marți, iunie 15

CULTURA DE SECURITATE * LEXICON*



LEXICON DE SPECIALITATE

Abordare mediatizată – tehnică a procesului de comunicare bazată pe utilizarea mijloacelor media în scopul difuzării mesajului instituţional. Opusul ei este abordarea non-mediatizată – tehnică ce vizează promovarea mesajului instituţional fără implicarea mass mediei.

Acreditarea jurnaliştilor – acţiune oficială, întreprinsă în baza legii, potrivit principiilor liberului acces la informaţiile de interes public, prin care o instituţie/ organizaţie recunoaşte dreptul ziariştilor împuterniciţi de către instituţiile de presă solicitante de a participa la activităţile de comunicare publică organizate şi desfăşurate, potrivit competenţelor, la care accesul mass-media este permis.

Activitate specializată - ansamblul acţiunilor, procedeelor, mijloacelor şi metodelor utilizate de către structuri special constituite potrivit cerinţelor unui domeniu, problemă sau profil, în vederea realizării atribuţiilor date în competenţă.

Acţiune de parteneriat - colaborare, pe baza unor înţelegeri, a două sau mai multor instituţii/ organizaţii, în scopul identificării, cunoaşterii, evaluării/ documentării unor probleme/ situaţii/ împrejurări determinate de natură să afecteze valori, interese şi necesităţi comune.

Agent – “Individ care acţionează sub îndrumarea unui serviciu de informaţii sau a unui serviciu de securitate în scopul obţinerii sau ajutării să se obţină informaţii pentru serviciul de informaţii sau contrainformaţii” (Final Report, Senate Committee on Intelligence).

Ameninţări asimetrice – ameninţări împotriva statelor direcţionate de actori etatici sau non-etatici ce dispun de un potenţial militar inferior şi care caută să evite sistemele de securitate şi care exploatează vulnerabilitatea „atcatului” prin toate mijloacele posibile inclusiv cele nemilitare. Noutatea acestui tip de ameninţări constă în natura lor polimorfă şi invisibilă. Ameninţările asimetrice acoperă o gamă largă de moduri de acţiune -mai ales terorismul- conturând o confruntare în care adversarii nu au nici acelaşi statut şi nici aceleaşi criterii de victorie sau de înfrângere. În toate cazurile se aleg obiective care sunt cel mai puţin securizate şi se atacă într-o manieră neaşteptată.

Analiză de imagine – metodă de cercetare ştiinţifică, bazată pe tehnici şi proceduri adecvate, utilizată periodic de către instituţii/ organizaţii în scopul cunoaşterii şi evaluării percepţiei opiniei publice referitoare la activitatea desfăşurată, potrivit competenţelor legale, a gradului de credibilitate şi a proiectării măsurilor necesare optimizării comunicării publice.

Arme de distrugere în masă - noţiunea acoperă în mod general arme nucleare a căror elemente de fabricare sunt relativ uşor de obţinut. Ex. arme chimice şi arme biologice.

Asistenţă de specialitate - sprijin acordat şi garanţie oferită de către persoane sau structuri specializate, în baza unor înţelegeri convenite, pentru rezolvarea/ soluţionarea unor cazuri sau situaţii specifice domeniilor, problemelor sau profilurilor de specialitate.

Atribuţii în domeniul securităţii naţionale - expresia competenţelor, drepturilor şi îndatoririlor conferite de lege autorităţilor publice, în domeniile de responsabilitate, exercitate prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură, în scopul asigurării legalităţii, echilibrului şi stabilităţii socio-politice, exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestării depline a libertăţii de decizie şi acţiune a statului, a atributelor sale fundamentale şi calităţii de subiect de drept internaţional.

