saidite. Din 1918 este capitala statului yemenit independent inregistrand, indeosebi dupa proclamarea republicii(1962) o dezvoltare accelerata. Cele mai importante monumente sunt : moscheea Jami’Masjid(sec.VII) cu o « Kaaba » in miniatura, fostul palat de vara al imamului. Orase importante ale Yemenului sunt : Hodeida, Ta’izz, Hajjah, Ibb, Mukkala, Maala si Shaikh’Uthman.
Limba oficiala este araba. Statul este impartit in 17 provincii. Moneda nationala a Yemenului este rialul yemenit.
In Antichitate, pe teritoriul Yemenului iau fiinta regatele Saba, Main si Qataban. Cunoscut de romani sub numele de « Arabia Felix », placa turnanta a comertului dintre Mediterana si India, cucerit in 525 temporar de Abisinia, apoi de Persia Sasanida, teritoriul yemenit este inclus in 631 in Califatul Arab. La sfarsitul secolului IX, in Yemenul de Nord sunt puse bazele primului stat al sectei islamice al saiditilor. Intre1538-1918, Yemenul se afla, cu intermitenta, sub stapanirea Imperiului Otoman. In urma luptelor antiotomane, dinastia Saiditilor obtine in 1911 autonomia interna, iar la 30 octombrie 1918 obtine independenata deplina ca monarhie(imamul este suprema autoritate religioasa si statala). Intre 1958-1951 constituie, impreuna cu Egiptul si Siria, Republica Araba Unita.
Este o republica prezidentiala.
Relieful este reprezentat de Campia litorala Tihama din lungul tarmului Marii Rosii, relativ ingusta. Este strabatuta de rauri scurte si dominat spre est de Muntii Yemenului(3760 m in varful Hadur Shua’ayb), cu masive separate de platouri etajate. Spre granita cu Arabia Saudita , in est, se desfasoara Desertul Rub’al Khali, o treapta mai coborata, cu vai seci(ueduri) si dune de nisip.Clima este tropicala, modificata de lantul muntos ce determina precipitatii bogate si temperaturi moderate(28° in iunie). In desert clima este desertica, cu temperaturi ridicate(pot atinge chiar 54°C) si precipitatiii extrem de scazute(sub 75 mm/an). Vegetatia este saraca, xerofita, cu exceptia oazelor in care se cresc palmieri, bananieri etc. Fauna, mai variata, cuprinde hiene, sacali, maimute, vulturi.
Este o tara cu o economie in curs de dezvoltare. Detine resurse nu foarte bogate de petrol, huila, cupru si sare marina. Agricultura este slab prezenta. Se cultiva curmali, mei, legume, bumbac si tutun.



Am ales sa incep, cu aceasta prezentare a principalelor tari arabe, pentru a realiza o imagine de ansamblu asupra a ceea ce, in lucrarile de antiterorism aceste tari reprezinta - nuclee de terorism si dezechilibru mondial, cat si pentru a edifica rolul resurselor lor naturale in procesul globalizarii.


Astfel ca in paralel voi prezenta si gruparile teroriste care corespund in mare parte tarilor prezentate mai sus si nu numai:

1.Taliban-e-Afganistan (Mişcarea Islamică Taliban) Mişcare politico-religioasă paramilitară din Afganistan întemeiată cu susţinerea Pakistanului, prioritar fiind constituită din puştuni. În perioada anilor 1996-2001 mişcarea sus menţionată a obţinut controlul deplin asupra capitalei şi a ţării. Teritoriile controlate au fost utilizate pentru amplasarea bazelor militare şi a centrelor de instruire a unui şir de grupări teroriste transnaţionale. După actele teroriste din 11 septembrie şi operaţiunile americane în Afganistan mişcarea a pierdut controlul asupra teritoriilor respective dezintegrându-se în mai multe formaţiuni. Fostul lider politic şi militar - hogele Muhammed Omar. Colaborarea: cu organizaţia lui Usama ben Laden, serviciile speciale şi respectiv forţele armate ale Pakistanului.

2.Organizaţia Tinerilor Arabi Naţionalişti pentru Eliberarea Palestinei Grupare paramilitară palestiniană cu un număr neînsemnat de membri, creată cu suportul serviciilor speciale ale Libiei în scopul influenţei asupra mişcării palestiniene de rezistenţă. Statutul actual al grupării nu este cunoscut, se presupune că de la începutul anilor 90 printr-o decizie a guvernului libian activitatea organizaţiei a fost sistată.


