sâmbătă, septembrie 25

DIPLOMATIA- ARTA NEGOCIERII LA EXCEPTIONAL


















Diplomatia.

O arta a comunicarii sau a manipularii verbale *adusa la exceptional*.
In trecut arta diplomatiei era similara cu arta de a purta o conversatie cu cineva,de a putea folosi in avantajul tau slabiciunile adversarului.
De la discursuri suave si pline de candoare poetica, arta diplomatiei a trecut la un pragmatism necesar cerut de vremurile in care traim.

Anume?!

"A stapâni interactiunea vointelor implicate în negociere înseamna a nu cadea prada unor reactii spontane, adica a nu da curs unor porniri instinctuale si pulsionale, fara o determinare logica si rationala. “Alegerea” tacticii de negociere, este adesea, o optiune spontana, o reactie impulsiva la o actiune a adversarului sau la o modificare brusca a conditiilor negocierii. Aceasta înseamna cu totul altceva decât o linie de natiune rationala. Altceva decât o schema tactica selectata premeditat, în raport cu situatia si cu adversarul. Tactica premeditata poate fi o tehnica de comunicare eficace, o capcana retorica sau un truc psihologic. Practica diplomatica si literatura de specialitate pun la dispozitie un întreg arsenal de astfel de tactici, trucuri si scheme de negociere."

Cum spuneam anterior diplomatia inseamna sa stii ,sa ii gasesti punctul slab adversarului ,interlocutorului, de la care vrei sa obtii ceva, sau cu care vrei sa ajungi la o intelegere.

Diplomatia este in primul rand o arta a negocierii, in care miza este de cele mai multe ori linistea si pacea a doua sau mai multe popoare(a unei intregi regiuni geografice.)


"Când suntem confruntati cu situatii dificile, avem tendinta fireasca de a reactiona impulsiv, fara sa gândim suficient"
(William Ury, Dincolo de refuz, Editura de Vest, Timisoara, 1994).

Când adversarul te încolteste, ridica tonul si trânteste cu pumnul în masa, nu mai judeci lucid si detasat, ci cazi prada uneia din cele câteva genuri de reactii spontane, adica:
· întorci lovitura,
· cedezi si te predai fara conditii,
· abandonezi lupta, rupi relatia si lasi totul balta,
· îti reprimi pornirile, uiti interesele, taci si înghiti.

Asta dupa parerea mea este de evitat, pentru ca poate insemna declansarea unui razboi,in cazul nostru (ca si perioada temporala ) a unui razboi asimetric.

"Din nefericire, rareori riposta violenta este suficienta pentru a convinge adversarul sa se opreasca. De cele mai multe ori, conduce la escaladarea conflictului, la o confruntare dura si zadarnica. Întoarcerea loviturii duce la deteriorarea bunelor relatii dintre parteneri. Când esti învingator trebuie sa te feresti de învins. El nu va respecta un “acord sau o decizie” care nu a tinut seama de interesele si orgoliile sale.
"Învinsul de astazi este dusmanul de mâine."

In situatia asta, nici una dintre parti nu se simte confortabil si dupa opinia mea este punctul cheie, in care vor " lasa garda jos" ,pentru a-si putea atinge scopul propus.

"Desigur sunt si altfel de reactii cum ar fi:"capitularea fara conditii. Te faci mic pentru ca el este mare si cedezi fara lupta. Mergi pe mâna adversarului. Înghisuit în corzi, preferi sa cazi de acord cu el. În mod normal, predarea fara lupta poate conduce la framântari si regrete ulterioare. Afacerile bune pot fi ratate. În fapt, daca ne lasam impresionati de atacul si crizele de furie ale adversarului, cu iluzia ca este ultima data când mai facem acest lucru, nu facem altceva decât sa încurajam alte isterii ulterioare. Dai unui tigru o bucata de carne cu convingerea ca, dupa asta, vei avea grija sa devina vegetarian. Când te retragi din conflict, fizic sau emotional, numai ai nici un cuvânt de spus si nici un control asupra a ceea ce se va întâmpla. Prin abandon, de regula, problema se complica si mai mult. În plus, când cedezi fara lupta, devii resentimentar.

Al treilea gen de reactie impulsiva consta în ruperea brusca a relatiilor cu persoana sau cu firma dificila. Este o forma de neimplicare. Încetezi sa mai discuti, pleci bosumflat, te retragi jignit. Daca este vorba de o afacere, renunti. Daca este vorba de familie, divortezi. Daca este vorba de slujba, demisionezi. Abandonezi negocierile înainte de obtinerea unui acord bun sau rau. Fie sub aspect financiar, fie sub aspect emotional, efectul rupturii poate fi grav: un client mai putin, o casnicie distrusa, o cariera ratata, etc. În plus, luând-o mereu de la capat, risti sa nu ajungi niciodata la celalalt. Este întelept sa te retragi doar atunci când conflictul nu te priveste cu adevarat.

Al patrulea gen de reactie, reprimarea, consta în refuzul acelui act de existenta conflictului. Asta pentru ca vrem sa pastram relatia cu orice pret. Nu-i rau sa facem acest lucru când pastram o relatie buna, optând pentru tact si delicatete în defavoarea adevarului brutal. A reprima un conflict înseamna a te preface ca nu iei în seama aspectele sale dureroase si injuste. Faci orice de dragul relatiei si al pacii cu adversarul. Totusi, daca taci si treci cu vederea, el nu va sti tot ceea ce se petrece cu tine. Îl suporti rabdator, de dragul linistii, dar el nu stie acest lucru si nu face nimic pentru a-si schimba comportamentul.
Toate aceste patru tipuri de reactii spontane sunt manifestari instinctuale extreme, care trebuie si pot fi evitate prin alegerea rationala a unor tactici fara determinare emotionala."

Bineinteles ca tactica de determinare emotionala, nu este aplicabila in cazul negocierii intre doi ambasadori ,consuli,etc doar daca exista un eveniment de care te poti folosi (o aniversare, comemorare,etc insa, asta presupune o documentare *discreta* despre ce il poate surprinde placut pe adversar.De exemplu o sabie ninja foarte rara cu incarcatura spirituala poate da "bine "in cazul unui omolog japonez,un pumnal de aur incrustat cu smaralde si rubine precum si un pergament foarte vechi cu scrieri din Coran,poate incalzi inima unui emir,seic, un colier de aur foarte valoros daruit omologului din India pentru statuia lui Krishna din templul casei sale,poate sa iti aduca respectul si afectiunea sa,lista poate continua , nu inainte a mentiona ca cele prezentate ca si exemple constituie doar parerea mea personala).

Insa , intr-o mica masura, un cadou sau o floare pot fi instrumente de manipulare, în sensul pozitiv al cuvântului.


Dar,sa trecem la lucruri mult mai serioase, cum ar fi : Tacticile, tehnicile, schemele si trucurile negocierii.


"Diplomatii nu spun aproape niciodata NU. Ca si negociatorii buni din mai toata lumea, ei au învatat acest lucru de la asiatici. Întors din lungul sau drum asiatic, Marco Polo scria ca a întâlnit adevarate scoli în care erau formati solii si purtatorii de cuvânt ai capeteniilor mongole si tibetane. Acestea primeau, seara, atâtea vergi la talpi câti de NU le scapau peste zi de pe buze. Oamenii urasc faptul de a fi negati, contestati, contrazisi. “NU” este o negatie directa si categorica care taie, rupe si loveste. Prezinta riscul de a ofensa partenerul si a bloca discutia. “NU” irita si înversuneaza. Este lipsit de delicatete. Oamenii cu tact îl evita cu multa grija.
Exprimata simplu, clar si fara echivoc, negatia “NU” ramâne fara variante de optiune ulterioara. Nu lasa loc de întors. Rupe comunicarea. În schimb o formulare de genul “Da…, dar…” poate fi folosita cu sensul de negatie, pastrând si alte doua variante de optiune. Ea are trei nuante posibile: una care înseamna “Da”, una care înseamna “poate” si înca una care înseamna chiar “Nu”. Oricând se poate continua pe varianta dorita. De ce sa spunem “nu”, când exista “da…, dar…”?
Atunci când clientul se plânge de pretul prea ridicat, la care îi oferi produsul, nu-i spune “Nu-i adevarat”. El nu-i fraier. Mai bine încearca ceva în genul: “Da, aveti dreptate, este mare, dar diferenta vine din calitatea…, design-ul…, service-ul rapid etc.” Asta vrea sa spuna: “Da, sunt de acord cu ceea ce spui tu, dar n-ai luat în considerare faptul ca…”
Secretul lui “Da…, dar…” este acela ca permite formularea opiniei proprii ca pe o continuare aceea ce a spus partenerul si nu ca pe o contrazicere directa a opiniei acestuia.
Exista, însa, si situatii în care… Hm! Mai bine sa va spun pe ocolite. Se stie ca atunci când un diplomat spune “DA”, vei întelege “POATE”. Când o femeie spune “NU”, întelegi tot un “POATE”. Când un diplomat spune “POATE”, vei întelege “NU”. Când o femeie spune “POATE” înseamna “DA”. Un diplomat adevarat nu spune niciodata NU. O femeie adevarata nu spune niciodata DA. Este si asta un fel de diplomatie."


Insa nu toate femeile sunt sefi de stat sau diplomati,iar individul este unic ca si structura psiho-mentala desi in incheierea acestui articol voi incerca sa va demonstrez ca nu este asa, prin intermediul unui studiu de caz facut de mine dealungul timpului.Sa revenim la "treburile noastre" prezentandu-va cele ce urmeaza.


Piciorul-în-prag”-o tehnica de manipulare psihologica minora.
Exista tehnici de manipulare majora (100%), precum hipnoza sau programarea neurolingvistica. Acestea anuleaza aproape total vointa manipulatului si o înlocuiesc cu cea a manipulatorului, dar nu sunt la îndemâna oricui.

Inventatorul paratrasnetului a fost om politic si negociator stralucit (a încheiat alianta franco-americana, în 1778). În Camera, Franklin avea un adversar abil si necrutator, care îl hartuia mereu. Bunavointa si favorurile acestuia trebuiau neaparat obtinute. Franklin însusi povesteste ca s-a framântat mult sa gaseasca o solutie. Cum sa procedeze? Sa arate un respect servil ar fi fost un gest de oportunism si înfrângere. Sa-i ofere ceva, în schimbul bunavointei, n-ar fi primit. “Mai bine sa-i cer ceva minor, ceva ce nu mi-ar putea refuza fara sa para caraghios” a decis Franklin. A aflat ca adversarul sau are o carte rara si valoroasa. I-a scris asa ca unui prieten, o epistola în care l-a rugat sa-i faca favoarea de a i-o împrumuta câteva zile. Omul nu avea un motiv inteligent sa refuze si a trimis-o imediat. Peste câteva zile, Franklin i-a returnat-o împreuna cu un biletel în care isi exprima admiratia si recunostinta sa. Când s-au întâlnit în Camera, adversarul i-a zâmbit de departe, s-a apropiat si i-a strâns mâna prieteneste. Colegii de Camera erau stupefiati; asa ceva nu se mai întâmplase" (Bogdan Ficeac, 1996).


Astfel ca, printr-o cerere minora se poate obtine privilegii vitale/majore in functie de problematica intalnirii si dezbaterii dintre omologi.


Tactica “erorilor deliberate” -iarta partenere *gresalele* mele “fara de voie”!

Oameni suntem si a gresi este omeneste. Bunul si chiar mai putin bunul samaritean stie bine acest lucru si, mai cu voie, mai fara de voie, iarta adesea greselile semenilor. În afaceri, acest principiu generos este folosit, uneori, ca tactica neloiala de negociere. Unii “gresesc” în mod deliberat, ba chiar si îndelung premeditat, cu scopul expres de a dezorienta si însela.

De multe ori se poate iesi dintr-o criza diplomatica si astfel, dar este necesar gramul de noroc si abilitatea necesara.
De aceea nu este rau sa ai un “cap limpede” cu tine.