Autoritate naţională de securitate - instituţie a statului, cu statut autonom, abilitată să desfăşoare activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, care se organizează şi funcţionează potrivit legii organice, este coordonată de către autoritatea publică abilitată, supusă controlului parlamentar, prin comisii de specialitate, finanţată de la buget şi acţionează prin măsuri specifice, independent şi în cooperare cu celelalte componente ale sistemului securităţii naţionale pentru îndeplinirea atribuţiilor date în competenţă.

Canal de comunicare - mediul fizic/ virtual ori mijlocul tehnic, utilizate de către producător/ emitent, precum şi de către receptor, pentru comunicarea directă sau indirectă, în timp determinat şi oportun, a mesajelor, informaţiilor şi produselor informaţionale. Determinatele sale principale sunt - coerenţa de comunicare între emiţător şi receptor şi faptul că reprezintă principalul mediu pentru factorii perturbatori.

Categorie de public – grup de persoane cu aspiraţii, aşteptări, atitudini, interese, motivaţii, norme, principii şi valori apropiate sau comune, diferenţiate prin nivel de pregătire, status social şi comportament, care, într-un context determinat, receptează mesajele transmise de către o instituţie/ organizaţie sau despre aceasta şi reacţionează într-un anumit mod faţă de activitatea şi personalul său.

A cifra – acţiune de a pune un text într-o formă care nu poate fi înţeleasă cu ajutorul unui sistem cifrat.

Clasare – acţiune de a restrânge autorizaţia de acces la o informaţie. Este vorba de o măsură de securitate exclusivă care nu are niciun efect asupra conţinutului informaţiei. Ea are ca obiect protejarea conţinutului informaţiei sau sursei informaţiei.

Colaborare - modalitate concretă prin care autorităţi sau instituţii publice ori organizaţiile de drept privat, servicii de informaţii, contrainformaţii şi securitate acţionează, pe baza şi în executarea dispoziţiilor legii, prin contribuţii efective, pentru iniţierea, dezvoltarea şi derularea unor proiecte sau programe care vizează realizarea unor obiective de interes comun.

Compartimentare – metodă de lucru a serviciilor de informaţii menită să clasifice informaţiile într-un mod strict în vederea protejării surselor şi a metodelor de analiză în interiorul aceluiaşi serviciu de informaţii.

Comunicarea – reprezintă un proces esenţial, prin care indivizii/ organizaţiile generează sisteme, obţin, transformă şi folosesc informaţia pentru a-şi duce către o finalitate vizată activităţile/ acţiunile/ proiectele/ evenimentele.

Componente ale comunicării:
- comunicare ascendentă – parte a comunicării în care procesul de transmitere a mesajului/ informaţiei are o traiectorie ascendentă, dinspre public (publicuri) către organizaţie, mişcare care permite conducerii cunoaşterea intereselor publicului;
- comunicare descendentă - parte a comunicării în care procesul de comunicare are o traiectorie descendentă, dinspre organizaţie către public;
- comunicarea de masă - reuneşte în acelaşi timp un mare număr de persoane. Tehnicile de comunicare în masă implică relaţiile cu presa, afacerile publice, publicitatea, campaniile de finanţare, organizarea de evenimente, noile tehnologii- Internetul;
- comunicarea personalizată – implică un grup restrâns de persoane. Tehnici de comunicare personalizată: întâlnirile individuale, comunicarea directă, protocolul, expoziţiile;
- comunicarea strategică – permite considerarea comunicării ca fiind un veritabil instrument de gestiune pentru organizaţie. Ea conţine noţiunea de decizie şi se exercită pe două nivele: a decide cea mai bună tehnică pentru a-ţi atinge obiectivele şi a decide obiectivele însele.

Comunicat de presă - înştiinţare oficială, difuzată prin mass-media sau alte mijloace de comunicare, din proprie iniţiativă, de către persoane juridice, în legătură cu poziţia acestora faţă de acte, fapte, stări de fapt, evenimente sau situaţii de interes.