3.Frontul Arab pentru Eliberarea Palestinei. Organizaţie palestiniană cu statut militar-politic, întemeiată după retragerea sa din rândurile FATH (1969). Conform datelor din sursele deschise de informaţii, în 2001 a constituit aproximativ 300 de membri, dislocate în Liban şi Iraq. În plan politic şi financiar este orientată spre Iraq, fiind de fapt o filială a Partidului Arab al Renaşterii Socialiste (BAATH).

4.Armata Naţională pentru Eliberarea Palestinei (National Liberation Army of Palestine) Constituie una din componentele aripei militare ale Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP) şi a mişcării FATH. Creată în 1964. Dispune de statut oficial al forţelor armate ale Palestinei în emigrare. A participat în războaiele arabo-israelite, precum şi conflictele armate interne din statele arabe. Ca urmare a iniţierii dialogului israelito-palestinian parţial organizaţia s-a autodizolvat. O parte din membrii acesteia au aderat la structurile statele de menţinere a ordinii publice a autonomiei palestiniene din sectorul Gaza sau în componenţa efectivelor militare a diferitor state arabe. Punctele de dislocare se consideră a fi Siria şi Liban.

5.Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei (Democratic Liberation Front of Palestine/DLFP) Organizaţie militar-politică palestiniană. Înfiinţată în baza uneia dintre fracţiunile Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei constituind filială a OEP. Baza ideologică constituie combinarea concepţiilor marxiste şi naţionalismului arab. Programul politic este direcţionat spre realizarea scopurilor naţionale (eliberarea Palestinei de sub ocupaţia israeliană) prin revoluţionarea maselor. Din 1991 frontul s-a descompus în două fracţiuni după principiul aderării la Declaraţia reglementării conflictului arabo-israelit. În componenţa fracţiuni radicale au intrat Alianţa forţelor palestiniene, iar fracţiunea moderată este susţinută de către liderii Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Conform datelor din sursele deschise de informaţii, efectivele militare ale fracţiunii moderate sunt localizate în Iordania constituind circa 150-200 rebeli. În perioada anilor 1969-1988 reprezentanţii mişcării au participat în conflictele armate desfăşurate pe teritoriul statelor arabe fiind direct implicaţi în realizarea unor acte teroriste de amploare, printre care:

- 1974, Israel - luarea de ostatici în şcoala or. Maalot (27 decedaţi, 124 răniţi);
- 1975, Tel-Aviv, Israel - luarea de ostatici în hotelul Savoy (11 victime);
- 1979, Israel - aruncarea în aer a unor autobuse de cursă.


6.Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (Popular Liberation Front of Palestine -PLFP) Organizaţie militar-politică palestiniană, întemeiată în 1967 prin sciziunea grupărilor Frontului Palestinian pentru Eliberare, formaţiunilor paramilitare Abtal al-A'uda şi Shabab lil-Intiqam. Ideologia fundamentală a frontului constituie promovarea marxismului radical. Sarcinile trasate constituie eliberarea Palestinei cu aplicarea forţelor armate; lichidarea statului Israel; planificarea şi realizarea unor revoluţii. Actualmente liderii formaţiunii optează împotriva adoptării declaraţiilor privind reglementarea paşnică a diferendului palestinian, continuarea confruntărilor armate împotriva Israelului. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA, ale Uniunii Europene gruparea este inclusă în lista organizaţiilor teroriste. În perioada anilor 2000-2004 de către membrii grupării au fost săvârşite acte teroriste cu aplicarea elementelor explozibile teleghidate; luarea ostaticilor din mediul angajaţilor diplomatici; deturnarea navelor aeriene. Legăturile externe/ colaborarea – Siria; Liban; unele structuri cu viziuni radicale din Europa Occidentală; China.


Printre crimele cu tentă teroristă se includ:
- 1972, explozie în aeroportul din Tel-Aviv (26 victime);
- 1975-1978 deturnarea repetată ale aeronavelor civile în oraşele Paris, Vena, Atena;
- 2001, Ierusalim - asasinarea ministrului turismului al statului Israel Rehavami Zevi.