Tactica “ostaticului”

"În razboi, a lua ostatici este uzual si etic. În practica terorismului, o alta forma dura de conflict deschis, poate fi uzual, dar nu si etic. Ostaticii cresc puterea de negociere. Prin ei, se forteaza fara menajamente mâna adversarului.
În forme mai voalate, tactica ostaticului este întâlnita în diverse ipostaze ale vietii cotidiene si, desigur, în negocierea afacerilor. Este urâta si inetica, dar aceasta nu o împiedica sa fie eficace. În mod obisnuit, tactica ostaticului îmbraca haina sordida a santajului. “Ostaticul” nu trebuie sa fie neaparat o persoana. Poate fi un document, o informatie, o situatie, un bun, o suma de bani sau orice altceva suficient de important pentru a forta mâna adversarului. În comedia “O scrisoare pierduta”, de exemplu, Caragiale tese întreaga intriga în jurul unui document pastrat ca “ostatic”.Recompensa sau concesia pot fi exorbitante, dar alternativa este si mai rea."

Da,este adevarat este o alta modalitate "de a merge la cacealma".

“Trântitul-usii-în-nas”
* înca o tehnica psihologica de manipulare minora.

"Am mai spus si repet: a negocia, indiferent ce si cu cine, înseamna macar un pic si a manipula. În fond, ceea ce urmaresti este sa influentezi în favoarea ta gândirea, sentimentele si comportamentul adversarului.
Nu ma gândesc la tehnicile de manipulare majora, precum hipnoza (care anuleaza total vointa) sau programarea neurolingvistica si analiza tranzactionala, care te ajuta sa influentezi comportamentele umane. Acestea nu sunt la îndemâna oricui. Am în vedere doar tehnici si trucuri simple, de manipulare minora, folosita în negocieri ca si în relatiile interumane de zi cu zi. Una dintre ele este denumita de psihologi “trântitul-usii-în-nas”(Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Nemira, 1996; Bruno Medicina, Revista “Idei de afaceri”), iar negociatorii îi mai spun si tehnica “retragerii dupa refuz”.)

In opinia mea, aducerea la cunostinta in mod public de catre presedinte a hotararii de a nu se lasa "manipulat " de catre omologul rus, in momentul in care a folosit problematica furnizarii gazului, catre tara noastra ca instrument de presiune, este cel mai bun exemplu pe care il pot da.

Tactica de bazar.
* smecheria negociatorului de bazar oriental
Pe când cucereau Orientul, comandantii legiunilor romane erau scandalizati de negustorii care, la început, ridicau pretentii exorbitante pentru ca, apoi, sa dea bucurosi marfa pe “nimica toata”. Comportamentul lor parea greu de înteles, dar dadea rezultate. Astazi desi ramâne tipica pentru bazarul oriental, tactica este folosita în toata lumea, iar psihologii au descoperit ca se bazeaza pe o întreaga filosofie.

Iar asta trebuie avuta in vedere in momentul in care are loc o intrevedere cu un reprezentat al acestei categorii de negociatori.


Tactica stresarii si tracasarii.
*slabeste rezistenta fizica si psihica a adversarului
Ca exceptie si cât mai rar posibil, atunci când negociem cu un adversar dificil, neprincipial si dezagreabil, dispus sa se angajeze inutil în tratative dure si prelungite, se recomanda folosirea unor tertipuri si tactici de stresare si tracasare. În cadrul acestora, se urmareste slabirea rezistentei fizice si psihice a adversarului, pentru a bloca o argumentatie insistenta si vicioasa. Pot fi folosite fel de fel de manevre laterale care, desi nu sunt, în mod direct, ofensatoare si umilitoare, au rolul de a sâcâi si deranja adversarul, punându-l în situatia de a grabi finalul negocierilor.
Adversarul poate fi purtat insistent prin halele de fabricatie si depozitele firmei. Poate fi cazat într-o încapere expusa unor zgomote infernale care sa-l împiedice sa doarma.

Asta este o metoda folosita pe timp de razboi *deschis* ,de criza diplomatica si in cazul in care relatiile diplomatice s-au racit , sunt foarte incordate, dar situatia cere intrevederea respectiva.
Bineinteles, ca are aplicabilitate si in viata cotidiana, un exemplu graitor este cazul echipelor de fotbal care joaca in deplasare (echipa de fotbal a României, la Kosice, în 1995).


Tactica “feliei de salam”
* pas cu pas, ajunge departe
Numita si tehnica “pasilor mici” sau tactica “salami”, aceasta se bazeaza pe ideea simpla ca este mai usor de a obtine salamul feliuta cu feliuta decât tot deodata. Când cerem prea mult, prea repede, adversarul poate fi coplesit pentru moment si are tendinta de a se împotrivi. I se pare mult mai usor sa raspunda printr-un refuz. Pentru el devine tot mai dificil sa continue jocul, fara a parea ca face concesii prea mari, sub stare de presiune. În schimb, prin obtinerea de avantaje partiale repetate, cu un consum mai mare de timp si rabdare, se poate ajunge mai usor la o victorie totala, în final. Succesele marunte pot trece neobservate, dar se pot acumula mai multe succese mici si fara rasunet, pentru consolidarea pozitiilor si obtinerea marilor realizari. Nu trebuie sa ne aflam în posesia întregului salam ca sa ne putem înfrupta din el.
Un exemplu de folosire a tacticii “feliei de salam” ar putea fi cel în care compania “FY Isratech”, proiectant de circuite integrate speciale din Israel, s-a oferit sa-si deschida afacerile si în România. Inginerul Dorin N. din Iasi doreste sa devina reprezentant exclusiv pe piata nationala. Îsi da seama, însa, ca ridicând dintr-odata o asemenea pretentie, compania l-ar putea refuza, necunoscându-l suficient si neavând destula încredere în el. Ca un prim pas, el cere ca în contractul de reprezentare sa se introduca doar clauza de exclusivitate pentru judetele Moldovei. Asa ceva aproape ca nu-i poate fi refuzat, dar este abia prima feliuta. Ulterior, inginerul va dovedi ca lucrurile merg bine si va cere revizuirea contractului cu introducerea clauzei de exclusivitate pentru România, iar mai târziu si pentru Republica Moldova.


Cred ca asta, este o tehnica utilizata de FMI in cadrul negocierilor, pentru imprumuturi, cu tara noastra si nu numai.


Tehnica parafrazei
· în negocieri, nu strica sa fii oleaca papagal, daca o faci inteligent .

În dictionar, prin parafraza se întelege reproducerea sau explicarea într-o formulare personala a unui text sau discurs dat. În negocieri, a parafraza înseamna a reda în rezumat, cu propriile cuvinte, ceea ce am înteles eu din ceea ce a spus partenerul. Faptul ca este vorba de punctul sau de vedere trebuie mentionat în mod expres. Parafraza este introdusa simplu, prin propozitii de genul: “Daca am înteles eu bine…” sau “Hai sa vedem daca am înteles si eu ce vrei sa spui…” sau “Vrei sa spui ca…”.

Parafrazând, dam partenerului multumirea ca s-a facut înteles, ne acordam un supliment de timp pentru gândirea si formularea raspunsului si, totodata, verificam faptul ca l-am înteles corect noi însine. Odata cu parafraza, cerem eventuale noi lamuriri. Parafrazând, avem mai usor sansa de a obtine lamuriri suplimentare."

Dar sa nu uitam ca de cele mai multe ori dificultatea negocierii exista la nivelul unei intalniri intre expertii unei tari, pentru ca la nivel inalt intalnirea are de cele mai multe ori un caracter protocolar, plin de "cutume "pe care ambele parti, trebuie sa le respecte si sa le indeplineasca.


In incheierea acestui articol, v-am promis un studiu de caz facut de mine dealungul timpului.
Poate semana cu vreun studiu existent sau nu, eu va asigur ca este doar cumulul experientelor personale avute dealungul timpului in cadru relationarii mele cu alte persoane.

Dupa cum urmeaza: STUDIU DE CAZ CE IMI APARTINE.

Este povestea a doi indivizi pe care ii voi numi X si Y.
Pe X il cunosc de mult,stiu cam tot despre el,ii cunosc fizionomia ,mentalitatea si pana la un anumit punct trairile. Ii stiu zodia sub semnul careia este nascut si alte elemente definitorii care sa imi permita, realizarea construirii unei imagini complete.
In interactiunea mea cu oamenii, s-a intamplat deseori sa intalnesc insi care sa semene cu individul x ,incercand sa interactionez cu unul dintre ei am ajuns, sa aleg unul pe care sa il numesc individul Y.
Marturisesc ca pe baza observatiilor facute, in primul rand in ceea ce priveste asemanarea de fizionomie si a unor mici trasaturi aproape identice psihologice, procesul comunicarii mele cu individul Y a fost nesperat de usurata.
Incet,incet mi-am dat seama ca pot folosi informatia detinuta despre individul X cat sa imi permita apropierea dorita de Y.

Este drept ca de atunci a trecut mult timp si experimentele au continuat in tacere ,sinonimiile dintre indivizi demonstrandu-mi ca nu suntem asa de diferiti si de unici ca matrice umana.
Nici nu am avea cum, ne tragem cu totii din Adam si Eva nu-i asa?

Ce voiam sa spun, este ca astfel de lucruri pot fi folosite in negocieri,intalniri diplomatice ,bineinteles ca necesita si o munca de documentare asidua si completa, din care nu trebuie sa lipseasca profilul psihologic al adversarului si poate in unele cazuri, harta sa astrala sau macar detalii despre zodia din care provine cu puncte slabe si vulnerabilitati.

Poate ca, asa ar trebui sa arate diplomatia mileniului trei, o diplomatie care sa tina cont de toate instrumentele conventionale si neconventionale, pe care le poate folosi pentru a mentine/obtine echilibrul si pacea lumii.



Pe data viitoare,
Ps.Promit sa corectez greselile ce au mai ramas ...

joi, septembrie 23

PACEA -ULTIMA FRONTIERA.AUTOLIMITAREA.






“Naţiunile au nevoie de lideri vizionari, iar viziunea este un element esenţial al leadershipului transformaţional. Însă, liderii de acest tip se găsesc foarte rar.”
Murray Johannsen, „A Short Primer to Transformational Leadership”


Citind materialul didactic, care sta la baza acestui articol am avut inca o data certitudinea, ca intr-adevar nu poti avea "o vie sanatoasa fara sa ingrijesti ciorchinele de strugure".

Datorita schimbarilor si vanturarilor de cadre din sistemele militare romanesti am vazut cum s-a nascut notiunea de "masele stricate" care nu merita sa existe.
Civilii considera ca militarii o duc mai bine decat ei si viceversa.Fara o implicare continua si sustinuta, acolo unde situatia o cere nici una dintre tarile membre NATO, nu ar avea linistea si pacea necesara unei dezvoltari armonioase si pacifiste.
Mai grav este ca situatia economica, constituie o parghie destul de puternica care poate fi folosita pentru manipulare.Cand nivelul de trai este scazut, oamenii sunt mai sensibili ,numai buni de manipulat, si asta se intampla mai ales cand e vorba de termeni pe care nu ii inteleg.

Adica?

Securitate-inseamna vechea si trista amintire,de aici deriva j,k,l,mn,etc-uri furibunde!
Insa lucrurile nu stau asa.
Voi incerca pe scurt sa prezint un pic situatia.


"Este meritul NATO de a fi reacţionat cu rapiditate la noile schimbări în plan geostrategic şi politico-militar, iar noile ameninţări cu care se confruntă în viitor, Europa, este evident faptul că nu pot fi abordate în mod cuprinzător de către o singură instituţie. Noua arhitectură europeană de securitate ce se încearcă a fi edificată este şi va fi alcătuită dintr-o reţea de instituţii ce se completează şi se sprijină reciproc (ONU, OSCE, NATO şi UE)."

Iata deci, de ce este absolut necesara aceasta colaborare intre tari.