Comunicator – persoană de top din cadrul organizaţiei/ instituţiei, implicată în procesul de comunicare instituţională directă, iniţiată şi desfăşurată, în funcţie de interes şi oportunităţi, persoană care deţine o cantitate foarte mare de informaţii - posedă atât informaţia de la bază cât şi pe cea de la vârf, pe cea internă şi pe cea externă; uneori este implicată chiar în procesul de luare a deciziilor.

Conlucrare - modalitate concretă de organizare şi desfăşurare, de către personal sau compartimente specializate aparţinând unei instituţii/ organizaţii, a unor acţiuni/ operaţiuni specifice, limitate în timp şi spaţiu, care vizează obţinerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor cu relevanţă pentru activitatea desfaşurată.

Control parlamentar - modalitate specifică de exercitare a funcţiei Parlamentului, desfăşurată prin comisii de specialitate legal abilitate, care constă în informări, analize şi investigări asupra legalităţii activităţii desfăşurate de către autorităţile publice cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a modalităţilor de utilizare a resurselor financiare alocate de la bugetul de stat, cât şi a celor extrabugetare.

Criminalitate organizată – cuprinde un spectru de acţiuni şi activităţi ilegale precum corupţia şi spălarea de bani, traficul de droguri, fiinţe umane. Toate aceste fenomene au o dublă dimensiune naţională şi transnaţională, amploarea lor fiind modificată prin procesul de mondializare. Mondializarea implcă totodată şi dificultatea combaterii crimei organizate permitând reţelelor să delocalizeze etapele crimei (pregătire, acţiune, plată, spălare de bani) şi să-şi optimizeze activităţile.

Criză – perioadă în dinamica unui sistem caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare.

Criză de imagine - starea de deteriorare a reputaţiei şi încrederii publice în misiunea şi activităţile instituţionale/ organizaţionale.

Cultură de securitate - totalitatea noţiunilor, ideilor şi informaţiilor de care dispun, la un moment dat, cetăţenii statului, referitoare la valorile, interesele şi necesităţile (naţionale) de securitate, care formează şi dezvoltă atitudini, motivaţii şi comportamente necesare apărării şi protejării acestora faţă de vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol sau agresiuni potenţiale, precum şi promovării lor în mediul intern şi internaţional de securitate.

Declaraţie de presă - formă concretă a comunicării instituţionale directe, iniţiată şi desfăşurată, în funcţie de interes şi oportunităţi, de regulă, de către organizaţii/ instituţii, de către factori abilitaţi sau structuri specializate, în limita competenţelor stabilite, în scopul transmiterii unor mesaje în forme şi modalităţi adecvate, prin intermediul mass-media, referitoare la acte, fapte, evenimente de interes public sau pentru imaginea organizaţiei/ instituţiei, cu impact asupra opiniei publice.

Deficienţe de comunicare – reprezintă disfuncţiile în procesul de transmitere a mesajului; distorsiunile intervenite între imaginea preconizată şi imaginea reală, cauzate fie de alegerea nepotrivită a mijloacelor de articulare a imaginii, fie de ineficienţa ca substanţă sau formă a mesajelor menite să cultive o anumită imagine, fie, chiar, de lipsa de comunicare interpretată de către public ca o tentativă a instituţiei/ organizaţiei de a-şi camufla activitatea, fapt ce trezeşte susupiciuni şi neîncredere.

Doctrina informaţiilor pentru securitate - totalitatea ideilor şi principiilor care constituie baza teoretică a preocupărilor şi activităţilor referitoare la informaţiile pentru securitate, definesc cadrul general şi asigură suportul teoretic al procesului de culegere, prelucrare, analiză, interpretare şi utilizare a acestora şi oferă elemente de fundamentare a politicilor şi strategiilor de securitate naţională.

Documente de cooperare - act specific (plan, program, protocol) încheiat pe o perioadă determinată între două sau mai multe instituţii/ organizaţii care acţionează în acelaşi domeniu, în vederea organizării, susţinerii şi realizării în comun, în raport de competenţe/ abilitaţi, a unor acţiuni care vizează obţinerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor şi produselor informaţionale cu relevanţă.