Frontul Popular Pentru Eliberarea Palestinei/PLFP-GC (Popular Liberation Front of Palestine-General Command) Organizaţie militar-politică palestiniană, întemeiată în baza fracţiunii radicale a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. Din 1983 este membră a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Membrii acesteia au participat în acţiunile împotriva forţelor israelite, la realizarea unor sarcini de ordin militar-politic din regiunea Orientului Apropiat. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA gruparea este inclusă în lista organizaţiilor teroriste.

Paralel formaţiunea dispune structuri specializate pe probleme militare şi politice localizate pe teritoriul Siriei şi Libanului. Conform datelor din sursele deschise de informaţii, efectivul frontului constituie circa 900 membri activi. Parametrii operativi de activitate sunt orientaţi spre luarea de ostatici, decapitarea reprezentanţilor misiunilor diplomatice, deturnarea aeronavelor civile.
Printre acţiunile violente comise se includ:
- 1970 - aruncarea în aer a aeronavei companiei elveţiene Swissair (235 victime);
- 1988 - aruncarea în aer a aeronavei Boing-747 în Marea Britanie (270 victime).
Menţin legături cu grupările teroriste din Siria, Liban, Iran. Dispun de celule conspirative în unele state europene (Germania, Franţa, Belgia etc.). Concepţiile liderilor grupării sunt promovate prin intermediul mijloacele de comunicare în masă (Centrul Informaţional din Palestina al-Quds; postul de transmisiune radio al-Quds Palestinian Arab Radio).

Frontul Popular Pentru Eliberarea Palestinei – Comandamentul Special (Popular Liberation Front of Palestine – Special Commandment) Grupare militar-politică palestiniană, întemeiată de către Abu Salim în baza fracţiunii radicale a grupului cu destinaţie specială. În prezent nu este parte a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. Pe parcursul anilor 90 membrii formaţiunii au participat la realizarea proceselor cu caracter militar-politic în diferite regiuni ale Palestinei. Statutul actual al organizaţiei nu este cunoscut. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA gruparea este inclusă în lista organizaţiilor teroriste. Liderii grupării colaborează cu grupările teroriste din Siria, Libanul de Sud, Iran, Irak. Dispun de celule conspirative în unele state europene (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Belgia, Spania). Parametrii operativi – realizarea actelor teroriste cu aplicarea mecanismelor explozibile teleghidate, în special în statele din Europa occidentală. Astfel, în 1985 cu concursul membrilor grupării a fost aruncat în aer restaurantul din oraşul Torrehon (Spania) fiind ucişi 18 militari ai Forţelor Armate ale SUA.


Frontul de Eliberare a Palestinei (Palestinian Liberation Front/PLP) Organizaţie militar-politică palestiniană, creată în baza fracţiunii radicale de orientare pro-irakiană recunoscută ca formaţiune autonomă în cadrul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Până în 1989 comandamentul acestei fiind dislocat pe teritoriul Tunisiei, ulterior localizându-se în Irak. În perioada anilor 1983-1997 membrii formaţiunii au participat la confruntările armate din Israel, Liban, Siria. Ulterior gruparea s-a dezmembrat în patru fracţiuni autonome: Fracţiunea Abbas (Liban, Tunisia, Iraq), Fracţiunea Ganem (Siria), Fracţiunea Iaacub (Liban), Fracţiunea pro-libiană.Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat ale SUA şi Uniunii Europene gruparea este inclusă în lista organizaţiilor teroriste.