"Integrarea sistemică a informaţiilor va permite trupelor să fie în măsură să acţioneze în cadrul structurilor din care fac parte sau într-o combinaţie de forţe (conceptul Combined Joint Task Force)."

Reciprocitatea informationala nu face decat sa asigure succesul unei stabilitati regionale, care poate capata valente strategice in anumite momente.
Traim vremuri ale schimbarii,schimbare ce implica procesul globalizarii,un proces greu datorita lipsei de cultura la care se adauga si o conceptie invechita si limitata.
Managementul informaţiei nu poate fi conceput fără o organizare conceptuală şi acţională a unui sistem informaţional, reprezentat printr-un ansamblu al fluxurilor şi circuitelor informaţionale, precum şi al resurselor umane şi tehnice folosite într-o concepţie unitară, pentru culegerea,transmiterea, prelucrarea datelor şi a informaţiilor, în scopul valorificării acestora în procesul conducerii acţiunilor militare întrunite.

"Sursele de informaţii sunt reprezentate de persoane, forţe specializate, instituţii, documente, echipamente şi senzori tehnici care procură date şi informaţii şi sunt grupate în concordanţă cu una dintre următoarele componente: umană – HUMINT, în care sunt angajate resursele umane;

*imagistică – IMINT, reprezentată de fotografii şi imagini obţinute prin mijloacele tehnice; *spectrul electromagnetic – SIGINT, prin care se supraveghează legăturile adversarului cu ajutorul mijloacelor de comunicaţii - COMINT şi al semnalelor electromagnetice – ELINT;"
*tehnică – MASINT, care oferă date privind aparatura şi mijloacele tehnice folosite de către inamic în acţiunile militare;
*deschisă – OSINT, care pune la dispoziţie date din massmedia şi de pe internet.

Vedeti, dumneavoastra dragilor, daca nu ar exista aceasta "mentenanta " incertitudinea pericolului ar plana mereu deasupra noastra.

Organizatoric, sistemul cuprinde elementele de legătură din reţeaua informaţională (beneficiari, abonaţi) prin care se realizează fluxul informaţional, pe niveluri de clasificare a informaţiilor şi posibilităţi (competenţe) de accesare. Metodologic, cuprinde definiţiile, regulile, limbajele,
metodele şi instrumentele folosite pentru formularea, identificarea, codificarea, stocarea, prelucrarea, prezentarea şi imprimarea informaţiilor.
Sistemul informaţional trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: capacitate informaţională ridicată; asigurarea culegerii, transmiterii şi a prelucrării datelor şi informaţiilor; capacitate de securitate şi protecţie a informaţiilor; adaptabilitate permanentă la noile condiţii.
Prin conţinutul lor, fazele circuitului informaţional au un rol bine determinat în managementul informaţiei pe timpul planificării şi conducerii acţiunilor militare întrunite, impunând o actualizare permanentă, o disciplină şi un model eficient de gestionare a datelor şi informaţiilor.
Managementul informaţiilor, identificat cu sprijinul de informaţii, se desfăşoară pe timpul etapelor şi activităţilor specifice planificării şi conducerii acţiunilor militare întrunite de către comandamentele operaţionale şi marile unităţi.

Iar asta e doar ce se vede la suprafata,in spatele acestor teorii stau armate de oameni,specialisti care au acelasi tel-stabilitatea tarilor si pacea lumii.

In acest proces sunt antrenate si asa numitele-centre de greutate.

"Centrele de greutate sunt surse de putere. Centrul de greutate este sursa de putere care creează forţe sau acea capabilitate critică ce permite unei entităţi să acţioneze sau să îndeplinească o sarcină."

"Centers of gravity are sources of power. The center of gravity is the source of power that creates the strength or capability which enables a critical entity to act or perform a task."

"Joseph Strange de la Colegiul de Război al Infanteriei Marine SUA defineşte centrele de greutate ca fiind „principalele surse ale moralului, puterii fizice, ale puterii şi rezistenţei”. Centrul de greutate este sursa de putere care creează forţe sau acea capabilitate critică ce permite unei entităţi să acţioneze sau să îndeplinească o sarcină sau un scop."
Capacitatea de a genera capabilităţi sau forţe defineşte un centru de greutate şi îl delimitează faţă de resurse sau cerinţe (nevoi). Un test util de validare a unui centru de greutate şi de distingere a sa faţă de cerinţe şi vulnerabilităţi critice este testul „a folosi / a utiliza”. Testul „a face” identifică capabilităţile critice. Doar centrele de greutate au capacitatea organică de a executa, „a face” anumite sarcini sau de a îndeplini un anume scop. Cu alte cuvinte, sistemul „face” treaba şi constituie sursa de putere care generează forţa sau capabilitatea critică."

Iata deci, ce mecanism complex,ce diversitate de termeni care au rolul de a sustine echilibrul si de a asigura permanenta pacii intr-o regiune cu un grad ridicat de INSTABILITATE.

Desigur ,trebuie amintit si intreg ansamblul diplomatic care asigura baza mecanismului creionat anterior.
Daca procesul de curtoazie diplomatica nu functioneaza sau da gres din "n" motive atunci nimic nu se poate realiza.

Exemplu:

"Ţările Axei nu au avut capacitatea de a distruge acest centru de greutate, deşi campania submarinelor germane a fost aproape de a elimina una dintre nevoile critice a centrului de
greutate strategic, şi anume transportul maritim. În final, Germania a pierdut războiul pentru că centrul de greutate al Aliaţilor a fost prea puternic şi a produs mai multe nave care au transportat mai mult material. În acelaşi mod, după ce Japonia a invitat SUA în marele război al Pacificului, a adoptat o atitudine defensivă şi nu a încercat un atac asupra aceluiaşi centru de greutate strategic. Astfel, Japonia a pierdut şi ea."

"Eliminarea centrului de greutate strategic al inamicului printr-o singură lovitură este dificilă, dacă nu imposibilă. Pentru a ataca o problemă complexă trebuie să coborâm din sfera strategiei la un nivel mai uşor de analizat.
Campaniile au ca punct central nivelurile inferioare, care sunt centrele de greutate operative. Campania trebuie să fie o parte a unui proces etapizat care vizează atacarea directă sau indirectă a acestor centre de greutate operative
sau care stabileşte condiţiile necesare viitoarelor campanii îndreptate asupra acestora. Eliminarea centrelor de greutate operative slăbeşte centrul de greutate strategic. Un centru de greutate operativ protejează centrul de greutate strategic. De regulă, ele sunt capabilităţi sau forţe militare.
Un alt mod de a defini un centru de greutate operativ este identificarea elementului care blochează accesul către centrul de greutate strategic al inamicului."


Ca o extrapolare a notiunilor de mai sus eu as inlocui termenul "inamic" cu termenul "adversar".
Un adversar caruia trebuie sa ii cunosti toate calitatile dar si slabiciunile,daca este vorba de un om/popor orgolios trebuie sa ii oferi "complimentul necesar" care sa iti ofere treptat, treptat, portita de acces.

Indiferent de parghia folosita pentru a reusi, trebuie avuta in vedere folosirea decat a celor care dau rezultate si ofera iesirea din situatie.

"Referitor la acestea conform ediţiei Howard-Paret, „Trebuie avute în vedere caracteristicile ambilor beligeranţi. Dintre acestea se dezvoltă un anume centru de greutate.” În textul original înţelesul este diferit: Es Kommt darauf an, die vorherrschenden Verhaltnisse beider Staaten im Auge zu haben. Aus ihnen wird sich ein gewisser Schwerpunkt bilden 26. Graham traduce acest
pasaj ca „marea artă este de a avea în vedere relaţiile ce guvernează ambele părţi. Dintre acestea un centru de greutate va apărea de la sine.”

(Carl von Clausewitz, On War, tradus de J.J. Graham (London: Kegan Paul, Trench,
Trubner, 1908), volume I, cartea 6, p. 354.)

"Este posibil să înfrângi un inamic, să-i distrugi industria şi să-i ocupi teritoriul, dar dacă spiritul de rezistenţă animă inimile populaţiei, victoria nu poate fi proclamată. Este posibil să subjugi inamicul pe termen scurt, dar cine se îndoieşte de posibilitatea apariţiilor unor probleme pe termen lung. Spre exemplu, este greu de anticipat faptul că Forţele de Apărare israeliene vor obţine o pace durabilă atât timp cât palestinienii se simt nedreptăţiţi.
Iată exemplul unui popor cu o puternică voinţă, căruia îi lipseşte puterea militară convenţională, dar care este hotărât să lupte pe termen nelimitat pentru cauza sa În cadrul alianţelor el derivă din comunitatea de interese, iar în cazul revoltelor populare ele sunt liderii şi opinia publică.”

Dar a vrut el să spună că „centrul de greutate este, de regulă, capitala” sau s-a referit la ceea ce este în capitală? El concluzionează spunând că luarea capitalei va fi “importantă pentru înfrângerea inamicului.... deoarece ea nu este numai centrul administrativ, dar şi cel al activităţilor sociale, profesionale şi politice.” Cine guvernează şi conduce activităţile politice şi economice?

”Centrul de greutate se află, de regulă, în capitală.” A sta este diferit de a fi. Se referă la „comunitatea de interese”? Ambele traduceri dau această conotaţie verbului a sta. Dar cine determină comunitatea de interese pe timpul unui conflict? În ceea ce priveşte revoltele populare, ediţia Graham afirmă că centrul de greutate rezidă „în lider şi în opinia publică”.

Dar dacă opinia publică este apatică? Mai poate fi ea un centru de greutate? O populaţie având o voinţă puternică este o sursă de moral şi, invers, o populaţie cu o voinţă slabă este o vulnerabilitate critică.
Pentru a obţine o pace de durată trebuie identificate atât centrul strategic de greutate al inamicului, cât şi cel moral."

Vedeti ?! Am ajuns unde voiam, si anume la cuvantul PACE! Da, dragilor, pentru pace s-au creat aliante,pentru pace se duc razboaie,pentru pacea si echilibrul lumii se moare si se traieste.
Fiecare zambet de pe fata unui militar,diplomat,politician este pentru pace,speranta si LINISTE.

"Globalizarea ne afectează pe toţi în mod direct, iar unul dintre obiectivele acestui articol este de a demonstra acest lucru, precum şi de a sublinia importanţa extraordinară care revine acestei tematici. În acest context, un rol important îl joacă o evaluare a oportunităţilor şi a riscurilor pe care le presupune globalizarea, încercând, pe cât posibil, să ne ferim de
tendinţele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a consecinţelor acestui fenomen."

"Lumea a devenit un „global village“, un sat global, reţelele inovatoare de comunicare la mare distanţă (chat, e-mail) adăugându-se comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea. Totuşi, ele nu pot înlocui aceste sfere tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale.
Politica se confruntă cu probleme majore. Globalizarea şi concurenţa la nivel local limitează spaţiul de acţiune al politicilor naţionale, multe probleme neputând fi rezolvate corespunzător decât la nivel internaţional, respectiv global."

Adevarat, insa asta se poate aplica doar la nivel global pentru ca la nivel de individ nu se poate.
De ce? Individul are sa zicem (ma refer doar la situatia din tara noastra)intre 10-12 clase, de cele mai multe ori cu un nivel de cultura limitat.Conceptia este invechita, adanc ancorata in realitatile trecute.Angoasele neimplinirilor ii motiveaza pe cei mai multi dintre ei.Pe acest fond, va fi aproape imposibil sa implementezi notiuni inovatoare,asta ca nu mai pomenesc de imposibilitatea perceperii corecte a situatiei actuale.
Bine. Asta nu inseamna ca suntem o societate inapoiata ,sau imbatranita, insa suntem o societate cu un procent foarte mare de superficialitate,de ignoranta si de indiferenta. Vom descoperi ca generatiile tinere isi doresc meserii de James Bond,isi doresc sa fie 007 ,INSA SUNT INCAPABILI DE A INTELEGE CUM STAU LUCRURILE IN JURUL LOR.