Drepturi fundamentale - ansamblul de drepturi de bază, esenţiale, principale, individuale sau colective (dreptul la viaţă, libertate, justiţie, protecţia vieţii private, proprietate), dobândite de către oameni, recunoscute şi asumate de către societate şi protejate prin Constituţie şi legislaţia internaţională, care conferă posibilitatea manifestării libere a personalităţii umane, dezvoltării materiale şi intelectuale, participării la viaţa socială şi apărării împotriva oricăror forme de discriminare, violenţă sau agresiune.

Early warning – reprezintă detectarea şi culegerea indicilor de criză şi a informaţiilor din momentul apariţiei lor, în scopul câştigării de timp.

Educaţie de securitate – ansamblu de măsuri întreprinse în mod sistematic de către autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale, prin care noţiunile, ideile şi informaţiile referitoare la valorile, interesele şi necesităţile naţionale de securitate sunt utilizate, în forme şi prin mijloace adecvate, în scopul formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale şi comportamentale ale cetăţenilor în domenii şi probleme ale securităţii naţionale şi internaţionale.

Feed-back – componentă importantă a comunicării, componentă care include toate mesajel verbale şi non-verbale pe care o persoană le transmite în mod conştient sau inconştient ca răspuns la un act de comunicare; feed-back-ul este necesar pentru a determina măsura în care mesdajul a fost înţeles, crezut şi acceptat; poate fi evaluativ (pozitiv, negativ, formativ) sau nonevaluativ ( de sondare, de înţelegere, suportiv, „mesajul-eu”).

Formator de opinie – persoană care dispune de posibilităţi, aptitudini, capacităţi şi deprinderi a forma atitudini, convingeri ori curente de opinie, a orienta sau schimba interese ori comportamente, a crea motivaţii, a susţine aspiraţii şi necesitatea unor norme şi a promova principii şi valori pentru diferite categorii de public, de regulă, prin intermediul comunicării formale şi informale directe sau instituţionalizate.

Gestionarea crizelor - acţiuni/ operaţiuni de administrare şi utilizare eficientă şi oportună, de către factori abilitaţi, a resurselor umane, material-financiare şi informaţionale disponibile, pentru cunoaşterea şi rezolvarea legală, prin forme, modalităţi şi soluţii adecvate, a unei situaţii critice generate de interese sau necesităţi incompatibile ori ireconciliabile.

Human Intelligenge (HUMINT) – categorie de informaţii extrase din informaţiile culese şi furnizate de sursele umane.

Imagery intelligence (IMINT) – Informaţii culese prin imagini optice.

Imaginea instituţională – are ca obiect reputaţia creată de instituţie/ organizaţie în rândul publicului prin produsele, serviciile oferite şi prin sistemul comunicaţional organizat. Imaginea instituţională şi creşterea notorietăţii instituţionale/ organizaţionale depind de capacitatea instituţiei de a satisface cât mai deplin necesităţile publicului său.

Din perspectiva managementului de imagine se disting:
- Imaginea actuală – reprezintă modul în care este percepută imaginea instituţiei/ organizaţiei – „ceea ce se percepe acum despre instituţie/ organizaţie";
- Imaginea proiectată/ propusă - condensează modul în care instituţia/ organizaţia doreşte să fie percepută de către publicul căreia i se adresează; este imaginea construită pe care aceasta intenţionează să o pună în circulaţie – „ceea ce vreau să pară”;
- Imaginea inferată – reprezentarea pe care şi-o formează publicul despre instituţie în urma receptării imaginii proiectate/ propuse - „ceea ce înţeleg alţii din ceea ce arăt despre ceea ce este şi ceea ce vreau să pară instituţia/ organizaţia pe care o prezint”;
- Imaginea-răspuns – este imaginea compusă de instituţie ca urmare a imaginii percepute.