Partidul Muncitoresc din Kurdistan (Kurdistan Workers Party/KWP) Organizaţie militar-politică de orientare separatistă a comunităţii kurde din Turcia, întemeiată la congresul de constituire a cercului marxist de tineret „Asociaţia studenţească democrat-patriotică” (Ankara, 1978). Programul statutar al acesteia conţinea elemente combinate ale marxism-leninismului; naţionalismului kurd; concepţiilor maoiste privind războiul naţional. Sarcinile înaintate prevedeau recunoaşterea identităţii naţional-culturale a kurzilor, acordarea autonomiei regiunii kurde din Turcia; realizarea libertăţilor şi drepturilor politice privind utilizarea limbii; încetarea presiunilor şi represiunilor din partea autorităţilor turceşti. Începând cu anul 1979 conducerea PKK îşi desfăşoară activitatea în emigrare, preponderent pe teritoriile Libanului, Siriei, ale unor state europene; din august 1984 sunt aplicate acţiunile violente direcţionate spre recunoaşterea statului independent Kurdistan din Sud-estul Turciei. De la mijlocul anilor 90 liderii grupării optează pentru constituirea structurilor guvernamentale şi parlamentare în emigrare. Ca urmare a arestării liderilor fracţiunii aceasta s-a autodizolvat, astfel refuzându-se la confruntările violente, recurgând la soluţionarea paşnică a problemei kurde. Alte denumiri ale aripei politice a PKK sunt: Uniunea Popular Democratică; Congresul libertăţilor şi democraţiei Kurdistanului/KADEK; Partidul popular al libertăţii etc. Conform registrelor oficiale ale Departamentului de Stat al SUA, ale decretelor prezidenţiale din Franţa, Marea Britanie, Germania, gruparea este inclusă în lista organizaţiilor teroriste. Efectivele militare ale PKK s-au format în anii 80, oficial reformate în Armata de eliberare-naţională a Kurdistanului concentrate pe teritoriul Armeniei (noiembrie, 1993). Conform datelor din sursele deschise de informaţii (1997), componenţa nominală a armatei se estima la circa 50000 rebeli (3000 femei). Vârsta medie a acestora constituie 20-25 ani; componenţa etnică – kurzi, armeni (30%), turci, arabi, persani. Contactele externe ale PKK – serviciile speciale ale Siriei (Istihbarat); Serviciul Naţional de Contrainformaţii al Greciei; serviciile speciale ale Armeniei; Armata Secretă de Eliberare a Armeniei; Partidul Comunist din Italia; organizaţiile cu tendinţe comuniste din Grecia; Uniunea Patriotică a Kurdistanului. S-au fixat cazuri de influenţare din partea liderilor PKK a autorităţilor guvernamentale din Franţa, Federaţia Rusă, Grecia, fosta Iugoslavie, România, Liban, Siria, Republica Sud Africană. Centrele de instruire ale rebelilor kurzi se consideră a fi amplasate pe teritoriile Armeniei, Greciei, Irakului, Iranului, Ciprului, Libanului, României, Siriei. În acelaşi timp PKK dispune de susţinere financiară din partea diasporei kurde din Austria, Belgia, Marea Britanie, Olanda, Federaţia Rusă, Germania, CSI (Kazahstan, Kîrgizstan, Georgia). Organizaţii derivate: Frontul Naţional Popular pentru Eliberarea Kurdistanului, Congresul Naţional al Kurdistanului, Comitetul de Solidaritate al Kurdistanului, Kurdish Relation Group, American Kurdish Support Network. Mijloacele de informare în masă din posesie - resurse electronice, de tipar, canalul de televiziune MED-TV.


Lista gruparilor poate continua insa ma voi opri aici cu enumerarea.
Uitandu-ne atent la statele enumerate avem in paralel si gruparile teroriste unele adormite,divizate ,dizolvate si altele foarte active.
Am optat sa va prezint aceste state arabe datorita potentialului resurselor naturale pe care le detine iar pe altele le-am prezentat ca marturii de netagaduit a spiritului razboinic adanc ancorat in traditiile ce ii anima in viata lor cotidiana.

Citind lucrari pe specific, mi-am pus intrebari asupra motivatiilor reale privitoare la terorism cat si la legatura cu globalizarea .

Consider ca cea mai apasatoare motivatie, care le genereaza actiunile, este insusi conceptul de GLOBALIZARE despre care intr-un articol anterior, va spuneam ca pentru mine inseamna MONOPOL ABSOLUT SI EGALIZARE DE VALORI SI CONCEPTE.
CEEA CE NU ESTE POSIBIL, INTR-O LUME ATAT DE DIFERITA SI DE CIUDATA DACA, O PRIVIM CU MONOCLUL GLOBALIZARII.

Foarte greu de implinit, cand vine vorba de popoare cu un sange si un spirit de luptator.Aceste popoare sunt mai dependente de traditiilor lor decat fata de dogma religioasa.Traditiile sunt cele care ii conduc, ajungandu-se astfel la frica de noutate, ca de un dusman care vrea sa le ia trecutul,sa le distruga prezentul,sa le anuleze viitorul si sa le dezonoreze strabunii.