Am colegi la universitate, care vin si pierd timpul aiurea,habar nu au pentru ce vin sambata si duminica la cursuri si care, se supara al naibii de tare cand nu le dai sa copieze.
Si sunt din aia de se vor a fi la sfarsitul celor trei ani de studii domni si domnisoare analisti politici,ofiteri de presa,purtatori de cuvant,etc.

Am divagat putin, doar ca sa subliniez superficialitatea generatiei tinere.

"Dacă ţinta înseamnă victorie, atunci nu pot exista decât puţini câştigători.
Cei care pierd sunt excluşi şi lăsaţi să se descurce de unii singuri. Cei care câştigă vor ţine, şi în continuare, unii de ceilalţi, integrându-se tot mai mult. Necesitatea de a construi noi punţi de legătură între cei excluşi şi cei integraţi îşi pierde din importanţă. Odată cu globalizarea apare astfel şi o nouă divizare a lumii. Prin acest proces de excludere, unele ţări şi regiuni îşi pierd cu timpul legăturile cu ţările şi regiunile evoluate din punct de vedere economic. În loc să participe la procesul de angrenare şi integrare stimulat de noua ordine globală, aceste ţări se deplasează în direcţia opusă. Procesul de excludere vizează aproape toate ţările din Africa, mari părţi din America Latină şi Asia (cu excepţia sud-estului Asiei) şi ţările din fostul bloc estic.
Cu alte cuvinte, economia mondială s-a caracterizat, în ultimii douăzeci de ani, printr-o scădere a schimbului de mărfuri dintre economiile foarte bogate şi cu o rată de creştere ridicată ale Americii de Nord, Europei Occidentale şi Asiei şi restul lumii, în special Africa. Cu alte cuvinte acest lucru înseamnă excludere, înseamnă noua scindare între o lume globalizată din ce în ce mai integrată şi una din ce în ce mai exclusă.
Epoca actuală este martoră la disputa dintre cele două tendinţe:globalizarea şi autolimitarea."


Autolimitarea-este o notiune atat de vasta, incat am sa opresc de la divagatii inutile si voi mentiona decat, ca este BOALA SECOLULUI.Si, se pare ca treptat, treptat, se transforma intr-un flagel care "ucide" suflete si minti.

"Realitatea integrării României în NATO şi în UE, impune cu necesitate stringentă abordarea unei alinieri conceptuale atât din punct de vedere al formei, cât şi al conţinutului termenilor şi paradigmelor cu care vom opera în continuare. Încă din Antichitate, s-au conferit multiple sensuri conceptului de securitate de către diferite popoare.
Sensul roman (latin) al termenului de securitate este de „libertate în faţa ameninţării”, aşa cum rezultă din cuvintele care sunt tipărite pe o medalie emisă de împăratul Hostilian în anul 250 d.Hr. În Franţa medievală, securitatea avea sensul de „ration d’Etat”, adică de raţiune de stat, ceea ce era înţeles ca „stare de necesitate”, prin care guvernul îşi rezerva dreptul de a lua măsuri excepţionale în scopul asigurării securităţii statului.

În Strategia de Securitate Naţională a României, sistemul securităţii naţionale este definit prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român care au rol de a realiza, proteja şi afirma interesele fundamentale ale României. Structura strategiei de securitate cuprinde: definirea intereselor naţionale de securitate, precizarea obiectivelor care conduc la protejarea şi afirmarea acestor interese, evaluarea mediului internaţional de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern şi internaţional şi, în sfârşit, direcţiile de acţiune şi principalele mijloace pentru asigurarea securităţii naţionale a României."


"Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane,care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şi social major. Trecerea de la Era industrială la Era informaţiei a schimbat organizaţiile şi societatea, valoarea adăugată se bazează pe informaţie şi cunoştinţe, a apărut un nou tip de lucrător, lucrătorul cu informaţia.
Societatea informaţională reprezintă, pe de o parte, o oportunitate, o cale de instruire şi educaţie, iar pe de altă parte, un risc potenţial, o cale de ameninţare şi agresiune. Informaţia a fost întotdeauna vizată de ţări, lideri politici şi comandanţi militari."

"Elementul central al superiorităţii informaţionale îl reprezintă utilizatorul uman al informaţiei. Fără a şti când, unde, de ce, cu ce şi cum să acţioneze, luptătorii nu-şi pot îndeplini misiunea eficient şi efectiv. Conceptul şi acţiunile aferente se aplică în mod diferenţiat şi particular, în funcţie de rolul şi importanţa operaţională a elementelor analizate.
De exemplu, generalul Wesley Clark, fost comandant suprem al Forţelor Aliate din Europa, declara, în faţa Comitetului pentru Forţele Armate din Senatul american, în 1999, că NATO putea utiliza „metodele electronice pentru a-l izola pe Miloşevici şi partidul său politic”. Detaliind, Clark a afirmat că dacă mijloacele electronice erau utilizate împreună cu alte măsuri nonmilitare, acţiunile de atac militare n-ar mai fi fost necesare."


Vorbeam anterior de autolimitare, dar am uitat sa mentionez limitarea impusa de conditiile economice oferite in tara.
O sa ridicati o spranceana critica si o sa intrebati:
-Adica?
Pai e simplu. Avem doua categorii de indivizi care fac parte din generatia tanara si anume: o categorie este lenesa ,ignoranta,total nepregatita pentru viata si pentru realitatile inconjuratoare,total incapabila sa perceapa "sensul rotirii planetelor in jurul soarelui".
Mai avem de asemenea si o a doua categorie ,care de fapt este si cea mai importanta pentru ca este compusa din tinerii capabili,studiosi,tineri cu performante in domeniile IT, medicina, masterate,doctorate pe diverse ramuri importante.

Acestia se vad nevoiti, datorita situatiei economice interne sa invete, sa isi vanda performantele altor tari. Astfel devin materia cenusie a tarilor cu putere economica ridicata, care le ofera standarde de trai si de lucru la un nivel la care in tara cu greu il pot atinge.
Ma vad nevoita privind din acest unghi sa incerc sa ii inteleg.
Asta este o altfel de autolimitare, insa priveste tara.Tara se autolimiteaza, atunci cand nu isi permite sa pastreze arealul de inteligenta autohton.
Aceasta autolimitare, se intampla intr-un moment in care tara noastra este angrenata in angajamente ce presupun utilizarea a cat mai multor institutii ce se bazeaza pe materie cenusie. Sa o cumparam nu putem, ca nu avem cu ce,insa am putea macar sa o pastram. Zic si eu...dar sa vedem, ce spun altii:

"Noile realităţi politice şi de securitate, insuficienţa unor rezultate convingătoare şi nevoia unei implicări mai active din partea NATO necesită o reevaluare a situaţiei curente.
Nevoia presantă de schimbare în regiunea Mării Negre provine din relaţiile dizarmonice generatoare de seisme geopolitice care compromit rolul creator şi sustenabilitatea pe termen lung a geopoliticii spaţiului de intersecţie. Se impune o armonizare cât mai rapidă a relaţiilor în acest perimetru, care să meargă în paralel cu transformările democratice din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. În acest context, toate statele riverane au mari responsabilităţi în sensul
consolidării securităţii la Marea Neagră.
State ca România, Bulgaria, Turcia, care au beneficiat de ajutor substanţial în pregătirea lor pentru aderarea la NATO, au astăzi datoria politică şi morală de a sprijini activ şi efectiv procesul de consolidare a democraţiei în ţările vecine – Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Federaţia Rusă. Totodată, aliaţii şi partenerii NATO nu pot fi izolaţi artificial de dinamica acestui proces. Cu alte cuvinte, revine un rol de jucat şi altor membri importanţi ai NATO: SUA, Spania, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Grecia –, întrucât avem de-a face cu o regiune de rezonanţă cu adevărat internaţională. Toate cele menţionate mai sus constituie argumente în favoarea afirmaţiei iniţiale, şi anume, că regiunea are nevoie de o strategie completă de securitate, capabilă să faciliteze cooperarea în baza oportunităţilor care-i stau încă la îndemână şi să gestioneze adecvat problemele de securitate existente. După cum bine au observat experţii, ori atacăm aceste probleme în momentul şi locul în care apar, ori ne vom pomeni cu ele peste noi.

NATO nu şi-a identificat încă un rol regional precis în zona extinsă a Mării Negre. După sfârşitul confruntării est-vest, regiunea Mării Negre a intrat în sfera de interes a NATO, mai ales ca un spaţiu logistic de intervenţie pentru Asia Centrală, Europa de Sud-Est şi Orientul Mijlociu. Există totuşi un potenţial de dezvoltare al cooperării regionale sub umbrela NATO. Acesta se bazează pe conceptul de securitate, un termen dezvoltat de NATO, care pune accentul pe democraţie şi bună guvernare.

Percepţiile asupra evoluţiilor viitoare din regiune, dar şi asupra priorităţilor în privinţa asigurării securităţii sale, diferă însă de foarte multe ori, după cum o confirmă articolele şi studiile de specialitate sau dezbaterile organizate în cadrul grupurilor de experţi."
Măsurile din strategia NATO trebuie să se bazeze în special pe aspecte pozitive de ordin cooperativ pentru a nu antagoniza Rusia, însă fără a diminua interesele Alianţei şi ale prtenerilor acesteia.

În final, trebuie remarcat că strategia NATO în zona extinsă a Mării Negre va trebui să se orienteze către includerea în cadrul acesteia şi a ţărilor din Asia Centrală, datorită importanţei crescânde a zonei Mării Caspice în strategia globală de securitate a Alianţei, precum şi a legăturilor de natură politică, economică şi culturală a acestei zone cu regiunea Mării Negre."



Sursa si material didactic :http://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/buletin-3-2009.pdf.

Pe data viitoare,

ps:eventualele greseli le voi corecta in cursul zilei de astazi ,acum este ora 01:12 am.multumesc.

joi, septembrie 16

CT/AT -UL CAPATA MAI MULTA FORTA CU AJUTORUL NOILOR TEHNOLOGII















Guvernul britanic a apelat la specialisti din diverse domenii in scopul crearii de noi mijloace si tehnologii capabile sa opreasca actele de terorism. Un astfel de gadget nou inventat de catre specialistii britanici este si arma non-letala care opreste o barca de mare viteza ce refuza sa se conformeze somatiilor pazei de coasta.

O echipa de cercetatori din cadrul Defence Diving School de langa orasul Porthsmouth, a inventat o arma considerata pana nu demult imposibila. Misiunea sa? Stoparea instantanee a unei barci cu motor de mare viteza, posibil incarcata cu explozibili, care se indreapta cu viteza maxima spre tinta.

Device-ul Air Launch Running Gear Entanglement System arata la prima vedere precum o bazooka venita din viitor. Arma este compusa dintr o pusca speciala actionata cu aer comprimat care se poarta pe umar si este echipata sa arunce o plasa metalica high-tech pentru distrugerea sistemului de propulsie al barcii cu motor.

“Sa ne inchipuim pentru moment ca suntem in mijlocul Jocurilor Olimpice din Weimouth editia 2012. Iar pe lacul unde se desfasoara intrecerile de canotaj patrunde o barca incarcata cu explozibil pe care teroristii incerca sa o detoneze. In mod normal, nu am putea stopa barca decat impuscandu-i pe cei care o conduc, dar cu ajutorul noii arme non-letale, barca este oprita la timp, inainte de a se intampla vreo tragedie, iar teroristii sunt arestati pe loc. Strategiile bazate pe stiinta si tehnologie ne vor ajuta sa fim mereu cu un pas inaintea teroristilor”, declara Amiralul Lord West din cadrul Brigazii Antiteroriste de pe langa Ministerul Afacerilor Interne din Marea Britanie.

Sursa: BBCNews
www.descopera.ro


Institutul International Israelian de Tactici Antiterotiste avertizeaza ca teroristii pot folosi un “tun” pe baza de microunde capabil sa doboare aeronave. Conform datelor detinute de agentii acestui Institut, teroristii pot construi foarte usor o astfel de arma mortala, deoarece atat componentele necesare cat si planurile de construire se afla postate liber pe Internet.