Imagine publică - ansamblu de senzaţii, percepţii sau reprezentări afective şi raţionale ale diferitelor categorii de public cu privire la activitatea, personalul şi patrimoniul instituţiei/ organizaţiei, care formează, orientează şi conturează aşteptări, atitudini, comportamente, experinţe, opinii şi prejudecăţi faţă de acestea, într-un context determinat.

Informarea opiniei publice - activitate de relaţii publice, organizată şi desfăşurată în funcţie de interes şi necesităţi, de către conducătorii/ managerii organizaţiilor/ instituţiilor, de regulă, prin structuri specializate, în cadrul căreia sunt elaborate şi transmise mesaje publice credibile şi oportune, în scopul cunoaşterii de către societate a unor teme de interes pentru siguranţa cetăţeanului, comunităţilor sociale, naţiunii şi statului.

Informare publică – activitate de comunicare publică, organizată şi desfăşurată de o instituţie/ organizaţie, în cadrul căreia personal anume desemnat aduce la cunoştinţa opiniei publice sau anumitor categorii de public preocupările pe linia îndeplinirii atribuţiilor legale, în scopul informării populaţiei.

Informaţii clasificate - informaţii, date, documente de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor ce s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate conform standardelor naţionale şi internaţionale în domeniu.

Informaţie de interes public - orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul, forma sau modul de exprimare a informaţiei, cu excepţia informaţiilor clasificate, potrivit legii.

Libertăţi fundamentale - componentă fundamentală a democraţiei, stipulată şi garantată de Constituţie şi legislaţia în vigoare, care exprimă posibilitatea fiinţei umane de a se manifesta liber şi neîngrădit pentru afirmarea deplină a personalităţii şi capacitatea de satisfacere, fără nici o constrângere, a nevoilor esenţiale, de existenţă, informare şi exprimare.

Lider de opinie – persoană fizică aparţinând unei entităţi definite (grup, comunitate, organizaţie), având calităţi recunoscute, care utilizează aptitudinile, capacităţile, deprinderile, oportunităţile şi posibilităţile de care dispune, îşi asumă rolul şi răspunderea pentru orientarea, susţinerea, promovarea şi comunicarea opiniei acesteia şi îi reprezintă interesele/necesităţile în relaţiile cu alte entităţi.

Managementul crizei - activitate complexă, specializată, de conducere, organizare, planificare, control, evaluare şi utilizare raţională şi eficientă a resurselor informaţionale şi materiale, desfăşurată pe baza unor principii, metode şi tehnici adecvate, în scopul identificării disfuncţiilor, vulnerabilităţilor, riscurilor, ameninţărilor şi stărilor de pericol la adresa individului/ instituţiei/ organizaţiei şi luării deciziilor adecvate pentru soluţionarea cauzelor care le-au generat, prevenirea evoluţiilor conflictuale şi revenirea la starea de normalitate.

Mass-media - ansamblul mijloacelor şi modalităţilor tehnice moderne de comunicare în masă prin care sunt transmise informaţiile şi mesajele informative, în scopul dezvoltării culturii de masă şi informării opiniei publice sau a diverselor categorii de populaţie în legătură cu acte, fapte sau evenimente de interes local, naţional sau internaţional.

Spălare de bani - acţiunea constă în a retrage capitaluri de natură criminală pentru a le masca originea ilegală. Spălarea capitalurilor este în afara câmpului acoperit legal de statisticile economice.

Mediul de securitate - totalitatea factorilor interni şi externi în care se află, acţionează şi se dezvoltă naţiunea şi statul, cuprinzând atât resursele materiale, umane, tehnice, tehnologice şi informaţionale, cât şi normele, relaţiile formale şi informale, cultura instituţională/ organizaţională care asigură şi întreţin starea de securitate a naţiunii, comunităţilor sociale, statului şi cetăţenilor.