"Pe site-ul unei organizaţii teroriste modul în care a fost prezentat unul din membrii săi marcanţi exprimă sugestiv rolul globalizării pentru terorism: "Născut în Franţa, a învăţat în Anglia, a fost înmormântat în Cecenia"."

Iata deci, ca se intelege globalizarea ca o depersonalizare,o dezintegrare etnica care ii macina aprig, pana in adancul fiintei lor ,motivandu-i la acte teroriste precum cele enumerate mai sus.


Cred ca actiunile militare sunt absolut necesare, ca o ultima posibilitate de restabilire a echilibrului intr-o anumita zona,insa consider ca nu s-au facut destul de multe eforturi diplomatice cu caracter psihologic care sa dezamorseze conflicte ce puteau fi evitate.
Adica? Cred ca este foarte simplu daca negocierea diplomatica ar fi dusa de diplomati cu pregatire psihologica, altele ar fi rezultatele .

Un psiholog are rabdare ,un psiholog incearca sa inteleaga problematica "pacientului" pentru ca dorinta de razbunare,de revendicare, starea de frica ,autosugestia colectiva sau individuala de depersonalizare este adanc inradacinata in patologic.

Incercand sa gasesti sursa, anulezi efectul, gasesti "firul rosu" .Acest fir rosu, cred ca nu s-a vrut sa se gaseasca, pentru a putea anula toate aceste impresii pline de anormalitate, si mai cred ca nu s-a dorit gasirea unor argumente destul de solide. Argumente care sa explice ca Globalizarea nu le va lua traditiile,nu le va schimba stilul de viata,nu le va invata fii si ficele lucrurile rele, decat daca ei insisi vor dori/opta pentru asta .

Iar aici se potriveste una din legile lui Murphy care suna cam asa:

"Lasate in voia lor, toate lucrurile merg din rau in mai rau."

DE AICI SI DEZECHILIBRUL CATASTROFAL SI PIERDERILE UMANE.
Poate ceea ce am spus, va poate parea iesit din context, dar eu merg in continuare pe ideea ca, TERORISMUL este o boala mondiala, este boala secolului 21.

"Este dificil de întocmit un inventar al tuturor problemelor ce ar urma să fie rezolvate
prin norme de drept internaţional, dar desigur, nu ar putea fi evitate cele legate de circulaţia
oamenilor şi banilor, raporturile dintre securitate şi democraţie, accesul la informaţii şi
tehnologii, reglementările juridice referitoare la folosirea forţei împotriva terorismului, natura
şi legile războiului antiterorist, culegerea informaţiilor despre terorism, instituţiile abilitate şi competenţele lor ş.a. Puţine vor fi domeniile neatinse şi nu trebuie să ne facem iluzii că reglementările vor fi operate curând şi cu uşurinţă. Mai ales acum când se vorbeşte atât despre viitorul ONU care, cel puţin prin Carta sa, asigura principiile pentru reglementări
internaţionale. Cu toate acestea, în faţa unei ameninţări atât de perfide, abordarea colectivă
pragmatică a tuturor problemelor terorismului, altfel spus, cooperarea, rămâne singura cale de
ţinere a sa sub control."

Nu trebuie ignorata nici motivatia globalizarii,la ce este ea buna si cui foloseste...

Moto: „Globalizarea este noua forma de comunism”(Al. Paleologu)

Nu trebuie nici sa ne sperie, nici sa ne surprinda curentul planetar (poate fi acceptat si întelesul direct al termenului curent: taifun, vijelie etc.) numit globalizare. În epoca sclavagismului grec si roman se promova „en gros” ideea „cetateniei universale” si conceptia potrivit careia patria e lumea întreaga, iar omul cetatean al ei. Asa a aparut cosmopolitismul (sistem care evidentiaza apartenenta la mai multe culturi, mai multe tari sau chiar toate tarile, adica universal), asa s-au nascut orasele cosmopolite, precum marile metropole americane în care s-au amestecat, amalgamat, interferat nationalitati, limbi, obiceiuri, etnii etc., dar, totodata, s-a creat si un sens degenerativ de inspiratie stalinista, cosmopolitul fiind cel ce se ploconeste, admira, râvneste tot ce-i strain, adica ce e în afara lumii comuniste dirijate de la Kremlin careia trebuia sa-i fie… strain cosmopolitismul.