Dispozitivul artizanal poate trage un puls electromagnetic foarte puternic asupra oricarei aeronave de orice tip provocand o catastrofa de proportii. Avertismentul a venit din partea lui Yael Shahar, directorul Institutului International Israelian de Tactici Antiterotiste. Cercetarile intreprinse personal, au demonstrat ca toate componentele necesare construirii unei astfel de arme pot fi cumparate on-line de catre oricine sau pot fi extrase din gadget-uri uzuale precum camerele de filmat digitale. Armele cu puls electromagnetic (EMP) actioneaza prin crearea si directionare unui camp electric foarte puternic care poate “praji” orice circuit electric aflat in raza sa de actiune. Armatele Rusiei si S.U.A. au dezvoltat deja programe militare care au dus la crearea rachetelor pe baza de EMP, care pot distruge dispozitivele electronice inamice.

Sursa : Daily Mail.
www.descopera.ro

Un studiu britanic a tras un semnal de alarma asupra viitoarelor atacuri teroriste, care in curand ar putea fi coordonate cu ajutorul robotilor.

Profesorul Noel Sharkey de la Univiversitatea din Sheffield a subliniat, intr-o adresa inaintata celor care cauta solutii privind sistemul de aparare din Londra, faptul ca robotii de lupta sau "sistemul automat armat" sunt deja folosite de cateva tari.
“Problema principala o reprezinta industria robotilor, a carei dezvoltare nu poate fi blocata”, a declarat acesta in deschiderea lucrarilor de la “Institutul Serviciilor din Regatul Unit”. “Odata cu aparitia noilor arme pe piata, acestea vor putea fi copiate cu usurinta. Cat timp credeti ca va trece, pana ca grupurile teroriste sa actioneze?” a fost intrebarea adresata de Noel reprezentatilor prezenti la lucrari.
Profesorul a punctat si faptul ca armata Americana utilizeaza in prezent circa 4.000 de roboti in teritoriile irakiene, si zeci de avioane teleghidate care survoleaza atat Irakul cat si Afghanistanul.
Luna trecuta, o racheta trimisa dintr-un avion teleghidat a dus la uciderea unuia dintre liderii Al Qaeda din Pakistan, iar saptamana aceasta, Pentagonul, a prezentat “Crusher-ul”, un camion imens aproape imposibil de distrus, bazat pe un robot de supraveghere.

Profesorul Sharkey nu a dorit sa intre intre in detalii amanuntite, dar spune ca un mic avion cu navigatie GPS ar putea probabil sa fie fabricat cu aproximativ 500 de dolari.

Sursa: foxnews.com


Armata americana a prezentat in premiera un nou tip de pusca de asalt capabila sa traga gloante “inteligente” controlate prin radio. Conform producatorilor XM25, inamicii nu au nicio scapare odata ce au intrat in vizorul acestei arme de foc de ultima generatie.

Pusca de asalt XM25 foloseste cartuse de o conceptie speciala care explodeaza partial in aer dezvalind astfel pozitia soldatilor inamici. Soldatii americani vor fi capabili sa neutralizeze chiar si lunetisti dusmani ascunsi in transee, evitand astfel folosirea bombardamentelor care pot duce la numeroase victime colaterale. Arma de foc este prevazuta cu un dispozitiv laser care determina distanta exacta pana la obstacol. In aceste conditii, soldatul poate trage chiar si la 3 metri distanta deasupra adapostului inamic, deoarece cartusele”inteligente” explodeaza deasupra sau dedesubtul lunetistilor inamici.

Cartusul de 25 mm contine un cip care primeste un semnal radio de la luneta electronica in scopul calcularii cat mai precise a distantei si identificarii tintei.Arma a fost creata special pentru necesitatile tot mai solicitante ale armatei americane.
Avem de aface cu o tehnologie militara indelung asteptata de fortele noastre combatante. Pentru a distruge un bunker cu lunetisti se poate folosi o racheta de tip Javeline care insa costa 86.000 $ bucata. In prezent, aceeasi misiune o poate indeplini un cartus al armei XM25, al carui cost este de doar 33 $ bucata”, declara Douglas Tamilio, inginerul care a creat noul distrugator de lunetisti.


Sursa : Daily Mail
SURSA:http://www.descopera.ro/dnews/4501891-xm25-arma-de-care-nu-te-poti-ascunde.

miercuri, septembrie 15

SRI*SIE*SPP*DGIA--CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA ASIGURĂRII INFORMAŢIONALE PRIVIND SECURITATEA NAŢIONALĂ














Aduc in fata dumneavoastra,acest articol foarte important dupa parerea mea .Cred ca este o piatra de temelie in procesul constientizarii corecte a misiunilor fiecarei dintre institutiile prezentate de catre domnii autori.
Zilele in care ne ducem existenta sunt caracterizate de furtunile schimbarii,ale nesigurantei.
O nesiguranta care este foarte bine instrumentata, cand vine vorba de manipularea maselor.Este de ajuns un zvon care sa contina un gram de adevar,multa minciuna si numele uneia din institutii si "bomba e gata asamblata".
Cu cat mediatizarea "zvonului" este mai raspandita, mai asidua cu atat imaginea institutiei in cauza este "murdarita".
Se pare ca dau dovada de multa aciditate in postari si de o graba care ma face sa comit greseli gramaticale.Voi incerca sa imi temperez graba si sa imi indulcesc tastatura, din respect pentru dumneavoastra cititorii mei cat si pentru o nota mai buna pentru munca mea.


*********************************************************************

Asigurarea informaţională privind securitatea naţională constituie un domeniu deosebit de complex şi diversificat, destinat să furnizeze informaţiile necesare pentru procesele decizionale ale structurilor de conducere, la nivel central şi local. Informaţiile privind securitatea naţională reprezintă bogăţia principală a ţării, care asigură eficacitatea activităţilor desfăşurate.
The informational related activities regarding national security stand for a very complex and heterogeneous domain, aimed at providing the required intelligence for the commanding organizations decisional processes, both at central and local levels. It is acknowledged that the information concerning national security is the main national resource and is essential for ensuring the effectiveness of all political, economical, social, and security related activities.
Cuvinte cheie: securitate naţională, asigurare informaţională, infrastructură informaţională, structura asigurării informaţionale, surse de informaţii, sistem de comunicaţii, reţele de calculatoare.

Keywords: national security, information assurance, information infrastructure, information assurance structure, information source, communication system, computer network.
Asigurarea informaţională privind securitatea naţională constituie componenta fundamentală a conducerii tuturor activităţilor care condiţionează funcţionarea optimă a statului nostru.

În accepţiunea actuală, serviciile de informaţii subordonate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării reprezintă componenta sistemului securităţii naţionale care realizează activitatea de informaţii pentru securitate şi trebuie să asigure:
• evitarea surprinderii strategice;
• oferirea unei expertize pe termen lung asupra situaţiei interne şi
internaţionale;
• acordarea sprijinului informaţional procesului de decizie politică;
• menţinerea secretului surselor, nevoilor de informaţii şi metodelor
folosite în activitatea de informaţii.
Conţinutul şi compunerea asigurării informaţionale
În ţara noastră, serviciile de informaţii care determină infrastructura informaţională pentru securitatea naţională sunt următoarele:

• Serviciul Român de Informaţii, organizat pe baza Legii nr. 14/1992;
• Serviciul de Informaţii Externe, organizat pe baza Legii nr. 1/1998;
• Serviciul de Pază şi Protecţie, organizat pe baza Legii nr. 191/1998.

Infrastructura informaţională este completată şi de structurile departamentale ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei (specializat pe culegerea de informaţii din penitenciare), fiecare dintre acestea asigurând cerinţele specifice de informaţii. Funcţiile de asigurare a comunicaţiilor pentru conducerea statului nostru sunt realizate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

Organizaţiile din sistemul de securitate naţională reprezintă structuri dinamice complexe, supuse unei permanente perfecţionări, corespunzătoare necesităţilor de apărare a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării noastre.
La nivel naţional, mediul informaţional global cuprinde personalităţile, instituţiile de stat şi private, organizaţiile şi sistemele, unele din afara controlului autorităţilor naţionale de conducere, care colectează, transmit, prelucrează şi distribuie informaţii publicului naţional şi internaţional.
La acestea se adaugă structurile mass-media, din ţară şi străinătate, cu mijloacele lor de informare, instituţiile academice şi de învăţământ, organizaţiile guvernamentale, agenţiile internaţionale şi diverse personalităţi politice,artistice sau ştiinţifice care au acces la magistralele informaţionale mondiale, fiind astfel participanţi semnificativi la mediul informaţional global.
Efectuarea studiului privind securitatea naţională impune utilizarea conceptului de infrastructură, prin care se evidenţiază ansamblul de resurse,elemente şi aranjamente care fundamentează activitatea de informaţii.

Pentru activitatea de informaţii, infrastructura informaţională a securităţii naţionale, cuprinde:
• sursele de informaţii;
• sistemele de comunicaţii;
• reţelele de calculatoare interconectate, care leagă baze de date distribuite şi centre de fuziune (integrare) a datelor;
• personalul pentru planificarea, prelucrarea, stocarea şi generarea informaţiilor, care constituie structura operativă (de comandă şi control) a fiecărui serviciu de informaţii.

Amploarea infrastructurii informaţionale a securităţii naţionale şi caracterul modern al acesteia este reflectat de utilizarea tehnologiei informaţiei şi a celor mai moderne tehnici şi procedee de transmitere şi prelucrare a datelor, care îi dau acesteia caracterul de sistem distribuit, bazat pe arhitectura deschisă a reţelelor de comunicaţii şi de calculatoare, cu
funcţionare în timp real.
În cadrul fiecărei structuri de informaţii este organizat un sistem informaţional propriu, prin care se realizează ansamblul funcţiilor specifice acesteia.
Toate sistemele informaţionale sunt interconectate într-o reţea care asigură cadrul organizatoric de funcţionare integrată a serviciilor de informaţii la nivel naţional.
Apreciem că principalele caracteristici ale infrastructurii informaţionale ar trebui să fie următoarele:
• mesajele şi fluxurile de date adaptabile la cerinţele utilizatorului;
• gestionarea automată a datelor şi informaţiilor în toate fazele de existenţă a acestora, pe baza utilizării exclusive a comunicaţiilor şi calculatoarelor digitale;
• utilizarea de editoare de informaţii cu posibilităţi de lucru în timp aproape real;
• posibilitatea generării şi exploatării datelor istorice şi enciclopedice;
• asigurarea facilităţii de a face conexiuni între informaţiile relevante cu asigurarea redactării acestora în oricare dintre formatele disponibile în tehnologia informaţiei;
• adoptarea modelelor de date standardizate de NATO (pe baza Protocolului Adat P-3) şi a setului de simboluri stabilit;
• replicarea sincronă a datelor informative pe sisteme multiserver existente la diferite niveluri ale reţelelor integrate de calculatoare;
• posibilitatea generării, de către personalul autorizat şi afişării situaţiilor informative prin utilizarea informaţiilor existente în bazele de date interconectate ale structurilor de informaţii;
• gestionarea automată a mesajelor structurate (tipizate) pentru comunicaţii şi prelucrare, cu posibilitatea de efectuare a translaţiei automate în diferite limbi;
• automatizarea prelucrării documentelor înregistrate pe suporţi magnetici, independent de forma lor de prezentare;
• interconectivitate secretizată şi interoperabilitate cu infrastructurile de informaţii ale statelor aliate, bazată pe utilizarea aceleiaşi tehnologii informaţionale şi a structurii tipizate a documentelor;

Managementul informaţional performant al reţelelor de comunicaţii şi de calculatoare utilizate pentru asigurarea tuturor facilităţilor de transmitere necesare şi a posibilităţilor moderne de prelucrare a datelor, bazate pe software, protocoale şi sisteme de securitate comune.
Pentru a evalua complexitatea fiecărui sistem informaţional al structurilor de informaţii şi a evidenţia multiplele ameninţări asupra acestora în epoca contemporană, este necesară cunoaşterea de ansamblu a principalelor domenii informaţional-decizionale care trebuie asigurate la fiecare dintre acestea.