Mesaj public – ansamblu de semnificaţii transmise în cadrul comunicării publice, de către o instituţie/ organizaţie, potrivit competenţelor, în mod sistematic şi planificat, în forme şi modalităţi adecvate, în scopul informării sau promovării unei imagini dezirabile şi realizării obiectivelor strategice instituţionale/ organizaţionale.

Organizaţie neguvernamentală - asociaţie legal constituită din persoane care nu aparţin şi nu reprezintă un guvern, pe baza unor concepţii, interese şi preocupări comune, şi care funcţionează potrivit unui regulament sau statut, în vederea desfăşurării unor activităţi de interes public.

Opinie publică – ansamblul de idei, cunoştinţe, convingeri şi trăiri afective însuşite, asumate şi exprimate în forme şi modalităţi adecvate, de către categorii mari de public cu privire la obiective, domenii şi probleme de interes public, într-un context determinat.

Parteneriat – formă de colaborare/ conlucrare adoptată, potrivit competenţelor, de către o instituţie/ organizaţie în relaţiile cu alte instituţii/ organizaţii, în scopul realizării unor proiecte sau programe de interes comun.

Persona non grata – persoană care „nu poate fi acceptată”, în termenii Convenţiei de la Viena asupra Relaţiilor Diplomatice şi Consulare. Acest statut li se aplică membrilor delegaţiilor străine care se fac vinovaţi de activităţi clandestine în ţara în care sunt trimişi. Persoanele decretate drept non grata sunt expulzate în ţara de unde provin, unde sunt supuse jurisdicţiei acesteia.

Profil de imagine - promovarea unei bune vizibilităţi a instituţiei/ organizaţiei în societate, în scopul asocierii sale cu valori fundamentale ale comunităţii/ democraţiei/ naţiunii; planificarea mesajelor care se vor transmite către societate, mesaje ce trebuie să se axeze pe următoarele coordonate: credibilitate, vizibilitate, claritate, promovarea unei imagini puternice, simple şi apropiată de audienţă, fermitate, spirit puternic, profesionist, capabil de adaptare la valorile instituţionale/ organizaţionale.

Pentru a avea un impact favorabil instituţiei asupra categoriilor de public-ţintă, mesajul se constituie pe valoarea de adevăr:

* adevărul CORESPONDENŢĂ – concordanţa dintre informaţii şi fapte, realitate;
* adevărul COERENŢĂ – unitatea internă a mesajului, lipsa contradicţiilor;
* adevărul UTILITATE – perceperea mesajului ca folositor pentru cel care îl receptează;
* adevărul OPORTUNITATE – lansarea mesajului la momentul potrivit pentru emiţător.


Propagandă – acţiune organizată şi desfăşurată persuasiv şi sistematic, de către entităţi interesate, prin structuri specializate şi mijloace adecvate, care constă în transmiterea, promovarea şi răspândirea unor doctrine, idei, teorii sau teze, în scopul influenţării, schimbării sau formării unor atitudini, conduite, concepţii, convingeri, comportamente, mentalităţi sau opinii favorabile/ nefavorabile.

Protocol de colaborare – document încheiat între instituţie/ organizaţie şi alte instituşii/ organizaţii, potrivit unor interese comune, care curpinde norme şi valori referitoare la organizarea, coordonarea, susţinerea, realizarea şi evaluarea în comun a unor activităţi specifice domeniilor de activitate.

Public-ţintă – categorie de public implicată în realizarea programelor şi proiectelor, căruia instituţia/ organizaţia îi transmite, prin structuri specializate sau personal desemnat, mesaje publice în scopul formării unor atitudini şi comportamente conforme cu valorile, interesele şi necesităţile sale.

Purtător de cuvânt - persoană fizică sau juridică autorizată sau împuternicită de către conducerea organizaţiei/ instituţiei să comunice opiniei publice date, informaţii, documente sau mesaje privind aspecte/ acţiuni/ evenimente de interes public şi poziţia organizaţiei/ instituţiei pe care o reprezintă.