Azi, a fi cosmopolit înseamna a accepta ca globalizarea exista, ca si timpul, este ireversibila, adica trecatoare, are durata (desi nu e eterna, are caracter istoric) si ramâne unidimensionala (ca dimensiune a progresului socio-uman, desigur) într-un mediu dat."


Si uite asa, in urma acestor lucruri, ignorand posibilele parafrazari din Coran,Biblie si alte scrieri sfinte caracteristice, fiecarui popor implicat in acest urias taifun al schimbarii, vom vedea aparitia conceptului de "REGLEMENTARE PRIN SANGE".

Popoarele nu vor renunta niciodata la spiritul lor unitar, si se vor impune intotdeauna prin razmerite ,conflicte armate si atentate sangeroase impotriva colonizarii, care face parte din acest complex proces al globalizarii.

Si iata ca ma vad iar nevoita sa aplic inca o lege a lui Murpy:
"Lucrurile merg mai prost sub presiunea preocuparii de a le face sa mearga bine"

Ce este binele asta in cazul nostru ?
In cazul nostru este globalizarea care presupune supunere,indatoriri si obligatii precum si o linie identica si concordanta cu prevederile aliantelor existente la nivel mondial. Atat NATO cat si UE impun reguli care nu se regasesc in spiritul si educatia popoarelor *PROBLEMA*.

Fundamentalismul religios, este unul din efectele incercarii globalizarii fortate,si acest efect s-a rasfrant la nivel global, in zilele noastre dispunad de factori informationali care asigura un succes nedorit, dar garantat.


" Cum se stie, recrudescenta, amploarea si „originalitatea” utilizarii violentei de tip militar a inflamat constant climatul international, generând noi focare de criza si conflict, ori reactivând contradictii si revendicari mai vechi. Tensiunile si instabilitatea ultimilor ani, au determinat noi escaladari ale competitiei armamentelor, iar frecventa si profunzimea disensiunilor au facut ca frontiera dintre pace si razboi sa fie, practic, eliminata.

Paradoxal, în conditiile unui travaliu comunicational fara precedent, a unei lupte acerbe pentru instaurarea încrederii, concordiei, dialogului constructiv, se ascut diferende si se produc incredibile actiuni de forta, se agraveaza starile de încordare, amenintarile si crizele, interventiile „punitive” sau „razboaiele sfinte”, asa încât tot mai multi analisti cred ca miscarea pentru pace – în ciuda estomparii macro-pericolelor nucleare din timpul existentei „cortinei de fier” si a pasilor facuti spre destindere dupa prabusirea comunismului – a ajuns într-un punct critic marcat de evolutia acerba a fenomenului terorist cu „cauze” etnico-religioase, care blocheaza practic orice speranta de concordie, convietuire, convietuire pasnica, armonie planetara, facând loc speculatiilor defetiste si justificarilor unui apropiat cataclism planetar apocaliptice"


Cred ca lumea intreaga implicata, in acest proces de monopolizare, de colonizare sau de globalizare ,puteti sa il denumiti dupa cum doriti,a uitat sa comunice,omite sa asculte si se avanta sa vorbeasca prea mult pentru prea putini.

Cum arata tabloul globalizarii?

Umanitatea implicata in conflicte,guvernele tarilor care ajung sa refuze dialogul, ignorarea raspunsurile adversarului, tocmai din dorinta de impunere a propriei vointe, care in cazul nostru este o vointa colectiva,de parteneriat care doar elaboreaza reguli si conditii.
Aceasta nu se preocupa sa afle, ce are de spus cel pe care, il considera inegal cu puterea sa decizionala si nu numai.

"Si razboiul, ca evidenta a unei crize majore, e tot o competitie, un conflict, unul violent, o înclestare pe viata si pe moarte, o conflagratie, la finele caruia beligerantii devin învinsi si învingatori."

Dupa parerea mea nu exista invingatori ci doar invinsi ai propriilor acte,ai propriilor decizii ,invinsi datorita nepasarii si dorintei de putere si monopol.

Globalizarea foloseste tuturor si nu lipseste nimanui...

Legea conservarii - Cantitatea de exasperare din univers este constanta.
Consecinta: Daca lucrurile merg bine undeva, atunci ele merg prost in alta parte"

Privind aplicabilitatea acestei legi,dati-mi voie sa fiu pe deplin neincrezatoare,unde merge bine in lumea asta? Unde exista echilibru absolut?

Raspunsul cred ca nu va va conveni dar e doar adevarul crud :Lucrurile merg bine ,constant in echilibru decat in manastirile Tibetane,in triburile din mijlocul junglei unde aceasta "binecuvantare" a impunerii vointei mondiale nu a ajuns.
Dar poate foarte bine sa nu fie asa....caci BINELE, ADEVARUL SI DREPTATEA SUNT RELATIVE.

INSA SA NU NE BUCURAM PREA TARE :

"Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde."

Zambiti, ce azi e bine, poate maine va fi rau!



Surse:sursa:http://www.cultura.tubefun4.com/biblioteca%20virtuala/simpozion/situatii_urgenta/rotaru/index.php
:http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/h_comunicare
:www.umw.edu; www.members.tripod.com.
:http://www.sis.md/


Pe data viitoare,
Corectura va surveni pe parcursul urmatoarelor ore,multumesc...

5 comentarii:

Anonim spunea...

Ai atacat un subiect extrem de spinos. Conflictul in zona aceea, exista dupa cum ai constatat, din vechime. Acest subiect "Orientul Apropiat si Mijlociu" si cel Indepartat zic eu, este si va ramane, nu numai o problema de globalizare, este un subiect pentru super cunoscatori, de aceea nu dezvolt subiectul. Impuscatu' a fost si ramane un exemplu de cum trebuie sa faci politica in acea zona, slalom, nu alta, cred ca ar trebui sa ramana obiect de studiu sau trbuie urmate cursurile acestor fauritori de relatii externe ai acelor vremuri.. In rest, totul este istorie si ... actualitate.
"Daca vrei pace, pregateste-te de razboi".

Stel spunea...

De fapt, ai atacat chiar doua probleme extrem de spinoase: globalizarea si terorismul.
Ideea statului planetar nu este rea in sine, dar este rea "procedura de implementare": ideea de a fi impusa prin constrangeri de orice fel. Pentru ca intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat asta chiar se va intampla, vom avea un stat planetar. Dar se va intampla numai atunci cand oamenii vor invata sa fie cu adevarat liberi si vor accepta ca pe ceva firesc unitatea in diversitate, atunci cand popoarele isi vor da de buna voie mainile pentru a construi acel stat.
Altfel, toate celelalte metode: constrangeri economice, constrangeri financiare sau chiar razboaie, eu le numesc TERORISM. Legile internationale care prevaleaza in fata celor nationale OBLIGA popoarele la o anume conduita, dar aceste constrangeri nu sunt acceptate cu sinceritate. De aici si esecul ONU in gestionarea pacii in lume.
Al doilea subiect atacat, terorismul, este si el o mare provocare. Pentru ca toate acele acte numite "de terorism" care au loc in lume nu au provocat nici pe departe atatea victime si atatea pierderi de vieti omenesti si pagube materiale cate provoaca razboaiele care combat terorismul.

Anonim spunea...

POSTASUL.Presedintele actual al Iranului este Mohammad Khatami?De unde ai luat asta Surry ?Actualizeaza.Mahmoud Ahmadinejad.poti scrie multe lucruri interesante despre ayatolah.Spor la treaba.Nu te superi pe mine,ok ?

Anonim spunea...

Lucrurile merg mai prost sub presiunea preocuparii de a le face sa mearga bine...numai pentru unii.
Daca nu ar exista lacomia si rautatea unui anumit popor cu mot in frunte nu ar exista nici terorism.

SURRY spunea...

Postasule,cand folosesc insert-uri din materiale deja editate ,eu nu pot decat sa pastrez conceptul autorilor,nu ma supar,cat despre ayatolah....se va regasi probabil in alte articole care au ca subiect diferite fatete ale culturii de securitate.
Anonim,arata-mi tu un popor care nu e lacom si nu e rau?
Noi in locul lor am fi si mai rai,nu crezi?Sau altii,sau altii...Dar ai dreptate Țmotul ala din fruntea cate unuiaȚ se datoreaza tocmai incapacitatii de a-si incape in propria piele generand astfel bariere de comunicatie la nivel regional .
De aici si adversitatea sangeroasa si butonul declansator al terorismului.