O importanţă deosebită are asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii,pe baza Standardelor NATO atât în cadrul reţelei de calculatoare şi de date a SRI, a comunităţii naţionale de informaţii, cât şi cu serviciile externe cu care realizează colaborarea informativă. Metodele şi tehnicile de culegere a informaţiilor trebuie să se bazeze, de asemenea, pe soluţii şi echipamente informatice moderne, la toate categoriile de surse, iar mijloacele tehnice
(senzorii) utilizate să permită culegerea oportună, transmiterea, analiza automată şi memorarea directă a datelor.
O facilitate importantă ce trebuie asigurată surselor umane (HUMINT)va consta în realizarea tehnică şi software a posibilităţilor de interconectare a acestora la oricare dintre nodurile reţelei distribuite de calculatoare, cu posibilitatea ca mesajele sau materialele introduse să ajungă imediat la centrele de fuziune şi personalul de analiză autorizat, stabilite prin
planificarea procesului informativ.
O misiune importantă a SRI constă în desfăşurarea luptei împotriva terorismului pe teritoriul naţional. Aceasta este o sarcină foarte grea, din cauza vastului arsenal de metode şi tehnici utilizate de către terorişti, inclusiv împotriva infrastructurii informaţionale a securităţii naţionale.
Descoperirea la timp a unor acţiuni teroriste pe teritoriul naţional impune o abordare globală a acestui fenomen, cu atragerea nu numai a surselor de informaţii interne, ci şi a unora transfrontaliere, rezultate din colaborarea informativă externă, în principal în cadrul Uniunii Europene. De aceea, infrastructura informaţională a SRI trebuie să aibă o extindere largă pe
teritoriul naţional, cu mobilitate ridicată, şi o interconectare activă şi oportună
cu structurile din alte ţări, în principal cu cele din Uniunea Europeană.
Serviciul de Informaţii Externe (SIE) constituie o componentă a sistemului naţional de apărare, care desfăşoară activităţi eminamente secrete şi conspirative pentru realizarea3 activităţii contrainformative în exterior şi de protecţie a personalului propriu atât în ţară, cât şi în străinătate, efectuarea curieratului diplomatic şi realizarea cifrului de stat. El asigură descoperirea şi prevenirea ameninţărilor din afara teritoriului naţional, furnizarea de
informaţii cu caracter politic, economic sau de altă natură, necesare pentru deciziile conducerii statului, precum şi executarea altor misiuni. Ca urmare, infrastructura sa informaţională este deosebit de complexă, fiind desfăşurată, în principal, în exteriorul ţării.

Infrastructura informaţională a SIE este determinată de compunerea şi funcţiile sistemului informaţional al acestui serviciu, care are o structură distribuită pe un spaţiu geografic foarte mare, determinat de interesele naţionale ale României şi de cerinţele de interoperabilitate cu alte servicii.
Funcţiile principale ale sistemului informaţional al SIE sunt orientate pe managementul optim al informaţiilor culese de sursele proprii şi punerea acestora la dispoziţia organelor decizionale ale statului.
Elementele principale ale sistemului sunt constituite din reţelele pentru culegerea Informaţiilor, de comunicaţii şi de calculatoare, interconectate corespunzător.

Reţeaua de comunicaţii necesară SIE utilizează:

• canale din reţeaua de telecomunicaţii speciale, administrată de STS;
• canale din reţeaua ROMTELECOM, închiriate sau apelate la cerere;
• reţea de comunicaţii internă, în cadrul localului SIE;
• reţele radio, în principal pe unde scurte şi linii prin satelit, pentru
legătura cu structurile de informaţii din afara teritoriului naţional;
• reţele radio mobile cu acoperire internă şi internaţională;
• alte reţele de comunicaţii.
Traficul efectuat trebuie să fie criptat şi să se desfăşoare, în primul rând, prin mijloace de comunicaţii cu posibilitate redusă de detectare şi interceptare a mesajelor.
Reţeaua de calculatoare a SIE este mai puţin dezvoltată pe teritoriul naţional decât cea a SRI, însă centrele de calcul utilizate trebuie să aibă, după opinia noastră, o capacitate mai mare de memorare a informaţiilor în bazele de date, posibilităţi de acces multiplu, simultan, a mai multor surse de informaţii, în timp real, precum şi facilităţi extinse de prelucrare cu viteză
foarte mare a comunicărilor (mesajelor).
O contribuţie importantă la asigurarea informaţională a securităţii naţionale şi la activitatea comunităţii naţionale de informaţii aduce Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, a cărei organizare şi funcţionare sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 14/2001.
DGIA este o structură specializată4 destinată pentru obţinerea,verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la ameninţări şi factori de risc interni şi externi militari sau nemilitari, care contribuie la apărarea naţională şi asigură prevenirea surprinderii strategice.

Pentru îndeplinirea funcţiilor sale, DGIA dispune de o structură informaţională dezvoltată, corespunzătoare misiunilor pe care le are de îndeplinit. Comunicaţiile necesare sunt asigurate prin reţelele Ministerului Apărării Naţionale şi ROMTELECOM, alte reţele fixe şi mobile, prin sateliţi şi radio, cu regim de lucru, de regulă, digital şi cu modalităţi diversificate de
trafic telefonic, date sau imagini.
Un aport însemnat la obţinerea informaţiilor o are şi cercetarea electronică şi a comunicaţiilor, efectuată neîntrerupt, precum şi cea executată cu alte mijloace tehnice. Un rol deosebit îl au structurile DGIA în situaţii de criză şi, mai ales, în caz de conflict militar, când trebuie să furnizeze din timp, împreună cu structurile informative ale NATO, toate informaţiile necesare
pentru pregătirea şi conducerea acţiunilor militare. În acest caz, creşte foarte mult importanţa structurilor de informaţii (J, G, S sau similare) ale marilor unităţi şi unităţilor din toate categoriile de forţe, precum şi a cooperării acestora cu mari unităţi şi unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI). Prin informaţiile ce le deţine, DGIA trebuie să anticipeze toate pericolele care poate angaja ţara noastră într-un conflict militar şi să furnizeze
datele verificate asupra condiţiilor şi timpului când se poate produce acestea.
La executarea activităţii informative o contribuţie importantă o are Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, care trebuie să depisteze şi să contracareze o parte însemnată dintre ameninţările interne la adresa siguranţei naţionale, dintre care enumerăm:

*protecţia personalului ministerului, prevenirea şi combaterea actelor de corupţie,penetrarea mediilor lumii interlope şi a reţelelor crimei organizate, precum şi supravegherea informativă a revoltelor şi mişcărilor de protest care pot degenera,uneori, în acţiuni grave de destabilizare socială şi politică.
Infrastructura informaţională a DGIPI a Ministerului Administraţiei şi Internelor se caracterizează printr-o amplă dezvoltare, cuprinzând atât întregul teritoriu naţional, dar având legături informaţionale şi în afara acestuia.
Principalul element al infrastructurii informaţionale este sistemul global de comunicaţii fix şi mobil, distribuit, compus din sisteme operaţionale importante privind: ordinea internă şi poliţia; poliţia de frontieră; evidenţa populaţiei; managementul naţional al situaţiilor de urgenţă; trupele de jandarmi; conducerea structurilor de poliţie şi jandarmi din teatrele de operaţii.
Imensul volum de informaţii ce trebuie transmis prin infrastructura informaţională a Ministerului Administraţiei şi Internelor trebuie vehiculat în timp real (sau aproape real) şi să se caracterizeze prin autenticitate ridicată, integralitate, oportunitate şi securitate.
Specificul activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor necesită ca reţelele de calculatoare să fie partajate pe domenii funcţionale distincte, dar fiecare dintre acestea având structura distribuită şi interconectată informaţional prin canale de comunicaţii cu performanţe superioare.
Întrucât, la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, trebuie să se constituie o structură de reţea de calculatoare complexă, capabilă să interconecteze toate reţelele departamentale (evidenţa populaţiei, poliţie, poliţie de frontieră, situaţii de urgenţă, jandarmi etc.), este necesar să fie realizate legături informaţionale diversificate, cu capacităţi de transmitere ridicate, capabile să asigure îndeplinirea criteriilor de funcţionare optimă.
În concluzie, conţinutul şi structura asigurării informaţionale privind securitatea naţională sunt deosebit de complexe, angajează organe de specialitate legal constituite şi se bazează pe tehnologia modernă a informaţiei şi comunicaţiilor.



Sursa:http://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/buletin-2-2009.pdf.
Prof.univ.cons.dr.ing. Constantin ALEXANDRESCU*
Universitatea Naţională de Apărare "Carol I"
Ing.drd. Radu POPA
Universitatea Naţională de Apărare "Carol I"

marți, septembrie 7

PROTECTIA INFRASTRUCTURILOR CRITICE,APORTUL CETATENILOR LA SECURITATEA TARII















LINIA TELEFONICA GRATUITA PENTRU SEMNALAREA RISCURILOR TERORISTE
" 0800.800.100 "


POTI FI DE FOLOS SUNAND IN CAZUL IN CARE OBSERVI "AMANUNTE"...

Ce fel de amanunte?

DACA VEZI PERSOANE CARE:

1.-MANIFESTA INTERES PENTRU PROCURAREA DE SUBSTANTE CE AR PUTEA FI FOLOSITE IN SCOPURI TERORISTE.
2.-PERSOANE CARE DETIN,CONFECTIONEAZA,TRANSPORTA ,MANIPULEAZA ILEGAL ARMAMENT,MUNITII SAU ALTE SUBSTANTE CE AR PUTEA FI FOLOSITE IN SCOPURI TERORISTE.
3.-PREZENTA REPETATA SAU PRELUNGITA A UNOR PERSOANE NEAUTORIZATE IN ZONA UNOR OBIECTIVE CARE AR PUTEA DEVENI TINTA UNOR ATACURI TERORISTE (CUM AR FI MISIUNI DIPLOMATICE,SEDII ALE UNOR INSTITUTII INTERNATIONALE).
4.-TENDINTA UNOR PERSOANE DE A FILMA/FOTOGRAFIA OBIECTIVE IMPORTANTE SAU AGLOMERATE.
5.-STATIONAREA INDELUNGATA SI NEJUSTIFICATA A UNOR AUTOTURISME IN APROPIEREA UNOR ZONE DE IMPORTANTA DEOSEBITA,MISUNI DIPLOMATICE SAU LOCATII IN CARE PREZENTA POPULATIEI ESTE NUMEROASA.
6.-INSISTENTA UNOR PERSOANE IN STUDIEREA UNOR LOCURI AGLOMERATE(GARI FEROVIARE SAU DE METROU,AEROGARI,CENTRE COMERCIALE,OBIECTIVE TURISTICE,SPORTIVE SAU CULTURALE).
7.-CHESTIONAREA NEJUSTIFICATA IN LEGATURA CU SUBIECTE CARE LA PRIMA VEDERE NU AR PREZENTA INTERES(PROGRAMUL DE FUNCTIONARE AL UNEI INSTITUTII,MOMENTE ALE ZILEI DE MAXIMA AGLOMERATIE,MOMENTUL SCHIMBARII PERSONALULUI CARE ASIGURA PAZA LA AMBASADE).
8.-INTERESUL UNOR PERSOANE PENTRU STUDIEREA INSISTENTA A CAILOR DE ACCES RUTIER SI FEROVIAR,SUBTERAN,AERIAN FARA A AVEA MOTIVE PLAUZIBILE IN ACEST SENS.

********************************************************************************
FOLOSIREA LINIEI TELEFONICE GRATUITE IN MOD ABUZIV SI NEJUSTIFICAT SE PEDEPSESTE CONFORM LEGILOR IN VIGOARE.
********************************************************************************



Protecţia infrastructurilor critice


Fără o cunoaştere suficientă a noilor ameninţări la adresa securităţii, nu vom putea construi un climat de stabilitate pentru noi şi pentru generaţiile următoare.
Înfiinţat la 30 septembrie 2003 în cadrul Serviciului Român de Informaţii, Centrul de Informare pentru Cultura de Securitate (CICS),unic în regiune, reprezintă un sistem de informare interactivă şi multidisciplinară, de captare a interesului societăţii civile pe subiecte
conexe securităţii naţionale. Principalul obiectiv constă în realizarea unei atitudini corecte faţă de participarea instituţiilor specializate şi a cetăţenilor la evoluţia noului mediu de securitate. CICS intenţionează să identifice mecanismele de relaţionare instituţională şi un cadru
adecvat pentru încheierea de acorduri de parteneriat cu ONG-uri şi autorităţi publice pentru asigurarea transferului de expertiză în domeniul securităţii naţionale.Complexitatea şi diversitatea riscurilor şi ameninţărilor, tot mai interconectate şi caracterizate prin determinări multiple, reclamă o abordare integratoare, sistemică şi comprehensivă a obiectivelor de securitate, cu accent pe protejarea acelor componente vitale pentru siguranţa şi
buna desfăşurare a vieţii socio-economice.
Activitatea de protecţie a infrastructurilor critice nu mai ţine cont de graniţele naţionale şi implică eforturi comune, în sensul identificării şi evaluării oricăror puncte vulnerabile ale acestora. Ca atare, protecţia infrastructurilor critice – element determinant pentru
menţinerea stării de stabilitate şi securitate – impune amplificarea preocupărilor principalilor actori internaţionali (state şi organizaţii internaţionale) de elaborare şi armonizare a unor strategii în domeniu.
Acestea trebuie să permită identificarea şi avertizarea timpurie a riscurilor, concomitent cu adoptarea şi iniţierea oportună a deciziilor/ demersurilor de intervenţie preventivă şi contracarare.
Problematica domeniului a intrat şi în sfera competenţelor serviciilor de informaţii, care desfăşoară activităţi în scopul cunoaşterii,anticipării, prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa infrastructurilor critice. De eficienţa activităţii structurilor de informaţii depinde capacitatea celorlalte instituţii ale statului de a asigura
securitatea naţiunii.
Problematica infrastructurilor critice s-a configurat tot mai pregnant ca subiect de actualitate, în special spre sfârşitul secolului XX şi începutul celui actual, ca o consecinţă a escaladării riscurilor asimetrice.
Atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 au reprezentat începutul unei „ere noi” în relaţiile internaţionale1, momentul crucial pentru extinderea la nivel mondial a conceptului de „infrastructuri critice” şi adoptarea de măsuri unitare, coagulate în strategii la nivel
naţional şi regional, de protecţie a acestora faţă de riscuri şi ameninţări,în special de natură teroristă. S-au înregistrat evoluţii marcante, în plan legislativ şi instituţional, pe linia definirii şi protecţiei infrastructurilor critice, atât în SUA, cât şi la nivelul Alianţei Nord-Atlantice şi al statelor membre ale Uniunii Europene.În conformitate cu obiectivele NATO, la nivelul Comitetului Superior pentru Planificarea Activităţilor Civile pentru Situaţii de
Urgenţă din cadrul Alianţei, au fost iniţiate demersuri pentru găsirea şi aplicarea unor strategii unitare de identificare, analiză a riscurilor şi protecţie a infrastructurilor care, în accepţiunea acestei organizaţii, sunt asimilate celor critice.
􀂾 În special după atacurile teroriste produse la Madrid (2004)şi Londra (2005), la nivelul Uniunii Europene a fost demarată o serie de măsuri menite să asigure configurarea cadrului legislativ şi operaţional de identificare şi îmbunătăţire a protecţiei infrastructurilor critice.
Prezintă relevanţă, în acest sens:
• lansarea, în 12 decembrie 2006, a Programului European pentru Protecţia Infrastructurilor Critice (PEPIC), care menţiona 11 sectoare şi 32 de servicii vitale conexe acestora la nivel
european;

Definirea şi identificarea infrastructurilor .
Având în vedere importanţa infrastructurilor în susţinerea ansamblului mecanismelor aferente stabilităţii şi funcţionalităţii în condiţii de securitate şi siguranţă a sistemelor economice şi sociale,literatura de specialitate clasifică infrastructurile în trei mari categorii :
• Infrastructurile obişnuite reprezintă o structură cadru, care asigură construcţia şi funcţionarea unui sistem;
• Infrastructurile speciale au un rol consistent în funcţionarea sistemelor şi proceselor, având un grad ridicat de stabilitate şi securitate în ansamblul mecanismelor vieţii economico-sociale
de interes regional. Aceste categorii de infrastructuri, supuse unor disfuncţii şi vulnerabilităţi, precum şi într-un context de insecuritate, pot intra în categoria celor critice;
• Infrastructurile critice sunt, de regulă, determinante în stabilitatea, securitatea şi siguranţa sistemelor şi proceselor, având un rol important în derularea proceselor economicosociale, politice şi militare. Gradul de criticitate al acestor infrastructuri este corelat efectelor semnificative induse de perturbarea ori scoaterea din funcţiune a acestora, inclusiv pe o perioadă foarte scurtă.
Deşi abordările diferă, având drept punct de plecare elementele comune privind importanţa funcţionării în siguranţă şi efectele induse, conceptul de „infrastructură critică” poate fi asimilat cu orice entitate economică funcţională, care oferă produse, bunuri şi servicii de utilitate publică, vitale pentru întreaga societate şi a cărei distrugere, degradare ori aducere în stare de nefuncţionare produce un impact major în plan economico-social, la nivel micro şi macroregional.
Directiva Consiliului UE nr.114/2008/CE privind „Identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţilor de îmbunătăţire a protecţiei acestora” (8 decembrie 2008) defineşte infrastructura critică după cum urmează:
„un element, sistem sau o parte componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esenţial pentru menţinerea funcţiilor sociale vitale, a sănătăţii, siguranţei, securităţii,
bunăstării sociale sau economice a persoanelor, şi a căror perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ într-un stat membru, ca urmare a incapacităţii de a menţine respectivele
funcţii vitale”.
Climatul de stabilitate şi securitate este determinat de buna funcţionare a reţelelor de infrastructuri critice,necesitatea protecţiei acestora fiind o condiţie esenţială pentru evitarea perturbării grave a viabilităţii societăţii.
Conform Directivei Europene nr.114/2008/CE,protecţia infrastructurilor critice constă în „orice activitate care are drept scop asigurarea funcţionalităţii, a continuităţii (n.n. –vezi diagrama alăturată) şi a integrităţii infrastructurilor critice pentru a descuraja, diminua şi neutraliza o ameninţare, un risc sau un punct vulnerabil”.
Tipologia elementelor de risc la adresa infrastructurilor critice .
Realizarea unei protecţii eficiente a infrastructurilor critice necesită o cunoaştere aprofundată a elementelor care ar putea afecta activitatea acestora:
A. Vulnerabilităţi
Reprezintă acele stări de fapt, procese sau fenomene ce diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora, cu
consecinţe în planul funcţionalităţii şi utilităţii infrastructurilor critice.
Acestea sunt consecinţele unor disfuncţii de sistem, care generează dereglări ale proceselor informaţional-decizionale, ale conexiunilor, raporturilor şi relaţiilor între componentele sistemului sau relaţiilor intersistemice, cu efecte asupra funcţionalităţii,echilibrului şi stabilităţii economico-sociale. Neidentificarea ori gestionarea necorespunzătoare a disfuncţiilor poate degenera, prin perpetuare, în riscuri şi factori de risc, ameninţări, stări de pericol
sau agresiuni la adresa obiectivelor, valorilor, intereselor şi necesităţilor de securitate naţională.
Vulnerabilităţile infrastructurilor critice pot fi consecinţele unor elemente obiective, prefigurate de potenţialele intervenţii umane ori de exploatarea şi administrarea deficitară.
În contextul măsurilor de protecţie a infrastructurilor critice,un element primordial îl constituie evaluarea vulnerabilităţilor individuale şi sistemice.
B. Factori de risc
Se referă la situaţii, împrejurări, elemente, condiţii sau conjuncturi interne şi externe, dublate uneori şi de acţiune, ce determină sau favorizează materializarea unor ameninţări la adresa infrastructurilor, generând efecte de insecuritate.

Riscurile în domeniul infrastructurilor critice se pot clasifica în funcţie de:
• structura şi extinderea unor defecţiuni, avarii, intervenţii, gradele de probabilitate ale producerii acestora, precum şi potenţialul de acţiune umană;
• factor declanşator şi vulnerabilităţile unui sistem sau ale unor sisteme;
• natura, gradul de ambiguitate şi incertitudine.
Importanţa identificării şi prevenirii manifestării unor factori de risc implică o evaluare şi analiză de risc exhaustivă, pornind de la disfuncţii şi vulnerabilităţi.

C. Ameninţări
Sunt reprezentate de capacităţi, strategii, intenţii, planuri ce potenţează un pericol la adresa infrastructurilor critice, materializate prin atitudini, gesturi, acte, fapte ce creează stări de dezechilibru ori instabilitate şi generează stări de pericol, cu impact asupra securităţii naţionale.

D. Stări de pericol
Evidenţiază, de regulă, rezultatul materializării ameninţării ori iminenţa producerii unei agresiuni la adresa infrastructurilor critice.

E. Agresiuni
Se materializează în acţiuni violente sau non-violente,desfăşurate prin mijloace armate, electronice, psihologice sau informaţionale, pe baza unor strategii sau planuri, de către o
entitate (state, grupuri de presiune, actori nonstatali, centre de putere etc.).
Probabilitate versus impact Vulnerabilitatea infrastructurii critice este dată de raportul
dintre probabilitatea unui ameninţări reale asupra bunei funcţionări a acesteia şi consecinţele induse.
Atribuţiile Serviciului Român de Informaţii în asigurarea protecţiei infrastructurilor critice naţionale Coordonate ale activităţii SRI pentru protejarea infrastructurilor critice
Din perspectiva atribuţiilor conferite de lege, SRI acţionează pe această dimensiune prin:

A. Măsuri informative (intelligence)

Au ca scop identificarea ameninţărilor de orice natură la adresa infrastructurilor critice, precum şi a vulnerabilităţilor, stărilor de pericol şi riscurilor care afectează securitatea acestora, urmată de transmiterea aspectelor către beneficiarii legali.
SRI îi revine sarcina de a informa constant şi în timp util factorii de decizie în stat, prin punerea la dispoziţie a unor documente de informare (conform Legii nr.51/ 1991 şi Legii nr.14/
1992) şi de a coopera la nivel naţional cu alte structuri ale statului (conform Legii nr.535/ 2004).
Activitatea de informaţii în domeniul infrastructurilor critice cuprinde totalitatea acţiunilor şi operaţiunilor desfăşurate permanent pentru planificarea, căutarea, obţinerea, verificarea, prelucrarea analitică a datelor şi informaţiilor cu relevanţă pentru protecţia infrastructurilor critice şi informarea factorilor de decizie abilitaţi în domeniu.
Informaţiile fiabile, precise şi de actualitate – cu caracter preponderent anticipativ/ predictiv – constituie instrumentul de avertizare a autorităţilor, pentru adoptarea unor contra-măsuri
adecvate şi evitarea situaţiilor de criză ori a „surprizelor strategice”.
De asemenea, relevarea, în cel mai scurt timp, a evoluţiilor reale în situaţii de criză şi a potenţialelor efecte contribuie la optimizarea gestionării acestora.
Informaţia pentru protecţia infrastructurilor critice este o parte componentă a informaţiei de securitate naţională - definită ca produs al activităţii de intelligence, cuprinzând cunoştinţe noi în raport cu cele preexistente, referitoare la situaţii/ fenomene/ fapte/ stări de fapt care constituie sau pot deveni ameninţări ori surse de risc la adresa securităţii naţionale ori la vectorii purtători ai acestora.
Ca atare, printre activităţile specifice derulate de structurile SRI figurează:
• obţinerea unor date şi informaţii primare referitoare la factori de risc de natură să afecteze integritatea şi funcţionalitatea infrastructurilor critice;
• elaborarea de evaluări şi analize complexe asupra stării de securitate a infrastructurilor critice care să permită identificarea şi sesizarea ameninţărilor potenţiale;
• furnizarea informaţiilor referitoare la situaţii/ stări potenţiale de risc la adresa infrastructurilor critice, autorităţilor, instituţiilor cu atribuţii legale pentru fundamentarea
deciziilor şi acţiunilor necesare în fiecare situaţie.
Diseminarea datelor cu caracter secret către beneficiari este guvernată de principiul „nevoii de a şti” („need to know”), astfel încât factorii de decizie din diverse domenii vor primi informaţii în funcţie de competenţele ce le-au fost conferite prin lege.
Persoanele care au acces la anumite informaţii clasificate pentru aşi îndeplini atribuţiile oficiale sunt avizate corespunzător normelor legale care reglementează accesul la această categorie de informaţii.
Având în vedere imperativul eficientizării activităţii, pentru SRI se conturează tot mai acut necesitatea constituirii unui feed-back instituţionalizat - oportun şi eficient - din partea beneficiarilor legali ai unor informări referitoare la problema infrastructurilor critice, care să
permită adaptarea şi modelarea capabilităţilor Serviciului pentru asigurarea nevoilor de cunoaştere/ informare ale autorităţilor şi setarea agendei de priorităţi la nivel tactic şi operaţional.

Se poate considera că activitatea de informare şi-a atins scopul în momentul în care utilizatorului autorizat îi sunt aduse la cunoştinţă aspectele din competenţă. Existenţa unui feed-back din partea acestuia - prin care este confirmat, apreciat, infirmat/ amendat conţinutul produsului analitic sau se solicită date de completare - determină declanşarea unui nou proces/ ciclu analitic care se poate finaliza cu un nou document de informare.
Din perspectiva reglementării şi planificării activităţii proprii,prezintă relevanţă faptul că Strategia de Informaţii – document programatic prin care se asigură transpunerea strategiilor de
securitate naţională şi apărare în aria de responsabilitate a Serviciului – include problematica protecţiei infrastructurilor critice în categoria direcţiilor prioritare de acţiune ale SRI, asigurându-se orientarea în acest sens a resurselor umane, materiale şi financiare şi a capabilităţilor informative şi operative ale instituţiei.
B. Măsuri de asigurare a protecţiei fizice a infrastructurilor critice Derivate din calitatea SRI de autoritate naţională în domeniul antiterorist şi de coordonator tehnic al Sistemului Naţional
de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), măsurile se aplică gradual, în funcţie de nivelul de pericol, identificat pe baza informaţiilor şi evaluărilor specializate de risc, şi pot fi de coordonare sau acţionale, respectiv:
• acordarea avizului pentru protecţia antiteroristă/ intervenţia în cazul iminenţei aterializării unei ameninţări de această natură – sarcini în competenţa forţelor specializate ale
membrilor SNPCT;
• intervenţia contrateroristă, în cazul derulării unui atac terorist – în competenţa strictă a SRI, şi cu sprijinul altor forţe ale membrilor SNPCT;
• asigurarea controlului antiterorist-antideturnare şi a protecţiei antiteroriste pe eroporturile civile – în competenţa SRI.
Prevenirea şi combaterea terorismului – una dintre cele mai importante ameninţări la adresa infrastructurilor critice – se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei interne, ale
convenţiilor internaţionale la care România este parte, precum şi ale reglementărilor internaţionale. Atribuţiile specifice în domeniu sunt prevăzute în acte normative interne.
C. Măsuri derivate din calitatea Serviciului de autoritate naţională în domeniul cyber-intelligence (CYBERINT) .
Sistemele informatice prin care operează majoritatea infrastructurilor critice reprezintă o ţintă predilectă a atacurilor cibernetice, din ce în ce mai bine organizate şi mai sofisticate.
Atacurile asupra sistemelor informatice aparţinând unor instituţii ale statului sau aflate în proprietate privată, asimilate infrastructurilor critice, devin cu atât mai periculoase şi mai dificil de prevenit. Ele pot fi iniţiate de grupări de criminalitate organizată care vizează, în
cele mai multe cazuri, obţinerea de resurse financiare, dar şi de către state ostile, ca arme pentru atingerea unor scopuri politice.
Din această perspectivă, procesul de transformare şi modernizare a SRI are în vedere fundamentarea unui concept instituţional şi a unei arhitecturi proprii a Serviciului care să asigure un răspuns adecvat la acest tip de ameninţări (prevenirea, protecţia, reacţia şi managementul consecinţelor în situaţia unor atacuri cibernetice), prin înfiinţarea în anul 2008 a Centrului Naţional CYBERINT, care să constituie:
• platforma de colaborare a instituţiilor din cadrul Sistemului
de Securitate Naţională;
• interfaţa de cooperare cu structuri similare din cadrul NATO.

D. Măsuri de protecţie fizică, juridică şi procedurală a informaţiilor clasificate referitoare la infrastructurile critice SRI, în calitate de autoritate desemnată de securitate cu competenţă în materia protecţiei informaţiilor clasificate, derulează activităţi circumscrise asigurării securităţii informaţiilor clasificate gestionate de autorităţi şi instituţii publice ori persoane juridice de drept public sau privat care se află în sfera sa de competenţă, în conformitate cu prevederile Legii nr.182/ 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale actelor normative subsecvente.
Pentru exercitarea tuturor atribuţiilor ce îi revin în aplicarea acestor reglementări, structura specializată a Serviciului asigură:
• protecţia informaţiilor clasificate NATO şi UE gestionate de SRI;
• coordonarea generală şi controlul măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate din sfera de responsabilitate a SRI,
pentru prevenirea compromiterii informaţiilor secrete de stat, respectiv, NATO/ UE clasificate;
• elaborarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate;
• supravegherea demersurilor întreprinse de autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici cu capital integral sau parţial de stat şi celelalte persoane juridice de drept public
sau privat pentru apărarea secretului de stat şi secretului de serviciu;
• conlucrarea, în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate,cu autorităţile desemnate de securitate şi cu structurile specializate ale serviciilor partenere străine;
• acordarea asistenţei de specialitate entităţilor deţinătoare de informaţii clasificate şi impunerea respectării legii prin aplicarea sancţiunilor, conform reglementărilor în vigoare.
Demersuri de comunicare publică ale Serviciului Român de Informaţii pe tema protecţiei
infrastructurilor critice Direcţia Programe de Comunicare din cadrul Serviciul
Român de Informaţii, prin intermediul Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate, a iniţiat în anul 2009 derularea proiectului de comunicare publică „Protecţia infrastructurilor critice – direcţie prioritară pentru realizarea securităţii naţionale”.
Obiectivul său principal este informarea cu privire la domeniul infrastructurilor critice şi la locul şi rolul Serviciului Român de Informaţii în asigurarea protecţiei acestora.
Acest proiect a fost inaugurat în data 12 mai 2009, la Braşov, cu masa rotundă cu tema „Protecţia infrastructurilor critice şi parteneriatul public-privat. Direcţie prioritară pentru realizarea
securităţii naţionale”, realizată în parteneriat cu Fundaţia Eurisc.
La eveniment au participat reprezentanţi ai autorităţilor publice judeţene, ai instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, ai unor agenţi economici din domenii cu relevanţă pe palierul infrastructurilor critice (transporturi,
furnizori de utilităţi, IT&C), precum şi ai mass media locale.
Temele centrale au vizat conceptul şi necesitatea realizării protecţiei infrastructurilor critice, în conformitate cu Directiva Europeană 114/ 2008, respectiv necesitatea iniţierii/ lansării unui dialog/ parteneriat cu agenţii economici şi instituţiile care deţin
asemenea infrastructuri sau sunt implicate în dezvoltarea şi protecţia acestora, la care s-au adăugat elementele explicative ale conexiunii dintre infrastructurile critice şi securitatea naţională.

Concluzii
Evoluţiile economico-sociale în plan naţional şi internaţional, implicit din perspectiva ameninţărilor previzibile sau imprevizibile, efectelor asupra populaţiei şi economiilor statelor şi
uniunilor statale, conduc spre necesitatea adoptării unor măsuri urgente de protecţie a infrastructurilor critice, cele mai importante fiind:
• stabilirea cadrului legislativ naţional de definire şi selecţie a infrastructurilor ce pot fi incluse în categoria celor critice.
Este important să precizăm că este necesară conjugarea eforturilor pentru adoptarea urgentă a acestuia, inclusiv din perspectiva conformării în termen - 12 ianuarie 2011 – la
Directiva Consiliului UE nr.114/ 2008;
• configurarea cadrului instituţional, care să confere uniformitate şi eficienţă în planul reglementării şi aplicării măsurilor de protecţie a infrastructurilor critice;
• implicarea administratorilor/ operatorilor de infrastructuri critice în ansamblul eforturilor de ordin legislativ, dar şi aplicativ;
• dezvoltarea expertizei în domeniu;
• întărirea cooperării inter-instituţionale în plan naţional,european, dar şi macro-regional;
• asigurarea cadrului optim şi eficient de „avertizare timpurie” şi intervenţie preventivă faţă de riscurile ce pot afecta integritatea şi funcţionalitatea sistemelor de infrastructuri.

Anexa: Programul European pentru Protecţia Infrastructurilor Critice (PEPIC)
Lansat la 12 decembrie 2006, Programul European pentru Protecţia Infrastructurilor Critice menţiona, la nivel european, 11 sectoare şi 32 de servicii vitale conexe acestora:

Sectorul Produsul sau serviciul

I. Energetic 1. Producţia de petrol şi gaze, activităţile de rafinare, tratare şi depozitare, inclusiv conductele;
2. Producerea de energie electrică;
3. Transportul de energie electrică, gaze şi petrol;
4. Activităţile de distribuţie, electricitate, gaz şi petrol;

II. Informaţii şi tehnologii de comunicaţii

5. Sistemele şi reţelele de informaţii;
6. Sistemele de comandă, automatizare şi
instrumentare;
7. Serviciile de telecomunicaţii fixe şi mobile;
8. Serviciile de radiocomunicaţii şi navigare;
9. Serviciile de comunicaţii prin satelit;
10. Serviciile de radiodifuziune;

III. Alimentare cu apă

11. Furnizarea de apă potabilă;
12. Controlul calităţii apei;
13. Îndiguirea şi controlul cantitativ al apei;

IV. Alimentaţia 14. Furnizarea de hrană, asigurarea pazei şi a
securităţii alimentelor;

V. Sănătate 15. Asistenţa medicală şi spitalicească;

16. Medicamente, seruri, vaccinuri, produse farmaceutice;
17. Biolaboratoare şi bioagenţi;
VI. Financiar 18. Servicii de plăţi/ structuri aferente;
19. Sisteme financiare guvernamentale;

VII. Apărare, ordine publică şi securitate naţională

20. Apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională;
21. Managementul integrat al frontierelor;

VIII. Administraţie 22. Funcţionarea guvernului;
23. Forţele armate;
24
24. Serviciile şi administraţia;
25. Serviciile de urgenţă;

IX. Transporturi 26. Transportul rutier;
27. Transportul feroviar;
28. Transportul naval, fluvial, maritim şi oceanic;
29. Transportul aerian;

X. Industria chimică şi nucleară

30. Producţia, procesarea şi depozitarea substanţelor chimice şi nucleare;
31. Conductele de transport al produselor/ substanţelor chimice periculoase;

XI. Spaţiul 32. Traficul aerian.



Sursa:http://www.sri.ro/upload/BrosuraProtectiaInfrastructurilorCritice.pdf