Război informaţional – formă de conflict având ca obiect controlul informaţiei. Mizele controlului informaţional se situează la mai multe niveluri:

* controlul tehnologiei informaţiei (reţele informatice de orice natură, sateliţi, mijloace de difuzare)
* controlul accesului la informaţie (activităţi de informaţii şi contrainformaţii)
* credibilitatea informaţiei (propagandă, dezinformare etc).


Relaţii publice - acţiuni sistematice şi continue, bazate pe comunicarea cu alte instituţii/ organizaţii, medii academice, mass-media, alte segmente ale societăţii, precum şi cu cetăţenii, organizate şi desfăşurate prin departamente specializate, în scopul informării corecte asupra activităţii instituţiei/ organizaţiei, menţinerii unei imagini coerente şi pozitive a acestora, precum şi asigurării susţinerii opiniei publice.

Risc imagologic – sintagmă utilizată pentru a desemna probabilitatea producerii unor consecinţe negative în planul imaginii instituţiei/ organizaţiei, ca urmare a implicării inoportune în procesul comunicaţional din spaţiul public, comunicării publice defectuoase ori a deficienţelor existente în planul executării atribuţiilor legale.

Siguranţă naţională - componentă strategică fundamentală a securităţii naţionale, care exprimă nivelul de garanţii pe care statul îl oferă naţiunii, comunităţilor sociale şi cetăţeanului pentru apărarea democraţiei, statului de drept, ordinii constituţionale şi valorilor supreme prevăzute în constituţie, protejarea şi promovarea obiectivelor, intereselor şi necesităţilor de securitate naţională, în condiţiile dinamice ale mediului intern şi internaţional, prin activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate, desfăşurate potrivit legii.

Securitate naţională - concept integrator şi drept imprescriptibil, care semnifică starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitate economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestării depline a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, a atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional.

Sistem naţional de management al crizelor - ansamblul integrat şi ierarhizat de metode, principii, reguli, resurse umane şi materiale specifice, instituit potrivit legii, care asigură organizarea, planificarea, conducerea, controlul, evaluarea şi utilizarea raţională şi eficientă a resurselor de securitate (apărare, siguranţă şi ordine publică), în scopul identificării şi soluţionării cauzelor generatoare de crize care afectează securitatea naţională, prevenirii evoluţiilor conflictuale şi revenirii la starea de normalitate.

Situaţie de criză comunicaţională – manifestare bruscă şi neaşteptată a unor disfuncţii şi deficienţe majore în planul comunicării publice, generate de factori interni şi externi, obiectivi şi subiectivi, care afectează relaţiile instituţiei/ organizaţiei cu autorităţi publice, organizaţii neguvernamentale sau alte categorii de public, deteriorează grav credibilitatea acestuia şi necesită măsuri ferme şi operative de gestionare.

Spălare de bani - acţiunea constă în a retrage capitaluri de natură criminală pentru a le masca originea ilegală. Spălarea capitalurilor este în afara câmpului acoperit legal de statisticile economice.

Ştiinţa comunicării - ansamblul sistematizat de cunoştinţe, metode, norme, principii şi tehnici cu ajutorul cărora se realizează, într-un context comunicaţional, transmiterea, direct sau indirect, de date, informaţii şi mesaje informaţionale, printr-un limbaj articulat sau prin alte coduri, potrivit nevoii de cunoaştere, conlucrare şi interacţiune psiho-socială între indivizi şi grupuri.

Valori de securitate naţională - relaţii sociale prin a căror existenţă şi manifestare se realizează atributele fundamentale existenţiale ale statului român, drepturile şi libertăţile constituţionale, precum şi ansamblul intereselor şi necesităţilor de securitate naţională.
sursa:www.sri.ro/lexicon.

pe data viitoare,

Niciun comentariu: